No, vine vremea să mergem spre vest. Avem ceva ”mai altfel” și acolo: o ”cetate” despre care am auzit multe povestiri în copilărie și pe care prieteni Oameni de Munte veterani o cunosc din cea mai dificilă probă pentru obținerea titlului de Maestru Emerit al Sportului!
Știu, vă intrig puțin! Deocamdată avem o zi de ajuns în zonă! Pentru asta ne trezim la aceeași oră, sub primele raze ale soarelui! De fapt la acel moment primusurile deja ”ard gazul” afară din corturi sau în abside! Pentru colegul meu de cort, Radu, este un moment un pic cam trist, melancolic: astăzi se încheie pentru el tura fiindcă are ceva treburi în week-end. Așa că ultimele momente sunt fie în tăcere, fie cu mulțumiri și cu amintirea exprimată a fainelor momente de până acum (sperăm să ne revedem cât mai curând). Va face cale-ntoarsă la Bâlea și de aici cu ocazii ajunge acasă!
Vom avea timp de strâns corturile cu o jumătate de oră mai mult și ne luăm ”la revedere” (nu ”adio”, ci ”pe curând”) de la Căldarea de sub Strunga Dracului care ne-a găzduit corturile câteva nopți. Cu pași mici (și rucsaci mari!) urcăm în poteca marcată și de aici spre est. La intersecția cu BG (pe vremuri aici era doar BG, acum este și BR de când a fost închisă Strunga Dracului din motive de siguranță!) ne despărțim de Radu și pornim în sus spre și prin Strunga Doamnei. Avem de repetat anumit pasaje și nu ne pare rău!
După Strungă vedem în Căldarea Berbecilor o familie de capre ”maro”, urmăm curba de nivel pe după Vârful dintre Strungi și urcăm în capătul de sus al Strungii Dracului. E senin, e calm, e greu cu casa în spate, este plăcerea de a merge pe Munte! Eu am ceva elan (și cumva trebuie să preia cineva rolul de ”locomotivă”!) și merg un pic în fața colegilor până pe vârful piramidei de 2535 metri! Moment de bucurie, relaxare și ”vizionare” a superbei stâncării făgărășene, de la duetul Lespezi-Cornul Călțunului, la toate vârfurile până la și dincolo de Bâlea, la valea Laitei și la Muchia Tunsului parcurse în prima zi ”mai altfel”, la valea Sărății și cabana Negoiu furișată în mijlocul muchiei Șerbotei, la Custura Sărății și vârful Șerbota (care ne așteaptă!), la căldarea superioară a văii Topologului (Căldarea Pietroasă și Căldarea Mioarelor) și în fine revenirea spre Vârful dintre Strungi. Dacă închideți ochii și vă imaginați (sau vă amintiți denumirile enumerate mai sus!) veți vedea o panoramă de 360 de grade de pe al doilea cel mai înalt vârf al României (al vechii Dacii!) și ”cel mai greu ca dificultate” (expresia este una din notițele tatălui meu în ”biblia” Făgărașilor despre care v-am spus în prima postare din această serie :D!).
Și că tot spuneam de căldările superioare ale Topologului, îl aud pe Răzvan P. (pun inițiala fiindcă diseară ni se va alătura un alt drag Răzvan S., coleg de club) spunând că el în loc de Custura Sărății ar vrea să ocolească Custura pe sud, pe BG. Cuplez imediat la idee fiindcă nici eu nu mai fusesem și doar auzisem descrieri ale variantei, mai ales iarna! (Între noi fie vorba și anticipând, vâlcelul de sub Șerbota mi se pare tare interesant iarna!). Îl anunțăm pe Ovidiu, coordonatorul turei, că noi vom merge pe varianta ”mai altfel” și rămâne să ne întâlnim pe Șerbota. Pe de o parte e adevărat că se bazează pe amândoi și nu își face probleme pentru noi. Pe de altă parte în planul turei era Custura Sărății, unul din cele mai solicitante și dificile trasee marcate de la noi și mulți nu mai parcurseseră Custura. În sensul dinspre Negoiu și Șerbota nici eu nu am parcurs-o și știu că nu au intrat zilele în sac! Așa că noi vom porni cu vreun sfert de oră mai devreme decât ei și îi vom întâmpina pe Șerbota. Deși e mai scurtă decât varianta noastră, Custura este mai solicitantă și, mai ales în echipă mai mare, ia mai mult timp!
Așadar noi coborâm până în Șaua Cleopatrei și de aici facem stânga pe BG. Coborârea prin Căldarea Mioarelor este foarte faină și cu peisaje și poze la fiecare pas. Mai ales când dăm de apă și facem o pauză pentru realimentare. Mai ales când ajungem în zona marcată cu semn de exclamare în aplicația Munții Noștri (cel mai probabil când e ud sau cu gheață necesită atenție mai mare). Mai ales când ajungem la intersecția de sub cascadă de unde TR coboară pe valea Topologului și BG face dreapta spre Șerbota. Lăsăm sub noi frumosul lac Negoiu și facem dreapta printre bolovani (de multe ori ratăm poteca marcată și o regăsim de fiecare dată) pe sub Custura Sărății. Regrupăm pe o platformă înainte de urcușul final!
Cele două căldări: Mioarelor (prin care am coborât) și Pietroasă (prin care urcăm acum) ne bucură enorm. De fapt ne bucură pe amândoi ideea de a parcurge trasee noi pentru noi, chiar și aproape de cele pe care fusesem de câteva ori!
Vedem colegii pe la mijlocul Custurii și știm cum se înaintează pe acolo. Nici noi nu înaintăm foarte repede fiindcă avem o diferență de nivel cel puțin dublă față de a lor. Doar că la noi e potecă în multe serpentine!
Cam la jumătate din pantă facem o pauză pe o brână (cu urmărirea colegilor și ceva afine :D!) și așteptăm să coboare o pereche ce pare să alunece pe un grohotiș. Fuseseră sfătuiți să evite Custura și, după grohotișul alunecos le cam tremurau picioarele. Îi liniștim că au trecut partea cea mai grea spre Negoiu și vom urca și noi cu grijă pe vâlcel. După cum spuneam, panta mare și grohotișul ne fac să ne întrebăm cât de sigură este varianta aceasta pe timp de iarnă... Ieșim din zona de grohotiș și după câteva serpentine strânse suntem pe muchia sudică a Șerbotei, între Căldarea Pietroasă și Căldarea Mieilor. O altă căldare faină de parcurs în variante ”mai altfel”... Ajungem în vârf și suntem întâmpinați de doi unguri la început simpatici și apoi obositori prin cât vorbesc cu noi. E adevărat că în foarte puțin timp ne-au spus foarte multe (în română; chiar glumim un pic spunând că ne-au spus tot ce știau în română), dar tot sunt obositori. Ne bucurăm când vin ai noștri colegi. O dată cu admirație pentru efortul și reușita lor pe Custură și a doua pentru că scăpăm noi de detaliile amicilor de pe vârf și îi iau pe ei la povești. Nu rabdă prea mult și pornim cu toții la vale! Am fi stat aici la masă dacă ar fi fost liniște, așa cum le place Oamenilor de Munte!
În Șaua Șerbotei vom face pauza meritată de odihnă și de masă. Parcă nu ne-am mai ridica să ne punem iarăși dulapurile în spate! Dar călătorului îi stă bine cu drumul! Și montaniardului cu rucsacul în spate!
Așa că urcăm încet pe Mâzgavu (de Creastă) sau Musceaua Scării (2277m) și apoi pe vârful secundar de 2261 metri. De aici vom coborî spre Șaua Scării aflată deasupra refugiului vechi. Cei mai mulți pe traseul marcat, ultimii trei (care mergem printre povestiri!) direct pe linia crestei! Facem aici o scurtă pauză înainte de ultima parte a traseului nostru de astăzi, în afara crestei principale.
Pentru astăzi Ovidiu a ales un superb loc de campare, la izvoarele Porumbăcelului. Din Șaua Scării coborâm puțin până în Șaua Puha (marcaje CA și CG) și de aici vom face stânga pe CG în superba căldare de obârșie a văii Puha. De menționat că în ultima zi vom reveni la marcajul CA care ne duce prin Căldările Șerbotei spre cabana Negoiu! Oboseala zilei este cumva balansată de frumusețea căldării superioare a văii Puha, de pereții de amfiteatru ai Scării (2306m) și de liniștea mlaștinilor de obârșie a Porumbăcelului. Superb loc de campare! Ne va rămâne în minte pe viață așa cum din tura de anul trecut ne-a rămas camparea de la lacul Buda (etapa 3 din tură)!
Să nu uităm că, pentru două nopți ni se alătură Răzvan S., fain coleg de club. A urcat singur de la Negoiu (pe marcajul CA) pentru a fi cu noi și pentru a se bucura de Munte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu