Azi avem în plan un alt patrumiar la care, deși e ceva mai înalt decât cel de ieri, se ajunge mai ușor. Asta fiindcă instalațiile pe cablu te urcă până la 3883m, sub vârful lui Klein Matterhorn!
Pentru asta logistica este, însă, un pic mai complicată. Fiindcă de la cazarea noastră trebuie să mergem cu mașina până în Stalden și de aici să urcăm în Täsch, spre Zermatt. Spun doar până aici fiindcă de aici nu mai ai voie să mergi cu mașina. Parchezi mașina și mergi cu trenul în Zermatt! Așa că Gec parchează mașina într-una din parcările subterane și mergem la gara de unde pleacă trenul spre Zermatt. Ne costă 8.20 CHF la urcare și tot atât la coborâre. Nu se dă reducere dacă iei dus-întors! După un sfert de oră suntem în Zermatt și îl traversăm spre instalațiile pe cablu. Aici e mult mai aglomerat față de Saas Fee și sunt foarte mulți asiatici. Dar când îți urmezi scopul, mai faci abstracție de aglomerație...
La capătul stațiunii urcăm în gondola Matterhorn Express care ne va urca până sus de tot (85 CHF de persoană). Interesant că plătim cu cardul și cititorul de card afișează pe ecran indicații în română! Gondolele ne duc prin stațiile Furi (1867m), Aroleid (2324m), Schwarzsee (2583m), Furgg (2432m) și Trockener Steg (2939m). Pe drum, mai ales la Schwarzsee, putem vedea mai de aproape maiestuosul Matterhorn/Cervino care domină zona prin solitudine și prin imaginea pe care o dă faimoasei ciocolate Toblerone/”Tomberone”. La Trockener schimbăm gondola cu o telecabină care ne mai urcă vreo 900 de metri, ultima parte peste marele ghețar Theodulgletcher. După o creastă mai joasă se poate vedea și Triftjigletcher. Ambii sunt fantastici prin multitudinea de crevase și cele câteva lacuri glaciare formate în unele crevase. Klein Matterhorn este un pinten stâncos care se ridică la 3883 metri altitudine. Aici este o zonă extrem de turistică, cu foarte mulți asiatici și cu pârtii spre platourile Breithorn și Rosa. În fața noastră este vârful Goba di Rollin (3899m) care se află pe granița cu Italia. În dreapta este platoul Rosa și mai jos Snowpark Zermatt, și acesta în partea superioară a ghețarului Theodul! Sunt și multe locuri și amenajări turistice pe care le vom explora la întoarcere. Scopul nostru este acum să pornim cât mia repede spre vârf. Este 11.11! La ora asta ieri eram pe vârf (cel de ieri!). Așa că ieșim pe partea plată a pârtiei amenajate și ne echipăm pe marginea stângă a ei. Vom merge legați în coardă inclusiv pe zona plată cu care începe traseul!
De pe platou vedem linia faină a vârfurilor principale ale Breithorn-ului: Breithorn Vest (4165m), Breithorn Central (4160m), Breithorn Est (4141m), Breithornzwillinge sau Gemelli del Breithorn sau Punta 4106 (4106m) și Roccia Nera (4075m). Între Vest și Central este vârful Sella (4081m). După Roccia Nera este Porta Nera (3734m) care separă masivul Breithorn de Monte Rosa, primele vârfuri din acest maisiv fiind Pollux (4089m) și Castor (4225m). Traversarea nu este deloc ușoară și noi ne vom limita doar la vârful cu altitudinea cea mai mare. Ne bătea un gând și pentru Breithorn Central, dar rămâne pentru altă ocazie. Traversăm platoul și urcăm în câteva serpentine pentru a face stânga undeva pe la cota 4000 spre traversarea unei crevase. Deși nu pare cine știe ce pe aici, dar nu ai vrea să cazi pe panta asta, mai ales că sunt și zone unde se mai văd colțuri stâncoase! Așa că mergem cu grijă cu coarda întinsă și intrăm în ceață. Și așa nu e problemă și urcăm la 4165 metri pe culmea abruptă spre nord. Fiindcă e ceață și nu putem face prea multe poze (de fapt mai deloc), la 13.45 suntem pe vârf, stăm câteva minute și înapoi. E destul de târziu și chiar suntem uimiți că la coborâre încă mai sunt oameni care urcă: doi legați în coardă și un solitar. Noi ne vedem mai departe de coborâre și abia când suntem pe platou putem răsufla liniștiți. Zona de risc a trecut! Continuăm pe platou (14.20) și ajungem în pârtie la ora 15.00. Dezechiparea și intrăm pe regim turistic!
Ședință scurtă să stabilim ce facem. Întâi vom merge pe Klein Matterhorn pentru panoramă și ceva poze și filmulețe și apoi Glacier Palace. Pe vârf (3883m) putem admira marele Cervino și alți mulți patrumiari (cu explicații pe imagini panoramice) și ghețarii de sub noi. Cam bate vântul și stăm doar cât ne simțim bine. Vom coborî cu liftul (cu care am și urcat!) în zona subterană mult mai caldă.
Continuăm apoi coborârea cu un alt lift spre Glacier Palace. Fiecare vizitează în ce ordine vrea. Amenajările din gheață, plăcile explicative, toboganul din ghețar (vă las pe voi să descoperiți ce este!), pasajele fain amenajate, crevasa accesibilă și culoarea unică a gheții sunt doar câteva din ceea ce putem vedea aici. Extrem de fain amenajat!
La ora 16.00 suntem la gondola care ne va coborî spre ”civilizație”. La Trockener Steg vom coborî pentru câteva poze la fainul Matterhorn. E atât de impunător că aproape uiți să mai faci poze. O senzație asemănătoare cu aceea pe care o aveam în Laponia de fiecare dată când vedeam aurora boreală...
Doar trecem pe la stația Schwarzsee, coborâm mai departe văzând pe dreapta sub noi Podul Suspendat, Hängebrücke, de deasupra cheilor Gorner (de citit aici: https://www.zermatt.ch/Media/Wanderungen-Touren-finden/Haengebrueckenweg-Furi-Nr.-17a). La Furi vom ieși pentru vreo 20 de minute din stație și facem ceva poze în zonă. Este cumva normal să profităm să stăm cât mai mult pe munte.
Ne rezervăm mai mult timp pentru explorarea Zermatt-ului, prin locuri mai mult sau mai puțin umblate. De remarcat casele tradiționale de lemn, placa comemorativă a lui Walter Bonatti și plăcile de pe strada principală cu nume importante din istoria Matterhorn-ului sau a crestei Gornergrat, tavanele istorice de piatră plată, biserica Sf. Mauritius, zona pietonală veche și toate detaliile mai mult sau mai puțin comerciale. Ne vom întâlni la tren (18.30) pentru a merge înapoi spre Täsch (plecare 18.35).
Câteva poze în tren înainte de a coborî în Täsch și la mașină. De acum chiar suntem pe regim relaxare!
Până în Randa Gec ne va opri într-un loc fain de panoramă. Pe o parte abia se zărește piramida albă a lui Weisshorn (4505m) și pe cealaltă se vede podul suspendat Charles Kuonen, cel mai lung pod suspendat din Europa (chiar este pe Europaweg, vom vedea în postarea următoare).
La 19.30 ne uităm pentru ultima dată spre ghețarii unde fusesem mai devreme și într-o oră și jumătate suntem la cazare (21.00). Aveam în plan și alți patrumiari pentru zilele următoare, dar prognoza urâtă la altitudine ne face să ne orientăm spre zone ceva mai joase. Și vom avea alte zile superbe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu