În mod ”normal” ar fi trebuit să mă odihnesc după zilele din Apuseni și înainte de o tură superbă în Făgărași! Dar, după un somn suficient, decid să am odihnă activă. Și unde să merg? Am fost de multe ori în Cluj și niciodată, neavând mașină, nu mi-am permis să ies prin împrejurimi. Acum îmi permit asta și chiar vreau să și testez un pic mașina (și o voi face din plin pe drumurile de pământ cu șanțuri!).
Cine nu a auzit de pădurea Hoia-Baciu cu celebrele legende? De fapt pădurea se numește Hoia spre sud și Baciu spre nord, de la localitatea omonimă. Și căutând pe Google Maps, descopăr că există și Cheile Baciului! Deci ”două dintr-o lovitură” :D! Radu îmi sugerase să merg prin pădure în zona Poienii Rotunde și să urc de undeva de pe strada Pădurii/Centura de Nord. Google Maps mă duce mai aproape și nu îmi dezvăluie surpriza: din Centura de Nord la un moment dat trebuie să fac dreapta pe un drum de pământ în urcare. Prilej de a testa treptat capacitățile mașinii :)! Urc până pe platoul înalt al pădurii, fac dreapta pe ceva drumuri de pământ, unele cu șanțuri și mă opresc la câteva sute de metri de Poiană. Am în față niște șanțuri adânci în care nu am curajul să intru. E mai bine: așa mai merg și pe jos că nu m-a născut mama în mașină!
Trec pe lângă locul panoramic, intru pe drumuri prin pădure și ajung la Poiana Rotundă. Chiar e rotundă și liniștită! Aici cică ar avea loc uneori fenomene neidentificate! Eu nu le simt nici aici, nici prin explorarea împrejurimilor. Pe care vă las să le vedeți în cele câteva poze de mai jos:
Drumul spre următoarele ”obiective” mă poartă pe la barajul Florești unde mă opresc pentru câteva poze. Prăfuit și cu noroi pe picioare, par un ciudat față de cuplul care face aici pozele de nuntă :D!
De aici merg la Muzeul Apei ”Leonida Truță” și, spre dezamăgirea mea, este închis. Așa că merg mai departe spre Cheile Baciului, adică în Baciu pe drumul de Zalău și apoi pe drumurile indicate de Google Maps. Las mașina în amonte și pornesc în explorare. Mai întâi urez o potecă pe versantul stâng al apei. Ajung la primii pereți pe care îi ocolesc pe deasupra lor. Ies printre pini într-o zonă arabilă, cobor cumva la casele de pe strada Copacilor, revin pe drumul pe care mersesem cu mașina și intru în chei pe un drum la dreapta, după ultimele case din amonte. Drumul/poteca mă duce pe sub pereții faini de mai devreme și voi reveni în asfalt pe o potecă laterală care traversează apa Baciului. Mulțumit de explorare, merg la mașină și mai departe spre oraș. Mai am destule lucruri de văzut/revăzut!
Următorul punct este... expoziția ”Living Dinosaurs” de la Proexpo! E mai mult pentru copii. Și de ce să nu bucur copilul din mine? Intru și sunt încântat de mamutul ”viu” din mijlocul primei săli. Merg la casă și aflu că am de plătit 55 de lei biletul (pentru adulți). Pare mult și garantat merită! Așa că iau biletul și pornesc în explorarea lumii dinozaurilor. Sunt multe explicații, sunt mulți ”dinozauri vii”, sunt multe zgomote ”din acele vremuri”. 4 săli prin care mă voi uita la cât de faine îs toate! Mai jos vă puteți face o idee și dacă vă place, să mergeți și voi printre imensitățile mișcătoare!
Mă îndrept spre parcul etnografic ”Romulus Vuia”. Mi-ar plăcea să îl văd și nu pot intra: este festivalul Jazz in the Park și se intră doar cu certificat verde. Mama lui de certificat! Așa că fac câteva poze la intrare, înainte de controlul certificatelor și merg spre unul dintre cele mai faine locuri din Cluj.
Și ca turist, și ca relaxare în tumultul orașului (pentru clujeni), Grădina botanică ”Alexandru Borza” este o oază de verde în orașul de pe Someșul Mic! Acum, duminică, beneficiez de parcare gratuită chiar pe înclinata stradă a Republicii. Am timp de re-explorat faina grădină unde mai fusesem acum foarte mulți ani. Este ca și cum aș vizita grădina prima dată, dincolo de vestitele poze cu Grădina Japoneză :)!
Fiindcă mai e puțin până la înserare și foamea cam își face prezența, caut un restaurant prin apropiere și îmi permit o aroganță: restaurantul japonez Tokyo! E un loc cu foarte mult rafinament dat de atmosferă, de personal și de servire. După un aperitiv fin din partea casei absorb încet un ceai până la sushi și ce mi-am mai comandat. Cu atenția fină către fiecare client (repet, foarte elegant și discret!) merg spre desert și un alt ceai digestiv, din orez brun prăjit. Vă recomand locul cu mare încredere!
Cu toate puse la punct într-o zi superbă, mă pot retrage spre seară și odihnă pentru că urmează o săptămână superbă în Alpii Transilvaniei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu