Elveția... Alpi... Vârfuri de peste 4000 de metri... Frumusețea la ea acasă... Prețuri mari... Câteva cuvinte care ar putea caracteriza extrem de simplist Elveția. Despre fiecare din cele de mai sus aș putea vorbi și scrie câte un alineat separat. Doar câteva cuvinte voi spune acum:
Gec este un vechi prieten al oamenilor de munte din România. E plecat de mulți ani în Elveția și de acolo a ajutat și ajută doritorii din România să cunoască frumusețea Alpilor, în special cu ”țintă” vârfurile de peste 4000 de metri. Este de o modestie ieșită din comun deși e la el acasă mai mult în Alpi decât în România. Și nu mai spun nimic aici ca să nu sune a laudă (pe care o merită!). Când poate, își oferă cunoștințele și experiența românilor care vin în Elveția. Vă dați seama că îi cunoaște pe românii stabiliți în Elveția care au aceeași pasiune comună, Muntele! Mai ales că ”Pentru mulţi dintre noi, alpinismul nu a fost un foc de paie, ci a rămas o pasiune durabilă, adaptată anilor, dar mereu atrăgătoare”, cum a spus Ionel Coman (îmi amintesc de emoția pe care am avut-o când am văzut placa memorială a lui Ionel Coman în Postăvaru - un rezumat despre Ionel Coman puteți citi aici). Eu aș schimba ”alpinismul” cu ”Muntele”, dacă e vorba de pasiunea care unește sute de mii de oameni în cluburile alpine din țările ce au în geografia lor părți din Alpi...
Să revenim la primele cuvinte de mai sus. Mai fusesem în Elveția în ianuarie 2013 pentru două nopți. Atunci eram doar călător feroviar și am ajuns doar cu trenul prin pasul Bernina aflat sub Piz Bernina (4048m). Redau un fragment din acea ”tură”: ”Lăsăm valea la dreapta spre Morteratsch Gletscher și urcăm abrupt prin pădure spre platoul înalt unde se află Ospizio Bernina. Înainte de gara cea mai înaltă de pe linie (2256 metri) pe dreapta se vede stația de pornire a telecabinei Bernina Diavollezza care urcă până la puțin sub 3000 de metri spre Piz Palu. Ospizio Bernina face legătura între regiunile Engadin (romanși, reto-romană) și Val Poschiavo (italiană) în sud. În apropiere se află Lago Bianco și Lej Nair, cele 2 lacuri ale căror ape se scurg spre nord în Dunăre și spre Marea Neagră și spre sud în râul Po și Marea Adriatică.” Desigur dacă intrați pe linkul de mai sus și pe acesta, puteți citi mai mult. De atunci Elveția mi-a părut scumpă și nu știam când voi mai ajunge. Uite că a venit momentul prin intermediul lui Gec și a prietenilor noștri comuni Dinu și Marlene Mititeanu. Și prin intermediul lui Cezar S. din Brașov pe care îl cunoscusem acum ceva ani în Crai.
Acum vom merge patru prieteni din România: Cezar S. cu prietena Gabriela, eu cu Laura și ne va fi ghid, însoțitor și organizator Gec. Fiind un bun organizator, discutăm din timp multe detalii despre ce vom face în zilele din Elveția. Deocamdată este stabilită cazarea: un apartament cu două dormitoare și un living mare în Saas Almagell. Bineînțeles că toate obiectivele vor fi în zona Saas Fee, ”Perla Alpilor” cu 18 patrumiari în jurul ei! Pentru prima zi planul nițial era să ajungem pe la prânz la cazare și să facem aclimatizarea la Hochsaas la 3142 metri. Dar planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg fiindcă...
Noi avem avion dimineață din București în Milano Orio al Serio. Bergamo! Și la aeroport avem surpriza ca a noastră cursă să fie amânată pe perioadă ne-stabilită! Noi trebuie cumva să ajungem astăzi în Elveția ca să ne putem ține de plan! Deci trebuie să găsim o soluție. Mergem la reprezentanța Wizz Air și ei reușesc să ne mute biletele pentru o cursă care pleacă vreo oră mai târziu decât cursa inițială. Doar că nu ajungem în Bergamo (pe care plănuiam să îl vizităm!), ci în... Veneția, aeroportul Treviso! De acolo căutasem soluție și este foarte simplă: tren care ne duce în Milano Centrale! Așa că din aeroport mergem cu autobuzul în gară, pregătiți pentru drumul cu trenul. Îmi vine o idee: ce ar fi să luăm un tren vreo oră jumate sau două mai târziu (am impresia că era primul sau al doilea tren în direcția dorită), să lăsăm bagajele mari și să facem o scurtă vizită în... orașul lagunar! Idee acceptată fiindcă nici unul dintre colegi nu mai fuseseră în Veneția. Eu mai fusesem pe 24.01.2013 cu o prietenă pe post de ghid. Acum trebuie să fiu eu ghid. Oricum nu avem decât vreo oră de vizită și doar vom face un circuit ghidați de Google Maps.
Din gara Venezia Santa Lucia intrăm în biserica Santa Maria di Nazareth, trecem pe Ponte degli Scalzi și de aici convenim să mergem separat, pe cupluri. Singurul lucru stabilit este ora la care trebuie să fim înapoi în gară pentru a ne întoarce la Treviso. Fiind pe repede-înainte, mergem ba pe străzi, ba pe canale. Începem cu Calle Longa, cumva traversăm Rio de le Muneghete, Rio del Mancanton și pe Ponte Tre Ponti trecem spre Piazzale Roma și Ponte delal Constituzione pentru a reveni la gară. Chiar cu câteva minute înainte de a pleca trenul propus. Ne agităm fiindcă nu îi vedem pe Cezar și pe Gabriela pe peron și de fapt ei erau în tren!
Din Treviso luăm un tren regio care merge mai încet și este și mai ieftin: 20 de euro! Facem vreo 4 ore într-un tren în care este foarte cald. Chiar dacă te leșină de multe ori temperatura, caut să îmi ocup timpul cu harta și cu locurile prin care trecem. De reținut Castelfranco Veneto, Vicenza, Padova, Verona, Brescia și Treviglio. Fiecare ar necesita o vacanță separată... Dar acum scopul este altul, nu plimbarea prin Italia!
Ajungem în imensa gară Milano Centrale și aflăm unde ne așteaptă Gec cu mașina: undeva în stânga gării unde sunt stațiile de autobuz și de taxi. Noi nu avem treabă cu nici una din ele. Suntem bucuroși de revedere. Mergem pe rând la toaleta de la KFC și, după ce aranjăm bagajele în mașină (Gec este uimit de cât de multe bagaje avem și reușim să le arhivăm prin tehnica bunilor noștri prieteni: nici un spațiu nefolosit!) pornim la drum. E cald și abia așteptăm să trecem de Lago Maggiore și Domodossola pentru a urca spre pasul Simplon. Din Domodossola luasem altă dată un tren panoramic foarte fain care merge prin Santa Maria Maggiore și Centovalli spre Locarno acum ani în urmă...
Acum urcăm pe valea Diveria și după Iselle trecem granița în Elveția. Dacă vă uitați pe o hartă vă dați seama imediat după prima denumire: Zwischbergen! Urcăm prin multe tuneluri și peisaj alpin superb prin Simplon și prin multe tuneluri până în pasul Simplon. Este un superb loc aflat pe magistrala N9 la 2005 metri altitudine. În spatele nostru avem imensul masiv Böshorn (3268m în punctul de altitudine maximă) din Alpii Penini, aflat între valea Nanztal superioară și Val Divedro. În dreapta este vârful Breithorn at Simplon (3437m) care face parte din masivul Monte Leone. Este unul din multele vârfuri Breithorn din Elveția și poate fi identificat ușor după coordonate: 46.23837, 8.08401. Informații faine pot fi găsite aici. Rămâne și pentru mine o potențială invitație pentru viitor.
Deocamdată noi urcăm acum puțin din parcare pentru câteva poze și documentare floristică înainte de a ne continua drumul. Mulțumim, Gec, pentru faina introducere în Țara Cantoanelor și a Munților!
Abia așteptăm, ca și voi care citiți aici, să vedem ce ne aduce fiecare zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu