În acest weekend participăm la o acțiune organizată de Serviciul de Voluntariat Montan. Sunt niște oameni faini și cu mult spirit de inițiativă. Toate acțiunile le fac cu sprijinul și suportul Salvamont și al autorităților locale. Știu că mereu vor fi critici, dar ei sunt, ca și cei din alte organizații (vorbim de nucleul fiecărei organizații), oameni care fac și au capacitatea să adune lângă ei oameni faini. În fine, scopul acestei acțiuni este montarea unui stâlp pe Piatra Cloșanilor și marcarea unor zone de traseu, fie cel omologat deja PA, fie cel în curs de omologare PR.
Ziua 0 - vineri 03.06.2022
Așa că vineri, după program, ne îndreptăm spre Piatra Cloșanilor unde e tabăra de bază. Adică într-o poiană mai sus de Cloșani, în punctul de unde urcă marcajul PA (mâine o echipă va marca acest traseu și ne vom întâlni în creastă). O singură pauză facem pe drum, pentru masă, la Vatra Romană, undeva înainte de Filiași.
Ziua 1 - sâmbătă, 04.06.2022
Cu excepția echipei care marchează PA, restul echipei ne grupăm în Cloșani și, sub îndrumarea și povestirile fainului Gheorghe (Gigi) Lungu, pornim pe marcajul PR spre creastă. Chiar dacă avem mult echipament în spate (stâlpul, apă, ciment, nisip, panuri informative, vopsea, pensule etc) cheful de mers și povestit și treabă este printre noi. Drumul este foarte fain și timpul trece foarte repede. Calcarele în toate formele dau un aspect foarte fain pădurii care abundă de verde. Ne răsfirăm ușor pe o distanță destul de mare și vom regrupa la ieșirea în creastă. La un moment dat, pe drum, la un loc de panoramă, vedem o viperă. Fie e moartă, fie doarme că nu reacționează nici la împingeri cu bățul...
Regrupăm și, după ce vin și ceilalți, facem stânga să urcăm spre vârful cel mai înalt. Pare a fi unul unde este o urmă de stâlp și Arpi ne spune că e ceva mai încolo, nu aici. E adevărat! Mai urcăm puțin până pe Piatra Cloșanilor în punctul cel mai înalt. Aici debarcăm toate materialele și, când ajung toți, ne apucăm de treabă. Fiecare cu ce poate și cu ce știe. Că doar nu suntem toți experți în toate domeniile. Cert e că starea foarte faină și colaborarea își fac efectul și curând stâlpul (din trei segmente, unul în altul) și panourile explicative sunt montate. Și noi fericiți!
De aici câțiva se întorc pe marcajul PA și restul continuăm pe viitorul marcaj PR, în curs de omologare. Mai refacem câte un marcaj, mai mergem, mai intuim traseul. Cert e că la zona stâncoasă, unde sunt prinse niște lanțuri de către Salvamont (încă nu sunt montate foarte bine!) fiecare găsește varianta optimă de coborâre. Și sunt ceva variante ce par să fie mai simple decât linia lanțurilor. Dar este decizia Salvamontului pe unde va face traseul, noi doar ne conformăm planurilor lor. Trecem de acea zonă, mai coborâm pe faina creastă și, în momentul în care se ia decizia, ne oprim din marcare și doar coborâm pe potecă spre mașini.
Chiar și așa ne ia vreo două ore și jumătate să ajungem în Cloșani și așteptăm la o înghețată sau la câte o bere să vină toată echipa.
Seara se lasă cu gulaș și atmosferă faină în tabără. În general. Păcat că anumiți participanți au creat ceva discordie și a fost puțină tensiune. Cert e că, dacă la venire am fost patru în mașină, la întoarcere îl vom aduce și pe Emil care a fost lăsat acolo de un ”bun” prieten al lui. E foarte adevărat că la greu se vede pe cine te poți baza!
Ziua 2 - duminică, 05.06.2022
Ne salutăm cu drag prietenii din SVM și pornim la drum. Vom mai face ceva pauză de înghețată și propun să facem ceva pauze turistice. Sunt acceptate și prima va fi la mănăstirea Tismana. Eu nu mai fusesem niciodată. Unii din colegi mai fuseseră. Nu e bai! Revenirea în locurile faine e mereu o plăcere.
Următoarea pauză este în Cheile Sohodolului unde ne vom opri mai mult la Nări și ceva mai puțin la o grotă prin care trece apa (de sub drum) și la așezământul religios Sf. Nectarie.
Ultima pauză și cea de masă o vom face în Târgu Jiu unde începe să fie foarte cald. Mâncăm la Doina Gorjului din Parcul Central ”Constantin Brâncuși” și până să ne aducă mâncarea ne vom amuza cu ceva loz în plic extras de un papagal și cu o scurtă vizită de la Poarta Sărutului la Masa Tăcerii. Urcăm și pe faleza Jiului și îmi aduc aminte cu drag de documentarea de anul trecut despre Podul de pe Jiu. Chiar vom vedea peste câteva luni fainul film ”Gata oricând!” despre cercetași și rezistența locală de la Podul de pe Jiu.
Și cu asta și drumul spre casă se încheie tura oltenească. Curând va urma o tură, e adevărat că în mare parte rutieră, pe o distanță mult mai mare. Un fel de epopee începută cu câteva luni înainte, solitar, la plaja Gostinu de lângă Giurgiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu