Elveția 5-10.07.2022, ziua 4 - Randa

Prognozele meteo s-au stricat destul de mult la altitudine. Aveam în plan alte vârfuri sau vorbisem despre ceva trasee la cel puțin trei mii de metri. Așa că trebuie să ne adaptăm programul. Deocamdată, când stabilim că mai avem vreo oră până la plecare, le spun colegilor că ies puțin la plimbare prin zonă și voi fi gata la ora stabilită. Urc puțin de la cazare la stânga și la prima intersecție este o foarte faină căsuță tradițională din lemn. Poate un pic kitch că sunt prea multe obiecte, dar are foarte mult farmec. Este un prilej pentru a liniști și ceva tensiuni interioare.

Convenisem ca la 7.30 să pornim la drum spre Randa. Și așa facem! Într-o jumătate de oră suntem lângă gara din Randa, Gec parchează mașina în parcarea subterană de lângă gară și vom porni la drum pe indicatoarele care ne spun Europaweg. Urcăm printre case până la ieșirea din localitate (ei îi spun ”sat” - dorf) și de aici urmăm poteca la dreapta. 

Mi se pare că ceilalți din echipă merg extrem de încet și merg un pic mai repede. Îmi dau seama că sunt mult înainte abia la crucea aflată la 1750 metri altitudine. Aștept colegii și văd că nu mai vin. Știu că sunt mai mulți și se descurcă fără probleme. Continui mai încet tot în sus în ideea că voi fi ajuns din urmă. Mă întâlnesc cu o montaniardă care cobora în viteză, trec de niște momâi din pietre (mici și multe), apoi tot în urcare lejeră ajung sub o casă unde doi montaniarzi își strângeau cortul și în 10 minute ajung la Podul Suspendat (hängebrücke) Charles Kuonen.

Podul a fost construit în 2017 peste valea Dorfbachji pentru a uni Grächen de Zermatt. Anterior era un pod de lemn care a fost distrus de ape. Podul are 494 metri lungime, în cel mai înalt punct are 85 de metri până la fundul văii, are lățimea de 65 de centimetri și se află la altitudinea de 2080 metri. Cum este bine asigurat, nu este nici o problemă să mergi pe el (acces liber). Așa că pornesc pe pod cu mâinile pe barele laterale. 

Mai aștept iarăși colegii după pod și văd că nu vin. Uf!!! Îmi fac socoteala că au cel puțin o jumătate de oră în urmă și decid ca, până vin ei, să urc la cabana Europa aflată la 2220 metri altitudine. Poteca este foarte faină și urc în serpentine cu viteză destul de mare. Adică în 20 de minute sunt la cabană. Cabana face parte din traseul Europaweg și îmi aduc aminte că la un moment dat Dinu amintise de această cabană. Intru prin cabană, ies pe terasă și dau să îmi scot termosul pentru un pic de apă. ”Sorry, not allowed. You buy something from here. You have to sustain us”. Ok, iau două pahare de apă cu lămâie (5 CHF fiecare!) și le beau cu ochii spre frumusețea masivului Weisshorn de pe partea cealaltă a văii Matter Vispa. Stau vreo jumătate de oră la cabană și apoi pornesc înapoi spre capătul podului.

Aici colegii veniseră de vreo 15 minute și se odihnesc. Mai stăm puțin și pornim la vale spre Randa prin Chuebodme și Gere. Chuebodme este un loc unde se găsesc ceva vestigii istorice (o urmă de fundație de casă, cică de vreo sută de ani) și Gere este un simplu cătun cu câteva case de lemn.

Continuăm până în Randa cu câteva poze la gară și apoi mergem spre Saas Fee. Avem o zonă restantă de văzut :D!

Din Saas Fee luăm gondola până la Spielboden (2448m) și de aici cu o telecabină urcăm, destul de înclinat, până la Längfluh (2870m). Ne aflăm deasupra ghețarului Längfluhe unde admirăm, încă o dată, frumusețea limbilor de gheață cu lacuri albastre și crevase adânci, repetate și multe. Puțină plimbare prin zonă și apoi revenim la cabină. 

De la Spielboden în jos nu prea ne înțelegem fiindcă restul colegilor vor să meargă pe jos. Eu tot simt o tensiune deranjantă și prefer să cobor cu gondola după ce fac ceva poze în zona marmotelor. Până la urmă vine și Laura cu mine și coborâm în tăcere.

Ajungem în Saas Fee și, după o trecere rapidă prin stațiune (bine, vorba vine rapidă că ne luăm și câte ceva de mâncare de la un super market printre care și un lapte la cutie de un litru extrem de dens și cu un gust neobișnuit de bun și gras pentru noi) cu câteva poze, Gec ne propune să urcăm până la Hochsaas. O idee ar fi să vorbim cu Thea Vid, românca ce lucrează acolo, a doua să vedem zona care este superbă și a treia să vedem de aproape alți doi patrumiari, Weissmies (4017m) și Lagginhorn (4010m). Și mai exact să vedem de ce Weissmies a ieșit din planul nostru inițial: ghețarul Triftgletcher pe care este traseul normal/ruta normală a devenit extrem de periculos datorită crevaselor nou formate. Un aspect interesant: la Kreuzboden (2400m altitudine, la stația intermediară, angajatul de acolo inițial refuză să ne permită accesul mai sus pe motiv că nu avem cazare sus și că nu mai putem coborî; îl convinge Gec în germană să ne lase fiindcă suntem montaniarzi și coborâm pe răspunderea noastră). Este adevărat că sunt circa 1800 de metri diferență de nivel de la 3142m până la circa 1400 de metri în Saas Grund. Și este ora 16.20! Poate pentru ei este o oră prea târzie. Pentru noi este o oră normală. Așa că la 16.30 abia am ajuns sus la Hochsaas. Este o liniște și o vreme superbă!

Vreau liniște și pornesc singur pe traseul turistic al celor 18 patrumiari (”vier tausende”). Pe un traseu foarte fain de vreo jumătate de oră sunt prezentate cele 18 vârfuri de peste 4000 de metri din zonă și ”oamenii de piatră” - momâile atât de cunoscute la noi. Traseul circular se termină ceva mai jos de Hochsaas la o bancă panoramică. Ne mai plimbăm toți prin zonă înainte de a porni la vale.

Poteca coboară printre Weissmieshutte și pe sub Kreuzboden până la Triftalp. În coborâre putem observa cum evoluează relieful glaciar o dată cu scăderea altitudini, putem observa marmote cum aleargă și se joacă în libertate, ne putem ”da” cu pluta pe un lac (colegii fac asta, eu nu fiind ceva mai în față). Mai departe aștept colegii să vină și cobor în față cu Gec. Pierdem treptat altitudine prin serpentine repetate prin zona Tewald (2009 m) și apoi pe poteca faină cu câteva capele ajungem în zona de sus a satului Saas Grund. Sunt foarte faine casele cu grajduri luminate pentru animale și echipamente de urcat fânul în pod. Și fântâna foarte rece în care ne potolim setea cu picioarele mângâiate de câteva pisici. 

La 21.10 ajungem la cazare ajungem la cazare după o altă zi foarte faină. Încă nu știm sau nu părem hotărâți ce vom face în ziua următoare. Vorbesc de toți fiindcă eu tot am în cap ideea care mi-a fost refuzată zilele trecute. Poate a fost mai bine așa fiindcă aș fi avut prea puțin timp pentru ce era de explorat.