Aseară am venit în zonă pentru... cel mai lung ghețar din Europa. Și, ca urmare, ne salutăm gazdele și mergem cu mașina în parcarea de la Fiesch. Urcăm la nivelul doi al stației de telecabină, ne luăm bilete dus-întors până la Eggishorn (cu trecere intermendiară prin Fiescheralp) (45.20 eur) și dă-i la deal cu telecabina. În prima urcare ajungem la Fiescheralp (2212m). Zece minute a durat urcarea de aproximativ 1100m diferență de nivel! Ar fi ceva de explorat aici și ne promitem că facem asta la întoarcere. Acum ținta noastră este ceva mai sus. Trecem printr-un culoar cu foarte multe exponate faine, ieșim din stația de telecabină și imediat la dreapta intrăm în a doua stație. Parcă peisajul e nerăbdător să fie văzut câteva ore mai încolo (evident că tot Matterhorn-ul va avea ochii pe el :D)! A doua telecabină ne urcă până la 2867m la stația Eggishorn. Sunt câteva grade bune în minus față de jos și ceva valuri de ceață, exact cum ne place nouă. Vă dați seama că acum scriu de la un calm total și doar 32 de grade, din mijlocul capitalei. Amintirile capătă în contextul acesta și o formă mai răcoroasă :D!
Afară sunt vreo 8-9 grade și căutăm să explorăm fiecare loc, așa turistic cum este amenajat totul. Doar unul singur e Aletsch și toată lumea, oameni de munte mai mult sau mai puțin, trebuie să vină să vadă minunea! Ghețarul Aletsch este cel mai lung ghețar din Europa. Are aproximativ 23 de kilometri și se scurge, după topire, prin râul Massa în Ron. Are foarte multe crevase (a se înțelege că gheața este un organism viu, în continuă schimbare!) și își are originile sub faina tripletă Eiger (3967m) - Mönch (4106m) - Jungfrau (4158m): Căpcăunul - Călugărul - Domnișoara! Sunt foarte multe vârfuri superbe care formează ”coroana” ghețarului. Nu mai stau să le enumăr aici (și mai încolo e un întreg alineat cu aceste vârfuri :D!). Undeva mai sus de raza noastră de vizibilitate se află o intersecție de ghețari Konkordiaplatz (2850m) (asemănătoare ca denumire cu Concordia, intersecția ghețatrilor Baltoro și Godwin-Austen din munții Karakorum, punct de plecare pentru K2 și Gasherbrum; se pare că numele a fost dat în 1902 de montaniardul Aleister Crowley chiar de la Konkordia platz despre care povestim aici!) unde vin Grosser Aletschfirn de sub linia Dreieckhorn (3811m) - Aletschhorn (4193m) - Sattelhorn (3744m) - Mittaghorn (3892m) - Gletcherhorn (3982m), Jungfraufirn de sub linia Gletcherhorn (3982m) - Jungfrau (4158m) - Mönch (4106m) - Trugberg (3932m), Ewigschneefäld de sub linia Trugberg (3932m) - Mönch (4106m) - Walcherhorn (3692m) - Grosses-Fiescherhorn (4049m) - Hinteres-Fiescherhorn (4025m) - Grosses Grünhorn (4043m) - Grünegghorn (3863m) și coborârea până la aproximativ 3000 de metri în Konkordia Platz și în final Grüneggfirn între creasta inferioară a lui Grünegghorn (creasta sud-vestică) - Grünhörnli (3596m) - Wyssnollen (3586m) - Fiescher Gabelhorn (3876m) - Chamm (3865m) - Fülbärg (3243m). Ar mai fi linia de vârfuri care coboară din Fiescher Gabelhorn (3876m) spre Strahlhorn (3027m) - șaua aflată la aproximativ 2400 de metri de unde izvorăsc Seebach spre est și râul (nu i-am găsit numele!) ce coboară spre vest prin Märjelewang și pe la cele două lacuri Märjelen-Stausee (2360m) și Märjelenseen (2301m) spre marele Aletsch și apoi Eggishorn (2927m) unde vom merge și noi imediat. Uf, ce multe și încurcate denumiri! Și dincolo de asta, cel puțin pe ultima vale menționată, ce de gânduri de potențial-viitoare ture. Și mai departe spre Bettmerhorn (2871m) - Bettmergrat (2647m) - Hohbalm (2487m) - Sparrhorn (2289m) și în final coborârea în Riederalp (2065m). Vise de om de munte care poate se vor împlini vreodată!
Acum, fiind doar turiști, vrem să mai vedem și alte unghiuri ale marelui ghețar. Gec ne așteaptă să mergem pe Eggishorn, el relaxându-se în locurile panoramice. Poteca are pietre puse ca niște dale, multe locuri și creste faine pe lângă potecă și turiști de toate felurile. Dar, cum spuneam și într-o postare anterioară, fiecare este cu scopul lui. Unul din măruntele mele scopuri este și să admir creasta ascuțită pe sub care urcă poteca. Și altul să stau câteva minute la crucea de pe vârf în timp ce colegii au mnai mers câteva zeci de metri ca să vadă și alte unghiuri ale ghețarului. Ne întoarcem, fiecare în ritmul și în liniștea lui, la stația de telecabină (circa 11.05) și până la ”și jumate” când este următoarea cursă de coborâre fac câteva poze spre creasta sud-estică pe unde coboară un traseu de via ferrata (klettersteig) (circa 2650m-2700m) spre Fiescheralp. Noi vom coborî cu telecabina!
La Fiescheralp urmează ultima pauză înainte de drumul spre casă. Gec coborâse direct la mașină și ne aștepta acolo. Avem ceva drum de mers spre Milano și, cum îi place lui mereu, vrea să ajungem din timp acolo, cu rezervă de timp pentru lucruri neprevăzute. Știu, am repetat cuvântul ca să se înțeleagă mai bine ideea!
În parcare împachetăm și ultimele lucruri, ne mai uităm o dată la fainii Alpi Bernezi prin care am fost astăzi (și în care îmi doresc să revin!) și pornim la drum.
Pe drumul Fiesch - Brig - Simplon - Domodossola - Milano vom mai opri o singură dată undeva prin zona Iselle pentru câteva poze și la punctele de plată de pe autostradă. Cu ceva comentarii aici că este prima dată când i se întâmplă lui Gec să nu poată plăti cu cardul și a trebuit să găsim cash. E normală afirmația lui că în Elveția nu i s-a întâmplat niciodată așa ceva! Bine, poate doar în locuri super izolate să nu aibă cititor de card, dar în rest cam peste tot în Elveția poți plăti cu cardul!
În Milano Gec ne lasă fix la aeroport. Se grăbește un pic să revină în lumea normală fiindcă aici te topești de cald. Mulțumirile de rigoare și promisiuni pentru alte ture! Și să ne vedem cu bine (pentru noi doi va fi cât de curând fiindcă va veni el în România pentru câteva zile pe munte și câteva cu familia, partea de aici!)
În aeroport e bine. Trecem de toate formalitățile și în așteptarea avionului ne cumpărăm câte ceva ca amintire și savurăm o bere ceva mai specială. Și urmează drumul spre casă, semnul de pe coada avionului și din interior invitând la alte vise și planuri...
PS: Să nu credeți cumva că eu știu toate denumirile acelea de mai sus, uneori imposibil de citit! Le-am luat de pe site-ul extrem de fain swisstopo, la recomandarea lui Gec!
PS2: La ora la care scriu, Gec cu Cezar, Gabriela și încă un prieten de-al lor se pregătesc pentru (sau chiar sunt în) ascensiunea spre Dom, 4546m. Eu neputând să merg fiindcă anul acesta am alt plan major pentru care voi pleca curând în a cincea etapă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu