RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

Colegi de tura: Dana, Cezar

Ziua 1 sambata 7.08.2010

Dorul de refugii exprimat de Dana ma face sa ma gandesc vineri seara la o plimbare prin vestul Bucegilor. Ca loc de innoptat alegem refugiul de sub saua Strunga. Lenevim un pic sambata dimineata si pe la ora 12.30 pornim iesim spre Targoviste si Campulung. Pana la Targoviste drumul e bun (un fel de mini-autostrada cu destule localitati) si ajungem destul de repede la giratoriul de la intrarea in capitala Tarii Romanesti din alte timpuri. Aici facem stanga pe centura si iesim curand spre Campulung. Inainte de Voinesti drumul incepe sa strice si avem destule valuri (masinuta noastra parca era barca la cate valuri de asfalt sunt pe acolo). Pe langa fabrica de ciment Holcim inainte de Campulung facem dreapta si urcam curand pe langa mausoleul de la Mateias. De aici cateva curbe ne coboara prin Rucar, Fundata si Fundatica pana in Moeciu de Jos. Stiam ca se face un drum care pleaca spre Moeciu de Sus si acesta apare deodata intr-o curba stransa la dreapta. De aici drumul se ingusteaza si noi continuam sa mergem printre pensiunile de la Cheile Gradistei. Iesim din sat si drumul este din ce in ce mai putin asfaltat. Curand ramane doar drumul forestier care urca pe valea Grohotisu. Vedem in stanga marcajul TR pe care vom cobori in ziua urmatoare si CR pe care urcam pana la ref Strunga. Mergem cu masina cat putem de mult si gasim mai multe masini parcate inaintea unui loc unde drumul de masina e taiat de un paraias. Oprim aici si in timp ce ne echipam, dau cateva indicatii unei familii de chinezi care vroiau sa urce cu masina la Padina. Cred ca li s-au parut explicatiile prea complicate ca au multumit, s-au suit in masina si au luat-o inapoi la vale ;). Trecem paraul si incepem sa urcam pe urma de drum forestier urmarind cu atentie semnele CR ce ne vor conduce toata dupa amiaza.
Urcam la inceput pe langa firul apei si trecem pe dreapta apei prin padure. Am fost acum multi ani pe aici si nu mai stiam exact cum e poteca si ca urmare imi parea un pic ciudat ca urca printr-o poiana larga cu o cabanuta pe dreapta si un foisor pe stanga. Trecem apa iarasi pe stanga si ajungem la ultima sursa de apa cunoscuta. Alimentam tot ce avem la noi si pornim in sus spre peretele vestic al potcoavei bucegene (17.30). Poteca urca in serpentine scurte prin padure si la un moment dat zaresc peretele calcaros inaltat in fata noastra. Privelistea e deschisa de un valcel inierbat pe care urcam prin padurea din dreapta.
La iesirea din padure mi se pare ca zaresc ceva din Creasta Cocosului din Gutai. E doar o impresie data de stancile ce strajuiesc la vest cetatea Bucegilor. Urcam pe marcajul refacut cu mare grija de Salvamont Bran. Refacerea semnelor in toata zona de vest este un lucru bun si baietii de la Salvamont trebuie felicitati pentru idee, dar modul de montare a stalpilor lasa putin de dorit. Stalpii sunt destul de desi (poate la 20 m distanta) si sunt bagati in NISIP! Sunt tare curios daca un vant mai tare sau Doamne fereste o avalansa ii va mai tine in picioare!
In fine urcam pana la BR care duce spre Padina si facem dreapta in sus spre saua Strunga (19.00). Norii incep sa se ingramadeasca si sa se intunece. Pe langa asta incepem sa auzim si un zgomot destul de deranjant dinspre sa. Parea ceva gen drujba! Cand colo, vedem in fata o "turma" de motciclisti care coborau printre frumoasele stanci albe. M-am oprit stupefiat de prostia la care a putut sa ajunga moftul roman. Cand au trecut pe langa noi, am fost si mai iritati de dara de fum si miros lasata in urma. Si lor nici ca le pasa! Am numarat toate motoarele care au coborat pe langa noi si am vazut ca sunt 12 curajosi :(. La 19.40 ajungem in sa si in cateva minute coboram la refugiu.



Ne facem comozi in refugiu, punem ceva haine uscate pe noi, ne aranjam locurile de culcare, mancam ceva cascaval si sunca si dupa un ceai ce cimbrisor (cules de pe langa refugiu), ne retragem cam pe la 20.45-21.00 la somn.

Ziua 2 duminica 8.08.2010

Ne trezim destul de lejer (cam pe la ora 8.45) si fiindca mancarea luata nu a fost atat de multa pe cat speram, am hotarat de seara sa coboram sa mancam de dimineata la Padina si apoi sa pornim mai departe spre Valea Doamnele. Eu mananc doua batoane de cereale cu miere (sunt obisnuit sa mananc dimineata inainte sa plec) si pornim la cateva minute dupa ora 9.00 in jos pe CR/BR spre Padina. Coboram direct pe semn ocolind cireada de vaci pazita de doi ciobani tineri. Cativa cai stateau la umbra stanei pentru a se proteja de caldura care incepea sa ii apese.
Trecem prin stana Strunga unde cativa caini isi apara cu strasnicie locul stapanului. Ii ocolim si coboram mai departe pe drumul forestier in serpentine. Mai taiem ultimele curbe ale drumului si iesim in ultima linie dreapta dinainte de cabana. La Padina am neplacuta surpriza sa vad o groaza de masini si de corturi intinse pe toata poiana din fata cabanei pana la apa Ialomitei. Este un peisaj jalnic pentru ochii unui om de munte si aproape imi vine sa ma bucur la gandul ca ursul mai face pe aici ordine cateodata.
Mergem la cabana si ne luam cate o omleta si ceai cald plus multe felii de paine care ne lipseau. Dana nu prea poate sa manance si ca urmare va avea o oarecare lipsa de energie in prima parte a traseului de azi. Compensez eu si adun cat de multa energie se poate si la ora 11.00 iesim din cabana cu directia vaii Doamnelor. Inainte sa trecem podul din fata curtii cabanei ma intreb retoric cati din pantofarii de aici vor mai veni si la iarna prin nametii de peste un metru. Pornim pe CA pe langa intrarea din Horoabe (cand oi face si eu valea asta?) si ajungem la drumeagul ce urca la intrarea pesterii Ialomitei. Aici ii propun Danei sa mergem la grota Pustnicului. Asa ca facem stanga in sus prin padure si, dupa o mica incurcatura (ca deh, am fost o singura data acolo), ajungem la intrarea in pestera.
Aici Dana refuza sa intra in pestera prin locul unde se merge pe burta (adica dupa vreo 30m de la intrare). Parca ea vroia sa mearga prin pestera asta! Motivul refuzului a fost ca isi murdareste geaca abia spalata!
Iesim din pestera si urcam pe sub intrarea pesterii Ialomitei pana la schitul Pestera. Eu ramanand mai in urma, profit de ocazie si intru putin prin cheile Ursilor. Daca eram amandoi binedispusi, probabil ca ne aventuram mai mult pe acolo. Surprind cimitirul strabunilor si crucea sapata in piatra si revin la Dana care ma astepta langa schit.
Pana la hotelul Pestera zarim un ciobanas care statea cu turma de mioare la umbra unor brazi falnici. Mai fac o pauza inainte sa iesim in golul montan ca sa ma asigur ca Dana nu e prea lesinata de nemancat. Pornim incet pe BA in sus pe valea Obarsiei. Asa imi place zona asta daca nu ar fi atatea masini, ATV-uri, gratare si telecabina care face ture nonstop. O indrum pe Dana pe marcaj si eu mai fac cateva poze in jur. Ajungem la separarea de marcaje si facem stanga pe TR care urca pe valea Doamnele (12.30).

De aici zarim cascada Obarsiei care izvoraste putin mai jos de Mecetul Turcesc si cascada Doamnelor pe langa care vom urca noi. Lasam in dreapta BA ce urca pe valea Obarsiei si facem stanga pe TR prin padurea care acopera malul stang al apelor ridicate ale Ialomitei. La trecerea apei eu sar din piatra in piatra si Dana gaseste ca singura solutie trecerea desculta prin apa. Dureros pentru cine nu e obisnuit cu apa rece de munte!
Urmam semnele care trec pe stanga vaii (dreapta geografica) si urcam printre jnepenii uneori de 4-5 metri. La un moment dat traversam un drum ciobanesc ce ocoleste valea pe cei doi versanti. Urcam in continuare pe poteca pietroasa pana deasupra cascadei mari. Aici vedem ca de fapt mai sunt cateva cascadute inlantuite care fac urcusul placut.


Dupa cascade pierdem si ultimii jnepeni su suntem la golul alpin ce urca prin doua vai in stanga spre saua Doamnele si in dreapta spre saua Batrana. Marcajul urca pe stanga si Dana solicita mereu opriri de masa. Ii spun ca pauza se face in sa cand dam de BR si continui sa urc. Trecem de stana si de inca 5 stalpi de marcaj vechi si ajung la marcajul de "creasta". Aici opresc si fac ceva poze la "strunga Doamnei" (zona ascutita din saua Doamnele). Vine si Dana si mancam cateva caise si prune. E total dezorientata si eu vad pe harta ca TR continua cateva zeci de metri pana in saua Batrana si apoi spre vest. Urcam pe varful Batrana si in saua de dupa el dam de un refugiu nou construit de acelasi Salvamont Bran. Apreciez efortul lor si totusi mi se pare putin in plus refugiul asta pe drumul de cateva ore dintre saua Obarsiei si saua Strunga. E foarte bun refugiul pentru vreme rea!
Se lasa ceata si urmand indicatorul instalat langa refugiu, pornim in jos pe linia stalpilor. Se vad bine stalpii prin ceata laptoasa si totusi mi se pare ca sunt prea desi. Dana vrea sa imi demonstreze ca poate sa mearga si mai repede ca sa nu ma tina pe loc. Asa ca porneste singura in ceata in jos. Parca acum ar fi momentul potrivit pentru astfel de demonstratii! Dovada ca daca nu o strigam din spate sa ii spun sa faca stanga, se ducea tot inainte ca asa ii parea ei poteca! In fine coboram la distanta prin ceata si prin toata stancaria vestica.

Cand ajung sub stanci, dau de un grup care urca prin ceata. Ii indrum de la distanta pe drumul mai usor si imi confirma ca Dana este in fata si e ok. Dana a coborat si s-a oprit abia in partea de sus a poienii Gutanu.
O ajung si ceata ne alearga din urma. Ceata se transforma in niste nori negri ce nu par sa ne dea pace. Dam de stalpul ce uneste TA spre stana Gaura, BR si PR spre saua Strunga cu TR al nostru. Coboram repede prin padure la casa de vanatoare din partea de jos a poienii Gutanu.
La 17.50 ajungem la stalpul unde se separa BR si TR. Mai coboram 5 minute si incepe sa ploua extrem de puternic si in curand sa dea cu gheata. Ne bagam sub niste brazi sa ne punem gecile si pelerinele. Nu sunt de mare folos pe gheata in bilute care au intre 5 si 10 milimetri diametru si care in 10 minute acopera totul pe jos cu un alb neobisnuit. Poteca sub forma de canal de apa e umplut imediat si apa curge in siroaie pe sub noi. Cand s-a mai oprit putin, o luam la vale prin ploaie pana la drumul forestier. In circa 30 de minute din poiana Gutanu ajungem la drumul forestier inainte de care apa este marita si infuriata. Gasim un pod peste apa si incepem sa urcam pe forestier prin ploaia care toarna fara incetare. Tunetele si fulgerele se aud si vad pe langa noi si o sfatuiesc pe Dana sa mearga cat mai aproape de copacii de pe marginea drumului. Avem vreo 2 km de urcat pe drum si eu merg mai repede intr-un mars pe 4 picioare (2 picioare si 2 bete). Cand ajung la masina ii strig Danei ca am ajuns ca sa se linisteasca si cam pe la ora 19.00 cand suntem amandoi schimbat icu haine si gata de drum, se opreste definitiv ploaia. Mi-e pofta de o ciorbita calda si mergem in Bran la un restaurant in stil frantuzesc, sec XVIII aflat chiar vis-a-vis de intrarea la castel. Pe la 21.00 pornim spre casa prin Predeal si apoi DN1. Au fost cateva blocaje si am ajuns cam pe la ora 1.00 in Bucuresti si la somn.

Ce tura interesanta cu tot felul de lectii date de natura!