Azi este o zi ”mai altfel” pentru câțiva dintre noi. Planul inițial al turei trece peste vârfurile Cornul Călțunului și Lespezi, coboară la Piscul Negru, continuă pe Piciorul Paltinului, Piscul Paltinului, Căldărușa Lungă și coboară la refugiul Bâlea Tunel. Puteți citi aici ce au făcut cei mai mulți din grup: https://carcluj.ro/blog/fagarasii-mai-altfel-ed-2021.
După ceva poze la răsărit, lăsăm corturile și pornim cu echipament tehnic pentru planul propus. Mai puțin Ioana și Ștefania care pornesc cu tot bagajul fiindcă vor coborî a doua zi de la Bâlea spre nord. Teodora, Georgiana și cu Mihai aleg varianta mai ușoară, pe marcajul de creastă BR. Eu pornesc cu grupul mare și la intersecția cu BG spre Strunga Doamnei mă răzgândesc: nu mă simt total în apele mele și prefer astăzi o variantă mai ușoară. Așa că anunț colegii că voi merge cu cei 5 pe creasta principală a Făgărașilor. Pozăm țapul solitar ce se joacă ceva mai jos de noi printre stânci și, după pauza de unificare a grupului mic și de puțină odihnă, pornim spre Fereastra Călțunului și apoi spre superbul lac Călțun.
E o liniște cum rar întâlnești la lac! Urcăm la refugiul nou și facem o pauză de poze, ceva sandwich-uri și câteva impresii despre noul refugiu. Trimitem în eter un gând către Zsolt lângă monumentul ridicat aici în amintirea lui.
Pornim agale și în ritm calculat spre Lăițel (2390m) unde avem o pauză binemeritată pentru a admira ”inima de piatră a Făgărașului” și continuarea traseului pe sub Laita și apoi spre Turnul Paltinului și Șaua Paltinului. E ceva mai multă lume prin zona asta. De fapt e una din cele mai umblate zone în Făgărași datorită accesibilității pe la Bâlea Lac. Doar că locul accesibil pe asfalt atrage și mulți oameni, și multe mașini și multă gălăgie. Ceea ce se potrivește mai puțin cu iubitorii de munte!
Pe sub vârful Laita un domn ne interpelează rugându-ne să încercăm să trecem un cățel de o treaptă unde îi este frică, imediat după cablul de sub Turnul Paltinului. Facem tot ce e posibil! Ne place enorm poteca (chiar dacă am fost de multe ori pe aici!) și după cablul de sub Turn dăm de simpaticul cățel ciobănesc. Îl ademenim cu ceva cârnăciori și, fiindcă șchioapătă cu un picior din spate, nu reușește să treacă, cu tot ajutorul nostru. Suntem un pic dezamăgiți, mai bine zis triști pentru el. Mergem mai departe și la izvorul de sub Turn vedem că al nostru cățel vine încet în spatele nostru. Suntem fericiți! Cumva am reușit să îi dăm curaj să treacă de acel loc greu pentru el!
Urcăm în Șaua Paltinului cu mini-dialoguri cu grupuri care ne tot întreabă cât e până la Negoiu și până la Călțun. Cu riscul de a-i dezamăgi le arăt vârful Negoiu, undeva în ultimul plan... Facem o pauză foto și de odihnă cu capul pe rucsaci. Facem ceva poze (eu și Ștefi, ea cu aparat pe film - pasiune!) spre Căldarea Pietroasă din partea de sus a Văii Doamnele. Încă nu ne gândim că mâine vom fi în acea vale, în altă variantă ”mai altfel”. Dar anticipez :D!
Cu cățelul pe post de ghid ne îndreptăm spre Căldărușa Lungă din planul inițial. Lacurile din Căldărușa Lungă sunt superbe și ne rezervăm ceva timp pentru poze. Cumva mai departe trebuie să ne găsim drumul spre marcajul TR. Nu se poate chiar pe la vărsarea lacului fiindcă estimăm un canion sau cel puțin o diferență mare de nivel. Și ni se va confirma ceva mai încolo, după ce intrăm în TR! Cumva găsim o curbă de nivel puțin la nord de vărsarea lacului mare (trecând pe lângă un cort montat într-un loc ochit de mine de anul trecut din parcurgerea crestei făgărășene!) și ajungem în marcajul TR. Pentru toți este o bucurie imensă această lungă căldare și marcajul TR pe care mi-am dorit de multe ori să merg și nu am avut ocazia.
O dată ajunși în marcaj vedem canionul de la vărsarea lacului și curând ajungem la niște trepte la care avem ceva temeri pentru cățel. Dar el e pe terenul lui de joacă și se descurcă la fel de bine ca noi. Și uneori cu ceva încurajări de la noi :)!
Cam pe la ora 16.00 suntem la Bâlea Tunel și ne bucurăm de gazde, de un aperitiv din partea casei și de câte o ciorbiță caldă și bună. De menționat că Ovi aranjase să stăm aici o noapte pentru a parcurge mâine unul din cele mai tehnice zile ale întregii ture!
Pe la 19.00 ajung și colegii noștri după o zi solicitantă. Întregim grupul și atmosfera este extrem de faină! Din căldarea Paltinului ei veniseră pe marcajul CA (poteca lui Grigore) spre refugiul Bâlea Tunel. Ultima dată am fost pe aici acum 5 ani, cu Clemence.
Atunci a fost prima dată când, cu încurajări din partea ei și a unui alt montaniard, am trecut plăcile expuse din șaua dintre Lespezi și Cornul Călțunului și am ajuns pe ultimul ”optmiar românesc”, Cornul Călțunului (2505m) pe care nu urcasem!
Eu mă retrag mai repede la somn, nu știu cât au mai stat colegii la povești :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu