Ziua este dedicată în cea mai mare parte Pietrei Secuiului. Un alt vis de-al meu vechi. Mulțumesc gazdelor, îmi duc toate bagajele în mașină și la ora 9.00 pornesc la drum. Intru pe ulița cu moara de apă, trec de rulota Salvamont și urmez marcajul Cruce Albastră care mă urcă destul de repede printre superbii pereți vestici ai muntelui spre șaua cea mai vizibilă. Mă simt de parcă aș fi pe vreuna din nenumăratele padini din Piatra Craiului! La 10.15 sunt în șa (doar o oră de urcat) și sunt fericit că am ajuns aici. Chit că sunt singur!
Decizie de moment: merg pe Colții Trascăului (1113 m), revin în șa și apoi spre sud! Așa că urmez marcajul BR spre Colți, mă bucur tare de peisaje și de liniște ,de poze și de stânci, de belvederile largi și de multele posibilități de plimbare. Chiar la întoarcere explorez niște pereți și o frumoasă fereastră înainte de a reveni la crucea faină și în șa.
Las alți exploratori în față și voi urca pe Piatra Secuiului (1126 m) cu gând de a parcurge platoul pe marcaj Cruce Albastră (CR). Mai în față voi opta pentru traseul ”dificil” ce mă duce puțin sub 1000 de metri, lasă niște pinteni foarte faini în față și face dreapta spre Colțești. E o coborâre frumoasă și în zona aproape plată schimb marcajul în Triunghi Roșu (TR) pentru a merge spre Grota Studenților.
E un traseu foarte fain, cu mici urcușuri și coborâșuri. În 18 minute ajung la faina Grotă cu trei arcade impresionante. Iarăși un loc pe care mi l-am dorit de mult! Poze, mici filmulețe și multă bucurie înainte de a porni mai departe pe sub pereții vestici ai muntelui spre rulota Salvamont.
La 14.45 trec de punctul Salvamont și în 15 minute ajung la mașină cu bucuria unei zile reușite. Îmi e foame și în câteva minute sunt la restaurantul Szarvas. La timp fiindcă începe o răpăială cu gheață de zici că rupe tot. Mă bucur de acoperiș și de masa foarte consistentă până se oprește ploaia. Toți timpii parcă ar fi fost calculați cu extremă precizie :D!
Pornesc la drum spre Câmpeni unde vorbisem cu bunul prieten Ilie Deoancă să rămân peste noapte. Fac o scurtă pauză la cascada Șipote pentru câteva poze.
Fiindcă am ceva vreme, ies din DN spre cătunul Sub Piatră pentru o scurtă vizită a intrării peșterii Huda lui Papară. O veni vreodată vremea să o explorez? Bineînțeles cu personal speo autorizat și cu echipament specific! Deocamdată acum doar câteva poze!
Tot sunt în apropiere! Nu pot rata frumoasa bisericuță din lemn a bisericii ”Cuvioasa Parascheva” Sub Piatră (1798)!
Cu sufletul încărcat mai fac o singură oprire înainte de Câmpeni: mănăstirea ”Înălțarea Sfintei Cruci - Lupșa”. De fapt se află în satul Mănăstire din apropierea Lupșei. Biserica a fost întemeiată în 1429 de către cnejii Cândea de Lupșa. Este singura biserică de lemn din Ardeal care a dăinuit până astăzi. De remarcat tavanul casetat din biserica veche și pictura oarecum veche, aparență dată de tehnica fresco în care a fost realizată. Zic ”biserica veche” fiindcă în curtea mare este și o biserică nouă, un foișor cu o masă de altar veche și un însemn al bisericii ruse. Nici din istoric nu am aflat semnificația acestuia aici, biserica fiind din 1762 până în 1948 sub uniții greco-catolici, înainte și după acești ani fiind ortodoxă. În 2004 delegația athonită a adus mănăstirii o copie a icoanei Maicii Domnului Mângâietoarea de la mănăstirea Vatopedi din Athos. Pe mine m-au impresionat mai mult biserica veche, cimitirul eroilor necunoscuți și inscripția de pe spatele unei cruci ”Doamne, fă-i nemuritori/ Pe părinții care mor” (Adrian Păunescu). Este un loc fain și liniștit, chiar de este la drum principal, de câțiva ani asfaltat (valea Arieșului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu