”Ziua Culturii Naționale”! Ziua de naștere a lui ”bădia” Mihai Eminowich! O glumă înainte de treburi mai serioase: vedem un Eminescu mai rar! Aluzie la chipul lui Eminescu de pe actuala bancnotă de 500 de lei :)!
Cultura, un domeniu din ce în ce mai izolat și mai rar în ziua de azi, este apreciat de oamenii care nu se limitează doar la mici și bere (și ele fac parte din cultura gastronomică :D!) și își țin mintea și sufletul mereu active în multe domenii. Anticipez, nici unul din domeniile atinse mai jos nu îmi este total străin. Și sunt, evident, doar o parte din segmentele culturii ilustrate în București! În fiecare an sau de câte ori se poate, de Ziua Culturii, Ziua muzeelor deschise sau cu alte ocazii caut să îmi alimentez setea de cultură!
Acum încep ziua, cum altfel, cu un răsărit văzut de pe terasa blocului, răsărit la care mă joc un pic cu opțiunile telefonului.
Cum este ”orașul de pe Dâmbovița”, merg pe cheiul amenajat al acesteia admirând Palatul de justiție, ”planoarele albe” de deasupra luciului apei și apoi cariatidele de la intrarea blocului turn de la intersecția Splaiului Independenței cu strada Nicolae Tonitza, vechea reclamă la ONT și panoul pe care e descris centrul vechi de la intrarea pe strada Ion Constantin Filitti, ”istoric, jurist și diplomat român, membru corespondent al Academiei Române. Președinte al comisiei de heraldică.” (sursa: Wikipedia). După anii și studiile sale, a fost coleg la Paris cu străbunicul meu sau într-o generație foarte apropiată!
Nu mai fusesem de mult timp la Muzeul Național de Istorie și acum simt că este momentul. Muzeul, după cum vedeți, datează tot din acei ani de sfârșit de sec. XIX de construcție a Micului Paris.
Astăzi intrarea la muzeu este liberă, în timpul programului. Doar pentru statistică se eliberează bilete de intrare cu valoare ”0 lei”! Știu că expoziția permanentă cuprinde Sala Coloanei și Sala Tezaurului la care accesul este mult limitat. Știam că acum se poate vizita și m-a atras mult ideea ;)! Dar să le luăm pe rând. Sunt mult mai multe expoziții separate care ating multe domenii istorice sau tangențiale cu istoria. Le voi numi și veți citi și câteva cuvinte la fiecare.
Prima este expoziția temporară ”Cuza 150”. Știm bine că este unul din unificatorii Țărilor Române sub puterea otomană (asta vom citi mai detaliat în panoul explicativ despre ”Ordinul Unirii”). Știm de ”ocaua lui Cuza”. Știm de reformele dure făcute de acesta. Știm de ”monstruoasa coaliție” și de trădările care l-au forțat să abdice. Dar aici sunt și multe informații pe care nu le știam: parte din contextul politic, parte din problemele pe care le-a avut de înfruntat legat de corupție (oare nu este fix în momentul de față un altfel de Cuza care se confruntă cu probleme asemănătoare?), parte din intrigile legate de viața personală și de finalul lui Alexandru Ioan Cuza. Vedeți mai jos doar câteva din multele exponate legate de ce a însemnat Cuza pentru țara noastră!
Următoarea expoziție este dedicată Dorobanțului și Atacului/Luptei de la Smârdan din Războiul de Independență din 1877. De admirat picturile dedicate acestui moment, goarna de luptă, curajul dorobanților, trusa medicală folosită de Carol Davila pe câmpul de luptă și capturile otomane. Bineînțeles, asta doar în ce poze am pus aici din toată expoziția!
Următoarea expoziție ”Artă religioasă: formă, conținut, sens”conține multe piese și detalii despre iconografia noastră mai veche și mai nouă. Cum este muzeu de istorie, ne axăm mai mult pe piese cât mai vechi. De observat detaliile legate de structura iconografică a catapetesmei ortodoxe și a structurii bisericii ortodoxe, indiferent cât de mare sau de mică ar fi, icoanele vechi cu pictură mai mult sau mai puțin naivă, Tetraevangheliile din 1526 și 1512, stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare, icoane ocrotitoare și multe altele.
Expoziția următoare ”Deportare, decret, lagăr” conține multe piese fizice, multe documente ale vremii și multe descrieri ale acțiunilor întreprinse în anii 1938-1941 pentru deportarea și exterminarea evreilor din România. Sunt interesante detaliile istorice și șocante detaliile pe care le poate întreprinde mintea și apoi puterea umană când e vorba de distrugerea altor oameni. Sub alte nume și alte forme asta s-a întâmplat în toate perioadele istorice și se întâmplă și în prezent atunci când orgoliile se manifestă mai puternic decât omenia!
Următoarea expoziție ne duce într-o lume mai veselă și totodată plină de istorie mai mult sau mai puțin personală. Este vorba de Muzeul Jucăriilor! Asta pentru cei ce știu ce înseamnă ”Maria Mirabela”, filmulețe pe care autorul și curatorul expoziției, unul din frații Cristian și Mihail Dumitru (recunosc, mi s-a prezentat și am uitat numele lui) o expune pe un calculator într-un colț al expoziției. Pentru cei ce știu trenurile, avioanele, mașinile de plastic sau de lemn, păpușile, tractoarele de plastic, Pinocchio de lemn, vederile, globurile geografice, ghiozdanele, ascuțitorile și altele folosite la școală, revistele ”Cutezătorii” sau ”Femeia”, numărătorile/abacele sau jocurile copilăriei ca ”Dacii și romanii” sau ”Nu te supăra, frate!”, ecusoanele, călimările sau cravatele de șoimi sau pionieri, roboții pe baterie R20 cu filmulețe în interior, țambalurile, pianele sau muzicuțele de jucărie, tănculețele sau soldații de plastic, plușurile, cărțile pentru copii și multe altele.
Următoarea expoziție numită ”Restaurarea: între știință și artă, includerea în circuitul muzeal al unor cărți, documente și hărți” organizată de ”Laboratorul de restuarare carte veche” arată ceva detalii și metode de restaurare despre care nu aveam idee. Rezultatele sunt uimitoare: priviți mașina de epocă, hrisoavele sau cărțile vechi sau cărțile militare de onoare!
În partea centrală a parterului trecusem peste expoziția ”Carol I în colecția filatelică a României”. Putem vedea timbre și emisii vechi și instrumente de realizare a timbrelor din vremea regalității.
După variația expozițională de la parter să coborâm la demisol la expoziția permanentă ”Copia Columnei lui Traian”. Sunt mai multe niveluri în care putem vedea multe piese, în special din piatră, reprezentând statui, monumente funerare cu simbolistică extrem de bogată, de la perioada daco-romană până la perioada creștină pre-modernă și mai jos prezentarea Forului lui Traian din Roma (orice român are obligația morală de a vedea măcar o dată în viață Columna lui Traian, chit că este istoria prezentată de învingători!) și mai ales multele detalii ale pieselor ce formează spirala de pe Columnă. Poate nu chiar ca eruditul din popor badea Cârțan care a adormit lângă Columnă de bucurie că a ajuns acolo, dar să te uiți cu atenție la detaliile de pe basoreliefuri este o (re)cunoaștere a trecutului. Pentru că cine nu își cunoaște trecutul este condamnat să îl repete! Las aici câteva poze cu invitația pentru voi de a merge în această sală imensă, de câte ori aveți ocazia. Nu doar când muzeele au intrare liberă sau gratuită!
Și, la final, poate cea mai interesantă expoziție: Sala Tezaurului Istoric! Cumva mă miră și mă și bucură că nu este prea multă lume aici. Adică găsesc multe momente în care pot face poze. Vă închipuiți că sala este monitorizată permanent cu camere video și cu personal al muzeului. Aici se găsesc unele din cele mai valoroase piese din întreaga Românie: monedele dacice de tip Koson, obiecte de podoabă eneolitice (mileniul 5 î. Hr.), obiecte din epoca bronzului, tezaurele de la Hinova și Cucuteni-Băiceni, coiful pictat de la Coțofenești, tezaurele de la Agighiol, Peretu sau Pietroasa, podoabele romane sau brățările dacice de aur, mormintele princiare de la Apahida, piese valoaroase ”între imperiu și barbari”, piese din Evul Mediu, de la curțile domnești, piese de aur de sec. XV-XVII, piese cu mărgăritare, piese în stil cantacuzin-brâncovenesc, coroanele regale (recent am văzut coroana reginei Maria transpusă în borna Via Transilvanica din apropiere de locul unde a fost pentru o perioadă inima reginei la Bran) și alte piese valoaroase din mobilierul regal, de luptă sau de paradă și, la final, piese din epoca Belle Epoque. Las câteva poze spre exemplificare!
Cu inima, mintea și sufletul încărcate de frumos las Muzeul de istorie cu ale sale expoziții, statui ”ascunse” și fațadă monumentală pentru a continua pe vechiul Pod al Mogoșoaiei spre superbul Atheneu. Câteva clădiri de patrimoniu: clădirea Casei de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.), biserica Zlătari, Monumentul Polițiștilor Eroi, Cercul Militar Național, Teatrul Odeon, biserica Kretzulescu, în alte vremuri la marginea orașului, statuia eroului național Iuliu Maniu și ajungem în Piața Atheneului Român. Știu că o singură dată am intrat până acum în Atheneu și acum vreau să văd cât mai mult.
Deși este deschis pentru public și în sala mare se fac prezentări ale clădirii la anumite ore, cei de la pază trec cu greu de prejudecăți (am părul lung, după ceva timp mă voi tunde și cred că se schimbă optica celorlalți!) pentru a mă lăsa să intru ”doar pentru câteva poze”. Hm, trist că oamenii au rămas cu aceeași mentalitate tristă prin care au reușit să răzbată Florian Pittiș, cei de la Phoenix sau Cristian Pațurcă. ”Nu contează cât de lung am părul, important e cât și cum gândesc!” Trecem peste moment și fac ceva poze la interiorul superb cu coloane și tavan de vis (vorbim de holul principal), la demisol cu coloana puternică de susținere și la expoziția ”George Enescu” înainte și după vizita în superba Sală Mare de concerte. Sala în sine este un muzeu admirat în timpul și după prezentarea făcută pe scenă: tavanul, prezentarea istorică circulară, scaunele-jilț, toate ornamentele ce culminează cu anul 1888 când a fost finalizată construcția etc. Este cunoscut că în al doilea război mondial o bombă a distrus cea mai mare parte a cupolei și putem vedea în jurul nostru superba restaurare a clădirii!
În Piața Atheneului mă opresc cu respect în fața statuii lui Mihai Eminescu înainte de a-mi continua explorarea culturală urbană.
Asta înseamnă strada Știrbei Vodă și Grădina Cișmigiu cu superbul palat ”Krețulescu” la intrarea dinspre izvorul Eminescu.
Aș mai vrea să mai vizitez și Opera unde am fost de câteva ori și ajung puțin cam târziu fiindcă să fac pregătiri pentru spectacolul ”Oedip” de seară. Voi face câteva poze cu mulțumire pentru acces. Dar înainte de asta din Cișmigiu ajung la Operă pe strada Sfântul Constantin cu o poză la biserica Sfinții Constantin și Elena care este, din păcate, închisă în acest moment!
Și, în final, ultimele poze cu Monumentul Eroilor Sanitari și moderna stație de legătură Eroilor între cele trei magistrale, cele vechi 1 și 3 și cea modernă 5 care merge pe bucla din Drumul Taberei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu