În week-end-ul 18-19.09.2021 participăm la un eveniment organizat de Serviciul de Voluntariat Montan în colaborare cu Salvamont Zărnești: remarcarea traseului de creastă PR între șaua Crăpăturii și vârful Țimbalul Mare! Știu, veți zice că pe acolo sunt marcaje bune. Dar dacă Salvamontul consideră că e binevenită o remarcare, mergem cu plăcere! Mai ales când e vorba de Piatra Craiului!
Urcăm (Laura și cu mine) vineri seară de la Fântâna lui Botorog și campăm la cabana Curmătura, cu ceva timp după ce au închis bucătăria. Cei mai mulți din grup sunt cazați în Zărnești și vor urca sâmbătă dimineață. Așa noi putem să dormim un pic mai mult :)!
Sâmbătă ajunge grupul mare, ne împărțim pe echipe și abordăm traseul în 4 grupuri și 3 segmente: un grup urcă în șaua Crăpăturii și vor marca de acolo până în șaua Padinei Închise. Al doilea grup marchează din șaua Padinei închise spre vârful Ascuțit, al treilea în sens invers față de cel de-al doilea grup și al patrulea de la Ascuțit spre Țimbalul Mare.
Noi urcăm în grupul de la mijloc. Ne împărțim materialele pe o ceață destul de udă și pornim la deal pe BA, traseul Karol Lehmann. Bun, noi remarcăm sau urmăm traseele deja marcate. Dar cei precum Karol Lehmann care au cercetat Muntele și au marcat prima dată traseele :D?
Urcăm în ritmul propriu, tot povestind una alta. Sunt uimit de o ”gaură” lângă poteca marcată și voi afla
detalii acasă!
Mai departe se accentuează panta și urcăm cu grijă, cei mai experimentați supraveghind pe cei mai începători. Avem grohotișuri, avem peisaje interesante, avem ceea ce înseamnă Piatra Craiului...
Regrupăm în Șaua Padinei Închise, ne împărțim materialele (mănuși, perii, pensule, cutii de vopsea roșie și albă) și pornim la drum. Unii curăță marcajele vechi sau locuri unde considerăm că trebuie marcaje noi. Principiul esențial în marcare este ca un marcaj să se vadă de la cele alăturate (pe cât posibil). Și, de asemenea, să fie respectate dimensiunile specificate în legislația în domeniu.
Remarcarea merge bine cu toată ceața. Facem o pauză scurtă la vârful Padina Popii (primul vârf peste 2000 de metri!) și continuăm spre Ascuțit. Pe sub niște muchii ascuțite întâlnim echipa care vine în direcția opusă față de a noastră. Și un grup destul de numeros care ne spun de colegii noștri și ne admiră munca. Este doar parte din a fi Om de Munte! Fac o scurtă paranteză: ”montaniard” sau ”montagnard” înseamnă ”om care trăiește la Munte”. E adevărat că o parte bună din timp și noi trăim pe Munte (pe Munte sunt multe momente în care simți că trăiești!), dar nu am putea fi numiți montaniarzi în sensul original al cuvântului! Încheiem cu bucurie partea noastră de traseu și facem o pauză la refugiul Ascuțit pentru regrupare.
Vom coborî pe Padinile Frumoase (marcaj TA) spre cabana Curmătura, cu mici incidente (mers încet, dureri de spate sau glezne) datorate vechimii pe Munte!
Pentru noi este ușor fiindcă dormim la Curmătura (în cort). Pentru colegii care trebuie să coboare în Zărnești este ceva mai greu/lung. Mai ales pentru o fată care o întindere și un coleg alege să meargă cu ea nu pe BG (mai scurt), ci pe drumul auto (TG) și apoi Prăpăstiile Zărneștilor (CR/BA).
Duminică fiecare se trezește când are chef. Ne bucurăm de micul dejun pe terasă înainte de a porni la vale pe aceeași BG pe care am venit. Nu uităm să salutăm Piatra Craiului (creasta) din poiana Zănoaga!
Suntem mulțumiți că ne-am ajutat puțin Muntele și fericiți pentru două zile superbe în prea frumoasa Piatră a Craiului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu