Islanda, 3-8.03.2024, Z1

Știți gluma aia cu Islanda care e verde și Groenlanda care e albă, cu gheață? E pe jumătate adevărată fiindcă acea culoare au găsit-o, cel mai probabil, primii europeni care au ajuns acolo, în punctulețul de pe coastă unde au acostat. Când intri un pic mai în continent descoperi că Islanda, cel puțin pe partea sudică, are multă gheață și multă rocă vulcanică, neagră. Poate ar trebui numită Blackland :D... Dar deja anticipez! Islanda e una din puținele țări europene unde nu am ajuns și, ca urmare, i-a venit rândul. Bine, a insistat și un prieten cu Islanda (el insistă de ceva vreme!) ca mai apoi să spună că a fost ideea lui. Cert e că din fire sunt curios am mai și găsit bilete ieftine la Wizzair: 113 euro dus-întors plus locurile! Probabil este și extra-sezon. De fapt mai mult mă costă toate pe acolo decât avionul! Sau oamenii or fi speriați de frig și, cum martie e considerată lună de iarnă, evită călătoriile. Pentru mine e cea mai faină vreme. De fapt fiind obișnuit cu vremea de pe munte, de la noi, nu e nici o problemă să călătoresc și să explorez pe vânt și temperaturi negative. Chiar mi se pare mai provocator!

Fiind bilet ieftin la dus am escală mai mare, aproape 24 de ore în Londra. Așa că am timp de o vizită în orașul în care mai fusesem câteva zile, acum ani buni. Și acum voi explora niște ore bune chiar dacă aeroportul Luton este la ceva distanță de oraș. 

Ziua 1 - 03.03.2024

Am zbor matinal și la ora 8.00 sunt în Luton. Și începe distracția fiindcă Marea Britanie nu mai este în UE: trebuie să trecem de controlul vamal. Bine, eu am doar rucsacul mic și nu am bai cu bagajul. Dar am bai cu pașaportul fiindcă este pașaport electronic simplu, cu valabilitate un an de zile. Sunt cozi imense la pașapoarte și, evident, mai sunt români în situația mea, fără pașaport electronic cu cip. Cum cursa asta este un fel de autobuz de Londra, o cursă pe zi, vă dați seama că sunt mulți români care lucrează în Anglia (”pă Anglea”). Așa că, fiind și singur, evit să vorbesc română. Și evit să vorbesc și la telefon fiindcă în Anglia am tarife mari la roaming pe când în Islanda, o insulă în mijlocul Atlanticului, am tarife extrem de mici pe Digi și mari pe Vodafone. Când mă apropii de trecerea de pașapoarte (turnicheți) încerc să validez pașaportul de câteva ori fără succes și o doamnă mă dirijează la un ghișeu unde se verifică pașapoartele de către poliția de frontieră, în stil clasic. Nu am nici o problemă atâta timp cât este act valabil pentru circulația internațională. În schimb aud multe discuții pe tema asta la coadă, multe nemulțumiri tipice oamenilor de rând. Parcă au uitat (mai ales cei de 40+) ce au trăit ei sau poveștile părinților despre plecarea în străinătate dinainte de '89 și cât de greu și în ce condiții se putea face asta. Acum, deși pare ceva natural, poți călători destul de ieftin fără prea multe controale și verificări. Suntem binecuvântați în caz că am uitat asta! Trec de controlul vamal și găsesc un autobuz care mă duce în centrul Londrei (linie de viteză, de aeroport, fără prea multe opriri) pe Buckingham Palace Road/A3214 aproape de stația de metrou Victoria. Adică centrul Londrei! Îmi fac socoteala să prind una din ultimele curse înapoi spre Luton diseară (sunt undeva cam pe la 50 de kilometri) și mă pornesc la plimbare/explorare/revedere. Aș putea spune, legat de ideea de mai devreme, că în zona Europei acum nu e mare diferență ca organizare să te plimbi câteva ore prin București, Londra, Paris, Munchen, Copenhaga, Berlin, Roma sau Madrid. Pentru cei care nu au uitat cum era comunismul, ceea ce tocmai am scris mai sus este un SF total!

În drum spre Buckingham Palace (ce treabă să te trezești matinal în București și la miezul zilei să fii la palatul regal britanic!) ies puțin din bulevard fiindcă vreau să simt liniștea londoneză. Victoria Square este locul perfect: o piațetă liniștită și elegantă între clădiri victoriene! De remarcat statuia reginei Victoria (1837-1901). Pe nume real Alexandrina, a preferat numele Victoria mai puțin obișnuit la acea vreme, când a ajung regină, la 18 ani! Aici puteți citi și ceva amănunte ”picante” :D! 

Văzând pozele și mergând mai departe, chiar de sunt locuri extrem de turistice, partea british îmi trimite gândul mereu la... Twist in my sobriety :D!

Trec prin fața palatului unde oamenii așteaptă să se schimbe garda. Spectacolul zilnic de la ora 11.00 atrage zilnic mii și mii de turiști din toată lumea. De notat că, deși e 9.40 (Greenwich time), începe să se adune lumea. Văzusem schimbarea gărzii cu altă ocazie și acum doar traversez rondul în care este Queen Victoria Memorial și Green Park spre Picadilly Road. Vreau să ajung la Big Ben și de acolo mai văd eu.

În spatele autobuzului din ultima poză vedeți intrarea grandioasă în Annenberg Courtyard. Îmi pare interesantă și, dacă veți căuta pe internet, veți găsi în clădire multe societăți sobre de știință și artă. Dar nu asta contează acum, deși trebuie să știm mereu ce este în jurul nostru. Altfel mergem doar așa ”ca Vodă prin lobodă”. Geological Society, Linnean Society of London, Royal Academical Society, Society of Antiquaries, Royal Society of Chemistry, Engineering Group Geological Society și altele. Îmi imaginez că aici nu vedem Londra modernă, ci pe cea clasică a lui Phileas Fogg, gentleman-ul din ”Ocolul Pământului în 80 de zile” :)! În centrul Piațetei este ”The First Supper” (2013), o reprezentare modernă și un pic kitch-oasă de inspirație religioasă. Personal nu mi se pare ceva de bun gust (asta cu referire la aspectul religios - să ne amintim și de reprezentarea controversată de la Jocurile Olimpice!), dar cine sunt eu să judec? Ideea de ”sharing is caring” de inspirație africană (Ubuntu) e bine punctată. Revin în bulevard și mă opresc doar câteva zeci de metri mai încolo pentru un alt loc foarte interesant și celebru. 

Este vorba de biserica Saint James, consacrată în 1684 și cu o bogată istorie de evenimente culturale (recitaluri de prânz și concerte de seară, activități sociale diverse, servicii religioase și altele). Alături de biserica masivă te poți relaxa în mica și cocheta grădină dinspre bulevard, cu o imensă magnolie în floare. Să nu uităm că aici este o cu totul altă floră decât în România sau chiar prin țările din sudul Europei! Sau mai bine zis clima este diferită, magnolii imense fiind și la noi, doar că nu în martie!!!

Mai departe în Picadilly Circus las statuia lui Eros și pe Coventry Street ajung în Leicester Square unde fac o scurtă pauză printre alte statui faine: sir Rowan Atkinson (titlu de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic), Mary Poppins, Willian Shakespeare, Charlie Chaplin (”O, Charlie Chaplin, înger vagabond/Hai, bătrâne, vino de sub orizont/O, Charlie Chaplin, hohot interzis/Redeschide teatrul ce ni l-au închis”), faimoșii Stan și Bran de pe casa de bilete la teatru sau actorul victorian Henry Irving de lângă National Portet Gallery (nu cred că are treabă cu faimosul poet american Irving Stone!) și memorialul Edith Cavell (eroină în Primul Război Mondial, prima infirmieră-șefă într-un spital din Bruxelles, arestată și executată de germani pentru că a ajutat un grup de 200 de soldați ai aliaților să fugă în Olanda). 

Trafalgar Square este la doi pași, în drumul meu. Am vizitat altă dată national Gallery care avea intrare gratuită, ca de altfel majoritatea muzeelor din Londra. Nu știu dacă mai este valabil și acum fiindcă prefer să stau mai mult pe afară decât prin interioare! Dar înainte de asta mai fac un mic ocol pe la intrarea maiestuoasă a Operei Naționale și apoi o plimbare pe îngusta Brydges Place Alleyway în spiritul londonez din vremea lui Sherlock :D! Chandos Place și Adelaide Street mă vor duce spre alt loc interesant. (știu că sunt stresant cu toate denumirile pe care nu le reține nimeni, dar să știți că acestea sunt doar indicații orientative; bucuria explorării nu se vede în denumiri, ci poate un pic mai mult în poze și în trăirile interioare pe care de obicei nu am cui le spune fiindcă lumea pare mai interesată de lucruri decât de oameni!). Tristă și realistă vorba: ”În loc să folosim lucrurile și să iubim oamenii, noi iubim lucrurile și folosim oamenii”.

Este vorba de biserica St-Martin-in the fields cu ale sale celebre cripte în care s-au amenajat o cafenea, alte capele și locuri de odihnă. Interesante sunt liftul, scările, îndemnurile spre mișcare și atmosfera plină de viață care parcă nu ar ține cont de pietrele funerare din jur. În fond cunoaștem vorba: viii cu viii, morții cu morții. Aici poate e de înțeles. În tradiționalismul estic este puțin mai greu de închipuit! Înainte de a intra în marea biserică construită în 1721-1726 în afara zidurilor Londrei (alte detalii aici) putem citi pe o interesantă sculptură textul biblic ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu” (Facerea 1, 1-2) și cuvintele din Crez: „Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om”. În engleză îmi sună tare ciudat textul...

Las piața celebră Trafalgar și cobor pe Whitehall Street spre celebrele clădiri unde se găsește Garda Regală călare. Este un punct turistic de interes pentru frumusețea și eleganța gărzii pe cai mari, negri și bine îngrijiți. Piața mare din spate, dinspre St James Park, este dominată de clădirile și de statuile din apropiere. Aș vrea să intru pe Downing street și nu am acces. În schimb pot urca scările care mă duc spre King Charles street care mă scoate în Whitehall și puțin la dreapta în celebra piață a Parlamentului - Parliament Square la Big Ben, Westminster și St Margaret. Le vizitasem data trecută. Cum v-am spus acum prefer explorarea exterioară fiindcă este tare fain. De văzut statuile oamenilor celebri în Parliament Square cum ar fi Churchill, David Lloyd George, fostul prim-ministru Edward Smith-Stanley, Millicent Garrett Fawcett, Nelson Mandela și Mahatma Gandhi! 

Statuia care o reprezintă pe Boadicea și pe fiicele ei și podul Westminster mă trec pe partea cealaltă a Tamisei. Trec pe lângă hotelul Marriott, fost sediu al Parlamentului între 1922 și 1986 și Park Plaza din față parcă mă obosește. Prefer să îmi găsesc drumul spre Leake Street, tunelul desenat cu grafitti ce trece pe sub liniile gării Waterloo. E un loc modern și foarte interesant, cumva parcă dintr-o altă lume față de cea de dinainte de Tamisa. Cumva fac o paralelă (să-mi fie iertat dacă nu știu și alte orașe de acest gen) cu Buda elegantă și Pesta modernă!

Sunt în cartierul Bankside și strada Lower Marsh mă duce spre finuța și moderna Waterloo Millenium Garden. (mă simt mult mai apropiat de sufletul oamenilor de aici decât de sobrietatea de peste Tamisa, dar nu am voie să uit familia elegantă din care îmi trag rădăcinile!). 

Grădina publică este atât de fain aranjată și cochetă că zici că parcă un mare artist a ales să facă aici o oază de frumos!

Cartierul extrem de fain Southwark este plin de străduțe faine și liniștite și mă duc spre All Hallows' Garden. Las ceva poze cu invitația pentru voi de a explora la liber, după insiprație. Asta dacă vă plac locurile liniștite. Pentru cele agitate rămâneți pe partea cealaltă a Tamisei!

Grădina All Hallows' face parte din curtea bisericii omonime din 1879-1880 care a fost distrusă în timpul bombardamentelor și rămasă în ruină, chiar dacă o parte a fost integrată în noua biserică folosită între 1958 și 1971 în viziunea lui George Reindorp, administrator la catedrala din Southwark. Putem citi detalii interesante despre refacerea picturii cu artistul Hans Feibusch cu influență dată de originea sa evreiască. De asemenea puteți citi detalii picante, tipic londoneze, despre arhitectul George Gilbert Scott Junior, inovator al arhitecturii londoneze între 1870 și Primul război mondial. 

Străzile mă duc prin Mint Street Park și apoi pe lângă locul de joacă Little Dorrit Park până în Borough High Street. Îmi place ierarhia asta a străzilor, după mărime și importanță în fiecare cartier! Fac stânga până la mica intersecție unde se separă Borough High Street de A3. Aici este St Saviour's Memorial ridicat în 1922 și dedicat pușcașilor și artileriștilor din Primul Război Mondial. Coroanele depuse de curând abia lasă să se vadă placa explicativă legată de ultima restaurare, 2014! 

Pe Stoney Street intru în Borough Market, piața de cartier. E agitație și îmi place tare atmosfera locală, cu oameni în toate direcțiile, tarabe și magazine de tot felul. În piețe se simte pulsul cartierului, mai ales la ore de vârf!

Spatele catedralei Southwark mă primește dincolo de stradela Green Dragon Court. Scările (de fapt câteva trepte) îmi dau senzația că ar merge la un pub britanic tipic. Îl las acolo și merg la piciorul sudic al London Bridge, pod modern, lat și elegant. Nu se vede chiar așa de bine și fac stânga spre un părculeț de pe malul Tamisei unde e belvedere alături de un panou descriptiv al celor șapte faze al vechiului London Bridge. Alături este și o placă memorială pentru victimele atacului terorist din 3 iunie 2017.

În spatele meu este catedrala Southwark de pe al cărei site oficial preiau textul de început. Continuarea o citiți voi acolo. 

”Catedrala și Biserica Colegială St Saviour și St Mary Overie se află la cel mai vechi punct de trecere a râului Tamisa, la ceea ce a fost timp de mai multe secole singura intrare în orașul Londra situat peste râu. O tradiție verbală transmisă istoricului elisabetan John Stow sugerează că prima așezare creștină a fost o comunitate de călugărițe în secolul al VII-lea, dar prima referință scrisă este menționarea unui 'minster' în Cartea Domesday din 1086. În 1106 biserica a fost 're-fondată' de doi cavaleri normanzi ca un prioriu, ai căror membri au trăit în conformitate cu regulamentul Sfântului Augustin de Hippo. Biserica a fost dedicată Sfintei Maria și mai târziu cunoscută sub numele de Sfânta Maria Overie ('peste râu'). Canoanele Augustiniene au creat un spital alături de biserică; acesta a fost predecesorul direct al Spitalului Sfântul Toma de astăzi, vizavi de Casa Parlamentului și a fost inițial numit în onoarea Sfântului Toma Becket, care a fost martirizat la Canterbury în 1170. În timpul existenței ca Sf. Maria Overie, prioria a fost sub controlul Diecezei de Winchester, ceea ce însemna că mulți dintre puternicii Episcopi din Winchester au fost implicați în modelarea clădirii și a ceea ce s-a întâmplat în ea. Mai mulți episcopi au supravegheat diferite faze ale construcției care au modelat catedrala pe care o vedem astăzi. Prin Cardinalul Beaufort, reconstruitorul transeptului de sud, clădirea a fost martoră la singura sa Nuntă Regală, când nepoata lui Beaufort, Joan, s-a căsătorit cu regele James I al Scoției, în 1423.”

Înainte de a intra în catedrala propriu-zisă vedem un mini-muzeu al descoperirilor arheologice din 1999 de la drumuri romane la sicrie de piatră, arcade de cărămidă, olărie de Delft, pavaje de sec. XVIII sau conducte de apă potabilă și/sau menajeră.  Prind interoriul în timpul unei rugăciuni de final de slujbă și stau retras în spatele bisericii imense alături de pisica ce doarme la căldura instalației de încălzire. Sunt multe monumente funerare lângă care văd o icoană ortodoxă a Mântuitorului, o placă pentru Sam Wanamaker, faimos director al Shakespeare Globe Theater, placa memorială a lui Wenceslas Hollar, multe arcade gotice, mormântul poetului John Gower (sec XIV), harta modernă a statului Zimbabwe cu care dioceza are strânse relații și mica curte cu flori cu o cruce de lemn și o statuie a lui Willian Shakespeare stând pe bancă. 

Bucuros de vizită, revin pe London Bridge pe partea cealaltă a Tamisei cu o scurtă oprire la Monumentul dedicat marelui incendiu din 1666 care a distrus două treimi din Londra acelor vremuri. Pe Cornhill Street ajung la Mansion House și apoi pe străzile Queen Victoria și Cannon ajung la catedrala St. Paul de unde mai departe pe strada Ludgate trec de stația de metrou City Thameslink și intru pe Fleet street cu multe clădiri-monument istoric. Vedem turnul bisericii St Dunstan in the west, sediul Sunday Post, clădirea unde a fost sediul din 1905 al primei Asociații Automobilistice, locul Tavernei Diavolului demolată în 1787, memorialul Temple Bar și Curtea Regală a Justiției. După Temple Brew House fac stânga și ies în parcul/grădinile de pe malurile Tamisei, secțiunea Temple. Începe să se lase amurgul în înaintarea mea pe faleză până la coloana egipteană/Acul Cleopatrei și statuia sfinxului egiptean. Interesant punct cu ceva detalii istorice și unghiuri faine spre Tamisa și London Eye.

Trec pe sub podul Hungerfort și apoi mă ghidez la dreapta pe Northumberland Avenue care mă scoate în Trafalgar Square după aprinderea luminilor de seară. Se vede tare fain! Mare atenție la trecerea străzii la direcția în care trebuie să te uiți mai întâi!

Regent Street mă duce pe la marginea cartierului Soho, las pe dreapta All Souls Langham Place și ies în Park Crescent Garden unde este și stație de metrou. Dar continui pe jos la stânga, cu o scurtă vizită la biserica parohială St Marylebone. Știu, veți zice că ”ce atâtea biserici?” Intru în ele fiindcă fiecare îmi pare monument de arhitectură în sine, unele cu foarte faine istorii. Aici, de exemplu, se poate găsi o expoziție cu 100 de obiecte din istoria bisericii. Trec de muzeul Madame Tussauds care nu mă fascinează (bine, acum este închis!) și de aici urmez Park Road pe lângă Regent's Park. Este un pic răcoare, numa' bun de mers. Găsisem că de pe strada Wellington de lângă Lord's Cricket Ground am autobuzul National Express A2 care mă duce la aeroport. Este și Greenline 757, dar costă mai mult. Așa că vedeți aici ultimele poze înainte de porni spre aeroport (circa 19.00). Voi sta toată noaptea în aeroport fiindcă am avion abia mâine dimineață spre Reykjavik (07.15).