De multe ori, în drumul de la Ploiești spre București, am văzut săgeata indicatoare către mănăstirea Țigănești. Niciodată nu am avut ocazia să merg acolo. Știți că se spune că ocaziile se fac, nu se caută! Așa că acum fac un ocol să văd mănăstirea. Atenție: Google Maps te duce pe drumul pe lângă lacul Țigănești. Drumul este de pământ și nu se poate merge cu orice mașină și în orice condiții. Mai bine se merge până la Căminul Cultural Ciolpani și după rond lași mașina la capătul străzii Sfânta Maria și parcurgi pe jos drumul printre lăculețe, până la mănăstire.
Preiau de
aici câteva informații. Dacă sunteți curioși (cum am fost și eu să ajung aici) puteți citi mai multe :)!
”Sub numele de "Țigănești", mănăstirea este amintită în hrisoavele domnești de danii ale domnitorului Moruzi (1793), Caragea (1813) și Dimitrie Ghica Voievod (1824). Biserica mănăstirii datează de mai bine de două sute de ani, însă vatra monahală de la Țigănești este cu mult mai veche, obștile monahale din Mănăstirea Căldărușani și Schitul Maicilor zidind actuala biserică pe locul unui mai vechi schit de călugări.
Prima așezare monahală de la Mănăstirea Țigănești, cu obște de călugări, este atestată încă din secolul al XVII-lea. Legenda locului, susținută de faptul că pomelnicul mănăstirii începe cu voievodul Mihai Viteazul și Doamna Stanca, care ne arată ca așezarea monahală există încă de la începutul secolului al XVII-lea, spune că aceasta a fost zidită de câțiva călugări români din Sfântul Munte Athos.
La început, aici a fost ridicată o biserică de lemn în care, ctitorii, familia Clăpescu, așezaseră pe Sfântul Altar o bucata de marmură pe care era inscripționat anul 1752. Mănăstirea este atestată de un document de donație și vânzare-cumpărare din iulie 1780, semnat de boierul Matei Țigănescu și de verișoara lui, Paraschiva Clăpescu. Din vechea biserica de lemn s-a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.”
Bine, eu nu știam detaliile astea. Știind doar că e veche, aș fi vrut să intru puțin în biserica mare. M-am rezumat să stau doar în ușă fiindcă era înmormântarea unei măicuțe din obște. Așa că stau puțin și ies în curtea extrem de liniștită. Explorez puțin curtea și pe drumul indicat inițial de GPS merg de fac câteva poze la marginea lacului Țigănești. Revin la biserică și ies pe sub turla-monument istoric și mai departe pe aceeași alee spre mașină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu