Citisem de ceva vreme de cascada Schinda din apropierea Măneciului. Și a Clăbucetului Măneciului pe care mai fusesem și unde aveam o mică restanță :)! Cascada Schinda este situată pe valea Telejenelului, între Clăbucetul Măneciului și muntele Tătaru. Care Tătaru? Este un masiv montan mai puțin semnificativ care face legătura între Ciucaș și Siriu. Ce este important pe acest masiv (nu am mers pe el și îmi rămâne pentru un plan viitor!) este Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții. Aș putea să reproduc aici diverse texte despre luptele care s-au purtat pe aici, dar scopul turei de acum este cu totul altul...
Așa că găsesc drumul care mă duce la barajul Măneciu, las mașina în parcarea monitorizată video și pornesc pe baraj cu gând de a ajunge la cascada Schinda. Citisem ceva despre ea pe internet și aflu de la un paznic al barajului că era mult mai înaltă și a fost distrusă parțial prin extragerea de piatră. Well, trebuie să vadă ”ochii mei” asta :D... Paznicul îmi confirmă că mașina e în siguranță unde am parcat-o. După baraj fac stânga pe marcajele PA, CA și CG și urc la dreapta pe un drumeag care mă duce prin pădure la o serpentină a drumului de culme. De aici voi urma drumul de culme conform indicațiilor Google Maps. Doar la un moment dat după curbele care mă duc chiar pe culme văd o căruță și îi întreb pe cei din căruță de cascadă. Îmi confirmă drumul bun și continui pe el. Mai încolo îi voi reîntâlni și îmi arată în noroi o urmă de urs întărită. Ei sunt cam speriați de urs fiindcă le produce pagube prin curți. Eu nu am teamă fiindcă am văzut de multe ori urs, chiar ursoaică cu pui!
Continui pe drumul de culme și la indicațiile Google Maps fac stânga pe un alt drum ce coboară în valea Telejenelului. De la baraj până la intersecție am făcut o oră și 40 de minute...
Urmez drumul în amonte pentru vreo 600 de metri. Aici ar trebui să fie cascada... Văd un drumeag ce coboară la apă și, urmându-l, cobor la firul apei ce trece peste straturi geologice expuse extrem de fain și ajung în partea de jos a cascadei. Mi se pare extrem de faină de jos și, după ceva poze, revin la drum, trec pe lângă cantonul Păducel, fostă cabană de vânătoare a lui Ceaușescu și ajung deasupra cascadei pe la un canal de aducțiune ce vine din barajul artificial din amonte. Foarte faine unghiurile și de aici de sus... Cu ultimele poze cobor pe la canton și apoi pe drum în jos pe drumul pe care am venit.
La intersecția de unde aș începe să urc în culmea Tătarului mă așez pe marginea unui podeț și mănânc un măr în timp ce recalculez traseul pe telefon. De aici pornește marcajul PA care urcă pe vârful Clăbucetul Măneciului.
Data trecută, cu Emil, pornisem tot pe drumul ce coboară de la intersecția unde sunt acum și după vreo sută de metri am făcut dreapta pe un drum care ne-a dus prin locuri interesante spre vârf. La linkul de mai sus (unde apare cu altă culoare textul ”Data trecută”) puteți citi povestirea turei din 2015!
Acum urmez drumul pe care rar întâlnesc câte un marcaj PA, la un moment dat întreb niște tăietori de lemne de marcaje și îmi spun că nu știu ce sunt alea și că nu au văzut. Continui pe drum spre sud și văd câte un marcaj ici-colo. Mă încurajează și urc tot pe drum, pe ceva serpentine din ce în ce mai strânse. Marcajele mă duc la golul alpin unde sunt întâmpinat de un grup de câini. Îi domolește omul care era cu oile și câinii. E un prieten al ciobanului, a venit să îl ajute câteva zile! Vorbesc cu el de planul meu mai departe (drumul stânii), îl salut și urc spre stână. Nu voi mai merge pe vârful Clăbucetul Măneciului pe care îl vedeți în poze. Fusesem data trecută!
Cobor la stânga la stână, fac câteva poze și apoi la vale pe drumul stânii. Știam de data trecută și îmi confirmă și omul de sus că ajung în DN1A, pe valea Monteorului. De la stână până jos am făcut o oră și jumătate, mai mult cu ochii pe Google Maps ca să vă cât mai am de mers. Drumul e foarte fain și acum am parte de liniște, nu de câinii aprigi de data trecută :). La 18.33 sunt la drumul care trece peste Teleajen și pe la pensiunea ”La pădure” ies la DN1A de unde prietena mă va ajuta să ajung înapoi la mașină. Sunt fericit că am reușit într-o oarecare măsură să fac un ocol al lacului Măneciu. Și mai fericit că am ajuns la cascada dorită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu