Urmează una din cele mai așteptate zile ale turei. Trei colege, Sofia, Georgiana și Alexandra se hotărăsc să facă o tură mai scurtă și vor mai rămâne puțin la corturi. Adevărul e că în superba căldare a Porumbăcelului merită să tot stai să o admiri. Chiar mă tot uitam la căldare și la vale, în jos de corturi, și tot aș fi vrut să explorez și eu puțin partea alpină până la marginea pădurii. Îmi spun în gând vorbele unui celebru alpinist (aproximez): când nu voi mai putea merge pe poteci verticale, voi merge pe poteci orizontale. Și de asemenea vorba tatălui meu: las potecile alea pentru la bătrânețe! Deși sunt atâtea de explorat și cine știe când voi mai avea ocazia să ajung pe aici! Nu mai departe de aseară (n.r. acum, când scriu 17.12.2021) spuneam că ocaziile nu apar, ocaziile se fac :D!
Revenim din micile paranteze la tura noastră de azi: planul este de a parcurge trasee nemarcate în superba ”Cetate” a Ciortei! Bine, trebuie să mai fac o mică paranteză: așa cum în povești sunt multe cetăți și castele magice sau greu accesibile, și ”cetatea” Ciortei este una din cetățile greu accesibile pe care le am în amintirile copilăriei!
Serghei ne face rezumatul echipamentului tehnic și încă o dată o scurtă prezentare a ceea ce avem de făcut (căști, hamuri, anouri, nodurile esențiale) și pornim la drum. Suntem 10 ”temerari” în ”asaltul” Ciortei. Spun asta cu referire la ”Asaltul Carpaților” fiind conștient că munții nu se atacă, nu se asaltează, nu se cuceresc! Doar se urcă temeinic, cu pregătire și cu răbdare!!! Reluăm marcajul CG care ne urcă în Șaua Puha și apoi CA până în Șaua Scării. Dacă ieri eram obosiți, noaptea faină și un pic rece (puțină brumă pe corturi) ne-a odihnit suficient și revenim în creastă cu forțe proaspete (”mâine vom urca iar în creastă”, ”Amintiri din Făgăraș”).
Marcajele ne urcă pe vârful Scara (2306m) ca o scurtă (a doua :D!) încălzire! Ajungem în curmătura de est a Gârbovei și, ca un antrenament și provocare, colegii urcă pe mica custură a Gârbovei. Eu aleg curba de nivel a benzii roșii (cu multe merișoare!) pe la sud de vârf și îi voi aștepta în curmătura de vest, acolo unde vom reveni după CR de pe Ciortea!
Pentru a parcurge nemarcatele Ciortei în direcția firească (adică să urcăm Custura, nu să o coborâm!) urmăm la dreapta marcajele BR care ne coboară pe o brână foarte faină la lacul Avrig. Aici luăm micul dejun, luăm apă de la binecunoscutul izvor și pornim în urcare susținută spre Portița Avrigului. Fiecare urcă în ritmul lui, nu ne grăbim. Mai ales că urmează una din cele mai frumoase și așteptate segmente!
Deocamdată nu avem nevoie de echipament tehnic fiindcă urcușul pe Turnul Lacului se face pe pante înierbate. În dreapta avem frumoasa vale a Budislavului unde Raluca, Ovidiu și alți câțiva colegi vor face o tură de week-end în săptămânile următoare. Din păcate eu voi fi la muncă... În stânga este superba căldare a Avrigului de unde am pornit în ”atacul cetății”. Observați ghilimelele, nu preluați ideea și textul ca atare!
De pe Turn avem o porțiune de coborâre ușor expusă și cu atenție trecem cu toții. Suntem într-o șa îngustă de unde începe partea alpină. Asta înseamnă echiparea cu hamuri și căști, plus corzi pentru Serghei și Răzvan P. Ei sunt cei care ne vor coordona în pasajele tehnice, fiind în două echipe Salvamont (Mureș respectiv Cluj)! Serghei merge în față să (re)descopere drumul. Din șaua îngustă urmează o coborâre pe brâne expuse spre est și, conform sfaturilor lui Dinu o urcare pe un vâlcel înclinat și înierbat. Dar mai degrabă facem dreapta și peste o săritoare mică ajungem în linia principală a Custurii. Pare mai ok pe aici! Mai departe continuăm pe creastă și la o altă săritoare Serghei urcă primul printr-un punct ușor expus și ne asigură cu coarda după un țanc. Urc eu după el și mi se pare ok. Coarda este doar pentru confortul psihic! După pasaj regrupăm și aștept să urce toți colegii. Este absolut normal. Suntem o echipă doar! Din păcate nu am făcut poze la pasaj. Suntem concentrați pe ceea ce avem de făcut și mai puțin pe poze!
Mai departe continuăm pe linia Custurii și ne bucură fiecare momâie. Sunt vechile și frumoasele marcaje care confirmă drumul bun! Trecem de alte câteva zone cu brâne, de data asta mai puțin expuse, și ajungem la o zonă cu mulți ”bolovani” destul de înclinați. Cumva îmi aduc aminte de zona Cetății Dărâmate de sub vârful Vânturarița... Vedem că e accesibilă urcarea și ne găsim trecerile care ne duc, pas cu pas, la momâia mare de pe vârful Ciortea Vest (2427m)! Bucurie foarte mare pentru toți! Am depășit unul dintre cele mai frumoase pasaje ale turei! Pentru mine este un moment și mai special fiindcă am îndeplinit un vechi vis al tatălui meu: dacă el a urcat pe Ciortea atunci când i-a fost vremea, acum și fiul său a ajuns pe fainul vârf! Tata, te port mereu în gând pentru frumoasa pasiune și viață pe care mi-ai insuflat-o de mic. Așa cum se ”învață” Muntele: nu cu polonicul, ci cu lingurița!!!
Văzând Custura vârfului Boia, îmi schimb planul: anunț colegii că nu voi mai merge pe bucla propusă în planul inițial (Ciortea Est-Boia-Grohotișului-Ciortea Vest-Ciortea Est) și de pe Ciortea Est voi coborî în Curmătura de vest a Gârbovei și pe la lacul Avrig mai departe spre cabana Bârcaciu și pe muchia Scărișoara spre corturi. Vreau să iau câte ceva ;) pentru ultima seară! Este ok și mi se alătură Mihai și Răzvan S. De fapt Răzvan va merge pe sub Scara pe curba de nivel pe CR și apoi pe CG va coborî la corturi (evident că glumim: că acolo îl așteaptă fetele și tare bine e :D!). Așa că toți parcurgem frumoasa și stâncoasa custură dintre cele două vârfuri Ciortea și ne place totul și în special fisura pe care urcăm piramida vârfului Ciortea Est (2419m). Chiar nu contează că aici e o plăcuță pe care scrie altitudinea celuilalt vârf!
Colegii pornesc spre Boia și se vor echipa înainte de a aborda Custura. Preiau un text din descrierea de pe blogul clubului și, dacă vreți, vă invit să citiți mai mult aici.
”Ajunși la baza peretelui Boia constatăm că acesta nu arată așa de rău cum părea de la distanță, putea fi urcat la liber prin ocolirea prin stânga, pe brâne înierbate, a unor porțiuni de cățărare cu surplombe. Serghei o ia înainte și evident că încercăm să ținem pe cât posibil linia matematică a custurii chiar dacă aceasta presupunea să cățărăm, ne arunca coarda la porțiunile mai expuse sau friabile și reușim să urcăm custura fără prea multe dificultăți și cu multă distracție. Pe Vf Boia facem pauza mare de masă apoi constatăm că am fost bine furați de peisaj în această zi, și pe bună dreptate! Nu ai cum trece în viteză cu un grup numeros astfel de porțiuni de o frumusețe ieșită din comun. Înșiruirea de vârfuri La Piatra Tăiată, Grohotișului, Ciortea Vest, Ciortea Est, Boia reprezintă una din cele mai faine combinații din Făgărași.”
Tot de pe blog aflu că au scurtat planul inițial și de la izvoarele de sub Boia au urcat pieptiș în șaua dintre Boia și Ciortea Est și apoi mai departe pe CR spre corturi. Atunci seara nu am mai vorbit de traseu fiindcă eram cu toții fericiți după toate zilele superbe ale Făgărașilor mai altfel!
Dar hai să continui cu partea noastră ”mai altfel” :D! Mihai e un om foarte fain și de apreciat că nu m-a lăsat singur în lunga mea buclă pe la Bârcaciu. Probabil că aș fi mers mai repede și cu ceva consecințe în genunchi. Așa m-a domolit și ne-am bucurat de fiecare minut de pe traseu! Mulțumiri!!!
Coborâm prin ceață spre Curmătura de Vest a Gârbovei și Răzvan ne anunță că el mai rămâne puțin pe vârf. Îi explic pe unde e varianta CR pe care ajunge direct la corturi și noi pornim prin ceață, mereu cu ochii pe marcajele CR rare. Puțin înainte de Curmătură ieșim din laptele alb și putem vedea unde suntem și câteva insule de lumină în față și spre Căldărușă, Căldarea Scării și mai jos valea Topologului.
De aici știm drumul până la lac (doar l-am făcut și mai dimineață). Facem o altă pauză de energizare la lac, merg să iau apă și să identific pe unde pornește marcajul PA la vale și, când suntem gata, pornim la vale. La început avem ceva zone în care pierdem poteca și intrăm curând pe marcaj pe o curbă de nivel. Niște serpentine strânse (cum sunt cele de la Mălăiești spre Cruce, cele de pe Viștea, cele de sub Poarta Bucurei, cele din valea Cerbului de sub cabana Omu, cele de sub Arpașu Mare, cele de sub Turnul Paltinului până în șaua Paltinului, cele de la cabana Negoiu spre valea Șerbotei etc) ne coboară în firul apei Avrigului. Trecem apa cu priviri spre căldările din care am coborât, traversăm Avrigelul, trecem printr-o zonă cu căzături parțial curățate (îmi aduc aminte că Mihai îmi povestește aici despre un culoar de pădure dărâmat de o furtună undeva prin Apuseni) și printr-un ”portal” fain urcăm prin pădure pe alte serpentine și apoi pe o curbă de nivel puțin mai sus de cabana Bârcaciu. Vedem cabana puțin mai jos și suntem fericiți. Chiar dacă e multă lume la clacă, nu ne deranjează. Nea Petre e acolo printre ei și doamna Mariana e foarte amabilă cu noi. Caută să ne dea tot ce îi cerem și e uimită de o cerere. Întâi cerem câte un ceai și apoi eu zic: dați-mi trei ceaiuri! Ești sigur? Da. Luați câte două și apoi mai vedeți! Și are dreptate: ceaiul e servit (pentru doar 5 lei) în halbe de bere!!! Luăm până la urmă și al treilea ceai (avem nevoie de hidratare!) și câte două croissante (avem nevoie și de dulce/energie)!
Mulțumim pentru tot, îl salutăm și pe nea Petre și pornim la deal. El a înțeles bine unde avem de ajuns!!! Întâi urcare ușoară până la stâlpul de intersecție, apoi pe CG o curbă de nivel, câteva serpentine, schimbare de direcție și apoi tot în sus pe muchia Scărișoara prin pădure. Suntem atenți la toate luminile apusului, mai ales când mai avem puțin și ieșim din pădure (circa 1700 de metri altitudine). Se lasă crepusculul și răcoarea... Urcăm în serpentine continue cu Muchia Tunsului în fundal pe stânga și apusul de după Piscul Roșu și Piscul Surului pe dreapta. Chiar și cu răcoare urcăm pas cu pas, cam pe la 1800 de metri altitudine primim și marcajul CR care urca mai direct de la Bârcaciu, continuăm prin golul alpin peste 1900 de metri, ocolim pe dreapta un vârf de 1975 de metri, lăsăm pe dreapta un lăculeț prelung și ajungem (vizibil) în șaua de unde CR merge tot înainte (pe unde au venit colegii noștri) și CG face stânga spre Căldarea Puha. Suntem fericiți că avem o încununare așa de faină a ”Făgărașilor mai altfel”. Liniștea mult dorită! Mai avem puțin și abia aici Mihai aprinde lanterna. Eu nu am nevoie! Merg urmărind lumina lui...
Frigul ne intră în oase (am și transpirat amândoi) și mergem constant schimbând câte o vorbă din când în când. Coborâm cumva pe o curbă de nivel, traversăm la stânga un vâlcel și urcăm ușor pe un delușor. În vârful lui vedem luminile colegilor și suntem fericiți. Misiune completă! Suntem întâmpinați cu urale și bucurie! Scoatem ce ”pradă” am dus în rucsac, ne schimbăm cu haine uscate și apoi mai stăm la o bere și la o poveste până ne prinde somnul. Poate ei au mai stat, eu am picat în căldura sacului de dormit! Fericit pentru toate zilele superbe de până acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu