După ziua lungă de ieri urmează o zi de povești și pauză pe lângă casă. Peisajul liniștit din imaginile de mai jos își face efectul dorit.
Urmează încă o dimineață foarte liniștită și odihnitoare înainte de a traversa munții pentru următoarea plantare, cea din Padiș.
Primesc indicațiile lui Ionuț pentru primul meu obiectiv. Este aiurea să vii în Poiana Horea și să nu mergi la Monumentul lui Horea! Cobor de pe dealuri și fac stânga în loc să ies la asfalt. După vreun kilometru fac iarăși stânga urmând niște mici săgeți. Drumul mă duce pe vale lejer și după vreo doi kilometri și jumătate văd în stânga o săgeată spre monumentul lui Horea. Pe valea din dreapta! Este și o masă cu bancă și un panou explicativ!
Urc pe vale vreo 500 de metri și apoi fac stânga pe potecă în urcare mai serioasă. Noroc că nu este lungă și alte câteva sute de metri mă duc la locul unde au fost prinși Horea și Cloșca pe 27.12.1784 în pădurea Scorușet. Este un loc unde se cuvine să stai cu umilință pentru curajul lor de a se ridica pentru interesele țărănimii în patru drumuri la Viena la împăratul Iosif al II-lea. Sunt tare bucuros că am ajuns aici, într-un loc de mândrie pentru români!
Revin la mașină și merg pe drumul fain ce merge peste munți până în Giurcuța de Sus. Aici dau de asfalt și e mai lejer de mers. Nu că ar fi fost ceva incomod până acum! Las Smida pe dreapta și mă opresc în Doda Pilii pentru a studia harta. Până în Ic Ponor am asfalt și de aici va începe distracția. Intru în județul Bihor pe drum deocamdată doar cu găuri mari cu apă și ajung curând la intersecția spre Călineasa și peștera Scărișoara la stânga și Padiș și Cetățile Ponorului la dreapta. De aici am 9 kilometri până în Padiș. Vor fi cei mai grei kilometri de pe TransPadiș!
Merg cu grijă și mă ajută mult garda înaltă a mașinii și tracțiunea 4x4. Altfel ar fi cam complicat!
Drumul DJ763 urcă încet-încet și prima pauză o voi face la Molhașul Mare de la Izbuc. După atâta solicitare merită puțină relaxare! Molhașul este o zonă mlăștinoasă în care voi găsi foarte multe brândușe și mai ales ghiocei bogați. Mă plimb pe pernele de iarbă care mustesc și printre câteva pete de zăpadă. Ghioceii se lasă fotografiați în lumina caldă a soarelui. Sunt ca un copil bucuros care aleargă în toate direcțiile. Vreau să văd fiecare floare albă cu pete verzi pe petale! Când consider că am văzut cam tot urc la mașină și continui spre Padiș. Șa intrarea în platou văd pe un panou că drumul pe care am venit este închis. No... :D
Este abia 12.30. Mai am jumătate de zi la dispoziție până vin colegii și nu pot rata o atât de frumoasă zi. Așa că la mașina în șa și găsesc drumul care mă urcă prin pădure și apoi prin poieni spre Biserica Moțului. Mă întâlnesc la un moment dat cu un străin cu un cățel care se bucurau de flori și de liniștea naturii. Printre milioane de brândușe ajung la troița de pe vârf. Până acum doar văzusem vârful de pe platoul Padiș. Acum i-a venit rândul :D! Admir platoul sub mine și apoi îmi găsesc drum prin alte poieni și prin minuscule forme calcaroase spre drumul care merge spre Cetățile Ponorului. Salut prieteni faini prin telefon și cumva pe sub pădure revin la mașină printre alte și alte covoare de brândușe. Minunat și liniștit!
Tot mai e vreme și mă duc în poiana Vărășoaia. Vreau să văd care e condiția zăpezii spre Cetățile Rădesei. Doar așa, în plimbare... Printre sute de brândușe și pete de zăpadă încă înghețată cobor până la lanțul care m-ar coborî fix la intrarea peșterii. Consider că e suficient și mă întorc pe același marcaj PR în poiana carstică Vărășoaia pe care o explorez prin toate dolinele, pe la toate lăculețele temporare și pe la fainele ponoare apărute din loc în loc în substratul calcaros. Îmi amintesc de Pietrele Boghii și de peștera Șura Boghii de când am fost cu cercetașii în Padiș acum aproape 30 de ani...
Înapoi la cabana Simiriam unde avem cazarea pentru evenimentul/plantarea de ziua următoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu