După două săptămâni la altitudine (cu munca, nu distracție) parcă aș mai sta două nopți înainte să cobor în căldura de la poale. Așa că pornesc la drum spre Omu, în ocolirea marii căldări superioare a Văii Cerbului. Pe sub Cerdac fiindcă nu mai sunt limbi de zăpadă periculoase!
Îmi sunt atât de familiare locurile încât pare că nici nu urmăresc marcajele. Pentru informare acestea sunt Cruce Roșie (CR) până în Șaua Sugărilor și apoi Bandă Galbenă (BG) până la Omu (pe sub Cerdac, pe varianta de vară). Mă zgârie pe timpan când aud de marcajul ”dungă” pe munte. Să îmi fie iertată observația: acei oameni fie nu știu terminologia Muntelui, fie sunt într-o dungă!
Încă este seară faină și stăm la povești și, cum îmi știți obiceiul, din când în când ies pe afară pentru câteva poze. La Omu îl cunosc pe Nelu, un oltean foarte fain cu care voi mai avea câteva întâlniri surpriză. Două până acum (adică un an mai târziu față de tura din descrierea de față) și cine știe câte și pe unde or mai fi.
Dimineață e așa o relaxare că parcă nu îți vine să faci nimic care solicită energie. Totuși mă mănâncă picioarele. Știam că mâine, pe 2 iulie, băieții de la Calendar își lansează albumul restant (cu plandemia!) la Mălăiești. Țin motivul doar pentru mine (cu gând de cadou pe seară!) și anunț că pornesc spre Mălăiești prin Bucșoiu și Brâna Caprelor. Bine, asta este aproape la ora 13.00! Cumva asta se vrea o adaptare la locuri cu mulți oameni fiindcă la altitudine suntem câțiva. Și tare bine e dacă ar fi toți oameni de calitate!
Cum spuneam, pornesc prin Șaua Bucșoiului spre vârful omonim (marcaj BR) și apoi cobor la intrarea în Brâna Caprelor (marcaj TA). Aceasta (una dintre ceel mai faine poteci marcate din Bucegi) mă coboară (cum altfel se poate, cu câteva capre negre-maronii sub potecă) pe versantul nordic al Bucșoiului și apoi se lasă pe sub Turnul Mălăieștilor în a doua căldare glaciară. E așa de multă verdeață și sunt atât de multe flori. Și câte amintiri, și de vară și de iarnă, și mai recente și mai din copilărie-adolescență! Trec pragul glaciar, stau la povești cu câțiva montaniarzi care urcau spre hornuri, le spun de căprița care îi așteaptă ceva mai sus și ajung la cabană.
Îl văd pe Lucian și merg să povestesc ceva cu el. Marius e mai în spate pe potecă, în urcare. Doar chitara i-a ajuns mai devreme la Mălăiești, adusă de cineva. Inițial vreau mai puține și până la urmă iau 5 CD-uri, unul pentru mine și restul cadouri pentru prieteni. Lucian mă invită mâine la lansare și nu îi pot promite că pot veni. Dar cu siguranță le vom asculta cântecele sus. Salut prietenii de pe aici și după câteva ceaiuri, o supă, o prăjitură și ceva povești pornesc la deal.
Pare să se anunțe furtună și sper să ajung în regulă sus. Prin căldările glaciare merge bine și în vreo 40 de minute sunt la baza Hornului Mare. Pot urca și pe aici, dar pare să mai fie ceva zăpadă și bolovani destul de mari. Nu am mai urcat de mult prin zonă. Mi se par neobișnuit de mari! Așa că iau decizia pe loc să urc pe Drumul de vară.
Trec de cruce și mai urc vreo 200 de metri. Cerul e din ce în ce mai întunecat. Și pornește urgia. Întâi începe mărunt să plouă și apoi din ce în ce mai puternic. Asta nu ar fi nimic! Dar mai mult decât atât: tună la 10-15 secunde și fulgerele sunt peste tot în jurul meu, de la vârful Bucșoiului până în Șaua Hornurilor. Așa că arunc bețele la 20-30 de metri de mine și mă așez în poziția de siguranță: pe vine, cu călcâiele ridicate și lipite și cu bărbia în piept! Norii au întunecat tot și fulgerele luminează de parcă ar fi miezul zilei la ecuator! Stau ghemuit așa vreo 40 de minute în timp ce fulgerele sunt, unele și la 50-70 de metri de mine. Ploaia curge pe mine în rafale și nu mă mișc. Poate doar mai las greutatea corpului pe un picior sau pe altul fără să schimb poziția de siguranță... După acele 40 de minute se potolesc fulgerele și tunetele se aud din ce în ce mai departe. Se și luminează, semn că a trecut furtuna. Mă ridic în picioare și îmi recuperez bețele pe lângă care curge apa în șiroaie. Dar acum este sigur! Continui în ultima curbă mare, fac dreapta pe potecă și ies la intersecția drumurilor de vară și de iarnă. În coama ce leagă Șaua Hornurilor de vârful Omu. Prietenii de sus își făcuseră griji pentru mine (oameni de munte!) și se liniștesc când mă văd în coamă. Așa că urc spre ”casă”. Vedeți mai jos două imagini asemănătoare cu profilul Turnurilor Țigăneștilor, la interval de 40-45 de minute, înainte și după furtună!
După uscatul hainelor, apusul ne oferă un spectacol destul de timid...
Urmează ziua retragerii spre mașină și casă! Dimineață, înainte de 8 este o lumină așa de faină și de caldă. Uite cum arată zona:
Mai povestim, mai ceva mic dejun super consistent și spre 11, când mă hotărăsc să plec, este o ceață de abia vezi la 10-15 metri. Dar asta nu e piedică pentru mine fiindcă știu bine drumul. Iarna e mai problemă cu orientarea. Acum e chiar lejer!
Până în Găvane se ridică ceața și voi vedea din ce în ce mai mult și mai departe. E o plăcere să tot mergi pe potecile copilăriei și ale maturității de acum. Din Șaua Văii Cerbului continui pe sub Cerdac și deja în Șaua Sugărilor e soare și foarte multă lume. După cum vedeți mai jos, mulți vin de la Cruce și vor să urce la Omu. Eu fac ușor dreapta pe ”bulevard”, trec de Salvamont și, pe sub Sfinx, mă opresc puțin la prietenii de la telecabină. Povestim puțin și trebuie să îmi caut inspirația de a ajunge la mașină prin alte locuri decât am tot mers până acum. Trebuie și ceva nou!
Așa că nici pe drumul spre jnepeni, nici pe drumul spre barieră, găsesc tăpșane faine printre ele și cobor pe firul de apă cel mai vizibil. Mai sunt limbi de zăpadă și mai jos de ele se văd mici săritori peste care apa curge foarte fain. Sub multe dintre ele se formează mici lăculețe limpezi! Pe un tăpșan larg și plin de mov ies pe deasupra stânei cu cai și ajung la barieră unde cred că sunt câteva sute de mașini. Opresc pentru un măr și niște apă și apoi la mașină și spre casă, cu bucuria unor poteci noi, a drumului la Mălăiești, a revederii prietenilor dragi și a experienței fantastice cu furtuna. O voi ține minte peste ani și ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu