Colegi de tura: Andreea, Cezar, Tibi + 3 colege de serviciu
Ziua 0 - vineri 03.09.2010
Cu ghidul lui Emilian Cristea in mana ne-am hotarat sa vedem ce gasim in zona Padinei Lancii. Asa ca vineri dupa amiaza plecam in jurul orei 18.10 plecam cu acceleratul pana la Brasov. Pe drum vroiam sa ne odihnim putin si am avut parte de niste discutii de compartiment care ne-au animat pana la Bv. In orasul in care ursii se simt ca la ei acasa (mai stiti de ursii urbani din Racadau?) ajungem la 21.25 si avem de asteptat o ora pana la plecarea trenului particular (Regiotrans) spre Zarnesti. In 40 de minute ajungem in orasul de sub Crai si pornim pe drumul de Plaiul Foii. Vroiam sa punem cortul putin dupa intrarea in drumul spre Coltul Chiliilor si eu am facut autostopul din obisnuinta. Avem noroc si ne ia un prieten de la magazinul Himalaya pana la 2 km inainte de Plai. Ii multumim si pornim pe jos spre Plaiul Foii. La auzul unor caini ce ne latrau de la o casa mai in fata noastra, hotaram sa punem cortul pana dimineata. Asa ca intindem casuta, mancam putin si punem restul mancarii intr-o punga in copac (pentru a nu avea surprize cu ursii).
Ziua 1 - sambata 04.09.2010
Fiindca nu aveam prea multe in plan in ziua asta, ne-am trezit pe la 8.30 intr-o vreme destul de intunecata. Norii acopereau toata creasta si nu prea dadeau semne sa plece. Ne-am asezat sa mancam de dimineata si sa uscam cortul care peste noapte adunase pe el ceva picaturi de apa. In timp ce mancam, am inspiratia sa ma uit pe drum cand trecea cu masina un prieten mai vechi, Tibi, cu trei colege de serviciu. Planuiau sa urce pe Braul Rosu pana in saua Funduri si am vorbit sa ne astepte la Plaiul Foii si sa mergem impreuna macar pana la intrarea in Padina Lancii. Pe la 10.00 pornim la drum si vedem ca dupa vreo suta de metri e marcajul TG spre ref Diana. La un moment dat pe dreapta vedem un calut simpatic de cateva luni si nu ma pot abtine sa nu ii fac o poza.
Cu chef de drum ajungem la Plaiul Foii unde prietenii nostri se pregateau de urcat. La 10.25 pornim la drum impartasindu-ne povesti si experient reciproce. Pana la bariera de la capatul vaii reusesc sa ajung colegii de tura (ramansesem putin cu ceva treaba la Plaiul Foii). Pornim pe valea Spirlei pe marcajul BR care ne urca spre refugiu. In fata vedem de cateva ori peretele vestic in care ne vom plimba putin mai incolo. Aproape ca nici nu imi dau seama cand facem dreapta si la izvorul de sus facem o pauza pentru a ne umple rezervele de apa. Continuam urcusul si in 10 minute suntem langa refugiul Spirlea (11.55). Aici vedem o gasca de 3 prieteni care erau bucurosi ca au facut focul. Noi pornim mai departe nestiind ca seara vom reveni aici. Urcam pe BR in continuarea pe piciorul Spirlei pana la intersectia unde BR pleaca in 3 directii (Lanturi, Marele Grohotis si ref Spirlea) (12.15). In stanga vedem creasta nordica in peretele careia pe undeva pe la mijloc trece Braul omonim.
Vedem si valea pe care urca Lanturile (pe unde voi merge peste 2 saptamani intr-o tura surpriza). Noi facem dreapta spre Marele Grohotis. Tot timpul suntem cu ochii in susul peretelui unde verticalele par sa se rastoarne peste noi. In saua Tamasel vom schimba marcajul cu TA care vine dinspre Tamasul Mare. Continuam plini de voie buna pe poteca ce strabate braul de sub marii pereti din vestul Craiesei.
In stanga urca multe padini carora din pacate nu le stim numele. Doar intrarea in Padina Lancii e cunoscuta si marcata cu numele intreg. Ne facem cateva poze si ne salutam colegii care vor merge pana la Marele Grohotis si apoi pe Braul Rosu. Eu cu Andreea ne mai uitam o data pe sumara descriere a lui Cristea si speram ca vom gasi drumul spre Poiana Inchisa (mi-e dor de hornul surplombat de la ora 14.00...). Aparatul imi va ceda datorita umezelii si ca urmare pozele sunt extrem de putine. Urcam vreo 50m pana prima saritoare. Bolovanii din calcar alb parca sunt mai albi decat in alte dati. Imi aduc imediat aminte de albul in care vedeam creasta zimtata a Craiesei din ultima caldare a vaii Leaotei (Fagarasi, tura anterioara). Prima saritoare ne intampina cu un mic hornulet pe stanga. Andreea incearca sa urce, dar fiind prea mica de inaltime, se blocheaza la un bolovan ce inchide firul vaii. Eu incerc pe dreapta un grohotis si ma intorc la baza saritorii. Fiecare pare sa renunte pe unde a mers si Andreea imi propune sa incerc eu sa trec peste bolovan (ca sunt mai lung si merge). Intr-adevar cu o priza inversa reusesc sa trec de bolovan. Gasesc o brana laterala pana la hornul pe care nu reusisem eu sa urc. Vad niste superbe flori de colt si o ajut pe Andreea care gaseste mai bine prize pe langa grohotisul ratat de mine. O data ajunsa langa mine, mergem amandoi pe brana pana deasupra saritorii.
Mai facem cativa metri si dam de a doua saritoare spalata si cu multe alveole superbe. Nu avem probleme sa urcam pe ele si trecem cu usurinta de saritoare. De n-am cobori pe aici! Continuam pe firul principal (cu tendinta spre stanga) si dam de a treia saritoare mai spalata decat cea anterioara. In dreapta e o poteca ce ocoleste saritoare pe niste zone inierbate. Cautam sa ocolim pe aici si nu ne gandim ca in dreapta undeva e poteca noastra spre Inchisa. Revenim spre firul principal deasupra saritorii si stam pe o mica platforma langa un brad de cativa metri. Vad o alta saritoare pe care o ocolim tpt pe dreapta. Pe deasupra ei iesim pe un perete uscat cu cateva prize usoare. Acum suntem iarasi in firul principal si in fata noastra e un horn surplombat cu mult pamant si cu peretele din dreapta vertical si umed. Urcam pana la el si in zadar incercam si eu, si Andreea sa urcam. E prea mult pentru amandoi. Decidem sa renuntam la firul asta si sa ne intoarcem. La 20 de metri sub horn vedem un alt horn pe care parea sa fie o varianta de ocolit hornul-problema. Ne cataram pe varianta stanga a hornului (intre pereti e un pinten stancos ce separa hornul in doua) care in partea de sus e aproape spalat si vertical. Gasim solutii de urcat si ne vedem deasupra lui. Un fior de teama ne trece pe amandoi. Chiar pe aici am urcat noi? Inca o data speram sa nu fie nevoie sa ne intoarcem si pe aici! Deasupra hornului sunt trepte inierbate care isi maresc panta din ce in ce mai mult. Ocolim un pinten prin dreapta si ne trezim intr-o mica sa (nu avem loc amandoi) din care vad alte saritori deasupra piedicii care ne-a intors pe firul principal. Macar de alea am scapat! Dar aici ce mai facem? Panta trece de 50 de grade si cam incepe sa ne fie tarsa fiindca nu mai gasim solutii de inaintare. Simtim un pic morcovul si hotaram sa ne intoarcem fiindca se strica si vremea deasupra noastra. Dar pe unde sa ne intoarcem? Andreea are morcovul un pic mai mare fiindca nu ii place deloc coborarea pe saritori si nu stim cum vom cobori pe ultimul horn. Nici eu nu ma simt prea detasat si morcovul incepe sa creasca si la mine."Pe unde coboram????"
Reusesc sa im istapanesc emotiile si sa caut solutii de retragere. Din saua ingusta facem dreapta pe iarba la peste 60 de grade si in cativa pasi (pe fund sau prin prize cu fata la iarba) suntem sub pintenul ocolit. Mai coboram un pic pe iarba si ne aflam deasupra hornului urcat ultimul. Aici ne blocam pentru cateva momente. Prizele de la urcare nu mai sunt bune pentru coborat si sunt prea rasfirate. Ce facem? Repet: "Pe unde coboram???" Cobor pe pintenul din mijloc si in capatul lui vad ca pe stanga nu pot face nimic. Asa ca gasesc solutia de a ma lasa in dreapta surplombat si apoi sar vreo doi metri pe peretele celalalt (pe unde am urcat). Andreea e inca sus si ma asteapta sa o ajut. Cobor rucsacul sub horn si revin fara el mult mai lejer. Urc pana sub Andreea si ii fac prize cu umerii si spatele. Parca e altceva si asa reusim sa coboram prima jumatate a hornului. De aici trecem pe stanga hornului mare si din cativa pasi suntem la rucsac. Ne multumim reciproc si pornim mai departe cu teama de saritorile de acum cunoscute. Ocolim pe poteca inierbata cele doua saritori (3 si 4 de jos) si curand ne trezim deasupra saritorii cu alveole. Cobor cu grija (n-am probleme fiindca am picioarele lungi) si ii arat Andreei prizele cele mai usoare. Reusim sa trecem pana la pragul dintre saritori si vedem sub noi bolovanul cu probleme. Incerc sa cobor pe sub el fara succes si pornesc pe langa florile de colt pe brana. Andreea vine langa mine si gaseste o pozitie stabila. Pornesc mai departe si imi las picioarele pe niste bucati de iarba. Bine ca mi-am fixat mainile ca in clipa urmatoare imi aluneca picioarele si ma trezesc agatat intr-o mana! Ma incordez fiindca stiu ca nu am decat 3-4 metri sub mine si imi regasesc prize bune (respectand mereu regula celor 3 puncte). Imi fixez pozitia si o ajut pe Andreea aratandu-i prizele cele mai fixe. Trecem cu bine si suntem sub ultima saritoare (prima de la urcat) la 17.30. Pfuh, rasulfam usurati! Am scapat! Coboram pana la semn si facem o pauza necesara dupa emotiile prin care am trecut (o tigara si niste eugenii). Avem de ales intre urcat la Funduri la prietenii nostri sau coborat la Spirlea. Fiindca vremea parea sa se strice din ce in ce mai mult, optam pentru Spirlea si coboram fara graba. Pana in saua Tamasel poteca e lejera si chiar vad cateva garofite superbe.
Multumesc muntelui in gand ca ne-a ajutat sa iesim teferi din padina si sa vedem si superbele flori de colt si garofite endemice. Urmam marcajele TA si apoi BR care la 19.30 ne duc la intersectia celor trei BR. Pana la refugiu coboram in cativa pasi si ne gasim loc in refugiu pe langa sacii care ocupasera o buna parte din priciuri (din cate am vazut eu, Spirlea e singurul refugiu cu prici pe doua nivele din Crai). Mai stam la povesti cu cei care de dimineata stau la refugiu si isi asteapta colegii dinspre Plai. O parte vor ajunge in seara asta si altii maine dimineata. Mai stam ceva la povesti si la 22.00 ne retragem la somn.Ziua 2 - duminica 05.09.2010
Ne trezim mai tarziu fiindca vremea e mohorata si lungim masa de dimineata pana pe la 11.00. Doar doi temerari pleaca spre Lanturi pe ceata si nori destul de urati in creasta. Noi hotaram sa coboram si la 11.15 salutam colegii de refugiu si pornim la vale spre izvor si valea Spirlei. Intr-o ora iesim la ultimul stalp de pe vale si ii dam bataie in jos spre Plaiul Foii (13.30). Nu prea mai avem bani de tren si reusim sa vorbim cu Tibi care ne confirma ca ne poate lua din Brasov in Bucuresti. Asa ca bem o cafea/cappucino si pornim pe forestier in speranta ca ne va lua careva pana in Zarnesti. Avem noroc si opreste un brailean cu rulota. Era cu familia dupa o saptamana de stat la Plai si accepta sa ne duca pana in Zarnesti. Asa ca ajungem nesperat de bine langa gara din oraselul de atatea ori vizitat in drumurile noastre spre Crai. ne intoarcem in centru unde ne decidem sa mai pierdem un pic timpul pana la urmatorul tren spre Bv (vreo 2-3 ore). Pe drum vedem niste calareti imbracati in costume populare ce se indreptau spre festivalul de traditii populare "Floare de Colt".
Dupa niste balaureala prin oras, ajungem la tren cu un minut inainte de plecare si ne urcam direct in tren (de unde vom lua si bilete cu 10% mai mult decat la casa). In Brasov avem de asteptat pana pe la 20.30 cand ajunge Tibi cu masina. Profitam de ocazie si auzim in gara anuntul ca vine Orient Express-ul. Ca "prostii", ne ducem pe peron sa admiram si noi trenul european de gala. Totul ar fi fost perfect daca pe partea cealalta a peronului nu aparea un personal supraetajat ruginit si plin de tigani. Toti se zgaiau la strainii care erau un pic socati de imagine. Situatia ne-a facut sa bufnim in ras si sa plecam instant. Halal imagine mai avem! In fine Orient Express-ul pleaca (dupa ce pe tot peronul usile inchise ale trenului au fost pazite de politisti) si revenim in gara fara sa putem sa ne oprim din rasul tragi-comic al situatiei vazute.
Pe la 20.30 Tibi isi lasa colegele si pornim spre casa. Vremea si oboseala problematica pentru sofer ne-a facut sa ajungem cam pe la ora 23.00 in Bucuresti la prima gura de metrou. Ii multumim lui Tibi si mergem fiecare spre casa lui/ei.Epilog : In Padina Lancii am facut cercetari pentru a vedea cu ce se mananca 1B in Crai si nimic altceva! Pe vreme buna cu siguranta vom ajunge in Inchisa si mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu