Amintiri peste care începe să se aștearnă praful... De peste un an nu am mai scris vreun articol pe blog. De fapt de mai puțin timp, dar vedeți din date că a trecut mai mult de un an de la acea faină săptămână (10 zile de fapt) prin cotloanele Apusenilor. Așa că voi încerca să fiu cât de sintetic ca să mai putem recupera din amintiri.
Pornim așadar de la activitățile de replantare organizate de către Clubul Alpin Român, filiala Cluj. Prima este pe data de 07.05.2022 în apropierea localității Poiana Horea și a doua, o săptămână mai târziu, în apropierea poienii carstice Vărășoaia. Activitățile au fost organizate în strânsă colaborare cu ocoalele silvice zonale. Fiindcă am ceva timp liber decid să petrec și zilele dintre cele două plantări tot în zona Apusenilor. Inițial nu am un plan anume și îmi spun că mă voi organiza la fața locului, de pe o zi pe alta. Cert este că vreau să văd locuri noi și în același timp să mă și odihnesc.
Vineri, pe 6 mai, pornim din București/Ploiești spre Apuseni. Pe drum găsesc câteva obiective sau locuri noi unde vom face pauze.
Primul astfel de loc este la biserica fortificată din Homorod. Laura rămâne în mașină (lucrează!) și eu fac o scurtă explorare a locului. Biserica fortificată a fost construită la sfârșitul sec. XIII după ce coloniștii din Flandra s-au stabilit în sec. XII, pe o colină din apropierea satului actual numit atunci Petersdorf. Turnul de 47 de metri domină centrul comunei. Denumirea de Homorod se pare că vine de la Hamruden, termen unguresc care sugerează expresia "sat pe apă iute". Las pozele să vorbească înainte de a trece la următorul obiectiv foarte apropiat.
Este vorba de vulcanii noroioși de la Băile Homorod. Așa e că nu sunt prea cunoscuți? Ne ajută Google Maps să ajungem la ei pe un drum de pământ, ușor prăfuit. Sunt câteva guri de nămol prin care gazele ies la suprafață și formează pârâiașe atât de cunoscute de la celebrii vulcani noroioși de la Terca, jud. Buzău.
Următoarea scurtă pauză este la biserica fortificată de la Mercheașa. Spun ”scurtă” fiindcă totul e închis și doar din exterior se paote vedea câte ceva. Bazilica romanică impunătoare a fost construită în a doua jumătate a sec. XIII și fortificațiile din jurul ei în 1517-1541. Denumirea Mercheașa vine de la prima denuire a localității Mirkvasar, Târgul lui Mirko, întemeietor al satului de origine proto-slavă. În subteran se găsește un depozit de la sare din care exploatarea apei sărate se face printr-o fântână specială numită ”slatină”. Nu am ajuns să o vedem!
Scopul principal pentru care am venit aici este gorunul de la Mercheașa. Este situat în afara satului pe un fain platou și are în jur de 900 de ani. Spre el ajungem pe un drum asfaltat cu o parcare la capăt și de aici pe jos 15-20 de minute. Bucuria mare a fost să ne intersectăm cu câteva clase de la o școală locală, copii aduși de profesori pentru a-și cunoaște împrejurimile. Marele gorun (și este foarte mare!) ni se arată după câțiva alți stejari mai ”tineri”. Se deosebește de ceilalți prin faptul că e înconjurat de un gard de lemn cu portiță.
Următorul sat are câteva obiective: biserica fortificată în stil gotic căreia îi facem poze doar pe exterior, cetatea țărănească construită în sec. XIV de către sași cu rol de apărare (spre care vom urca dealul pentru vizitare) și o mică biserică părăsită a cărei turlă ne atrage. Vedeți în ultimele poze cine locuiește acum în curtea și în vechea biserică ruinată.
Vom opri puțin la biserica evanghelică din Fișer și la biserica fortificată din Hetiur (de la Sighișoara spre Nadeș și Bălăușeri). Câteva poze și apoi drum întins spre Cluj. Drumul ne va ocoli pe autostradă prin Florești. Vedeți ceva mai jos unde vom mai face o pauză mai mare.
E vorba de laguna albastră, de laguna verde și de întreaga exploatare de caolin/argilă albă de la Aghireșu. Laura e foarte bucuroasă că a ajuns aici fiindcă știa doar teoretic de această carieră și de caolin din activitatea ei profesională. Așa că vom explora mai întâi laguna albastră, apoi cariera cu mutiple galerii și alte lacuri extrem de interesante și apoi laguna verde aflată pe partea cealaltă a drumului de exploatare și zona sălbatică de ”dealuri argiloase” din apropiere. Urmează o serie mai mare de poze din toate aceste locuri.
De aici ieșim în Aghireșu-Fabrici și Aghireșu și apoi Huedin pentru alimentare și continuăm pe drumul fain ce ne urcă în stațiunea Beliș și apoi ne coboară în Poiana Horea. La un ocol silvic de aici e punctul de întâlnire pentru activitatea de mâine. În grupul făcut special pentru această activitate este înscris și Ionuț Orsik, fain om care ne oferă cazare la cabana Horea - La Moașa. Inițial refuzăm și când ne dăm seama că avem o problemă cu bețele de la cort apelăm la el. Și se va dovedi un fain om la care chiar voi mai sta câteva zile săptămâna viitoare. Mulțumiri și acum! Ne îndrumă și ajută cu drumul până la cabană, accesibil doar cu mașină 4x4 sau pe jos de la biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul. Nu va fi cazul de mers pe jos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu