Ziua 2 - duminica 22.08.2010
E prima dimineata in Fereastra Mare si sentimentul inaltimii ne strabate plamanii insetati de aer curat dupa agitatia si poluarea din oras. In seara anterioara domnul Dinu ne-a anuntat ca in mod normal plecarea in ture se face la 7.00, dar fiindca aveam toti o noapte cu putin somn, accepta ca in aceasta zi sa plecam la 7.30. Superb, asta inseamna inca o jumatate de ora in pus de somn dimineata!
Trezirea este stabilita de locuitorii fiecarui cort separat cu singurul scop ca la 7.30 sa pornim pe traseu. Soarele abia rasare si isi arunca razele peste varful Slanina si peste intreaga creasta. La 7.30 toti 25 suntem gata de plecare si ma mai uit o data spre Custura Urlei pe care vom ajunge peste cateva zile. Abia la intoarcere aflam ca Remus si Bristena nu au mai venit cu noi si s-au dus pana in Portita Vistei si inapoi.
Pornim cu elan pionieresc peste varful Slanina aflat intre cele doua ferestre ale Sambetei (BR). Niste magarusi ne primesc si pe noi pentru cateva minute in fereastra mica. In fereastra dl Dinu ne tine cateva lectii de mers cu betele."Daca nu ai un pic de febra la maini dupa o zi de mers cu betele, ai degeaba bete".
Ne explica si coborarea in stil telemark pe bocanci si piolet iarna. Dupa lectia primita pornim in jos pe Fereastra mica pe BA. Dl Dinu ne roaga (cum e normal pe munte) sa fim atenti sa nu declansam avalanse de pietre.
In capatul de jos al valcelului aflam de povestea unei muntomane fara experienta de iarna care a cazut de pe varful Galasescu Mic dintr-o greseala fatala. Comentam (dl Dinu si restul) despre nesimtirea jurnalistilor care au facut la momentul respectiv tot felul de presupuneri despre ceilalti membri ai turei (crima, nepasare, inconstienta etc). Cine stie ce o fi fost in sufletul lor atunci! In locul in care panta se mai domoleste, ne regrupam si ne gandim ce sa facem. Majoritatea vrea sa o luam prin jnepeni si sa taiem pe curba de nivel pana la PA pe care vom urca spre lacul Vistisoara. De altfel Serghei (care de multe ori se aseza pe post de fotomodel pe diverse stanci) o luase inainte si cauta trasee cat mai accesibile.
Patru dintre noi au ales sa coboare pe BA pana in adanca vale a Sambetei si apoi sa urce pe PA pana la reintalnirea cu grupul mare. Peste inca 2 zile le-am multumit in gand fiindca au "taiat" poteca prin ierburile prin care au urcat (pe aici vom scurta 8 oameni tura de pe muchiile Sambetei si Dragusului). Plini de buna dispozitie, incepem sa gasim curbe de nivel care sa ne duca deasupra unui canion ce ne desparte de marcajul PA. Pe pantele de 40-45 de grade inierbate ne croim drum pana la niste valcele pietroase. Astea sunt floare la ureche pana ce dam de o stanca ce ne forteaza la cativa pasi mai interesanti. De la ea vom iesi pe niste picioare cu jnepeni si apoi intr-un mare ocolis pe curba de nivel ajungem la marcaj. Toata balaureala asta ne ia foarte mult timp fiindca suntem fermecati de multele afine ce ne fac cu ochiul. Ca urmare vom face foarte multe pauze de afine pe drum si ne vom manji degetele si dintii cu dulceata-acreala afinelor. De altfel nici nu aveam de ce sa ne grabim fiindca trebuia sa ne asteptam colegii ce alesesera sa urmeze traseele marcate.
Punctul albastru ne urca pe Muchia Dracului printr-un hornulet lejer de cativa metri. Ajunsi in muchie, facem o pauza ceva mai lunga pentru a admira cele doua caldarii Racorele (in stanga noastra este Racorele de Sus in peretele careia se afla hornul Racorele (il vom urca peste doua zile) si in dreapta Racorele de Jos prin care ne va duce marcajul nostru astazi).
E ora 13.00 si ne hotaram sa mergem mai departe. Urmam marcajul PA care urca in trepte prin caldarea Racorele de Jos. Urcam in serpentine si in 10 minute suntem in curmatura Racorele. Aici pauza de regrupare se transforma intr-o scurta pauza de masa si putina leneveala.
Pauza de masa ramane pentru lacul Vistisoara de care ne mai despart 30 de minute. In fata admiram muchia Zanoaga ce desparte valea Vistisoara de valea Vistei si celelalte muchii vestice care ca suprapun peste aceasta. Lusu si Laurentiu isi iau "La revedere" de la intreaga gasca fiindca trebuiau sa plece spre corturi si apoi sa coboare spre cabana Sambata si mai departe la tren. Mai tarziu vom afla ca pana acasa au ajuns cu trei ocazii si trei trenuri. Incep sa coboare pe marcaj si apoi (desi coborasera cam mult) urca spre Hornul Rasucit (1B) pe care vom urca si noi in creasta putin mai incolo.
Pentru scurta pauza din curmatura, Laci si Reka au gasit un tapsan mult mai fain la vreo 20 de metri sub sa pe care s-au relaxat. La 13.45 pornim spre lacul care se ascunde in fundul vaii Vistisoara. Este un lac superb pe care nu cred ca il voi uita vreodata. Aici este locul unde dl Dinu s-a gandit sa ne inmaneze noilor membri ai clubului carnetele de CAR-isti. Asadar cu ceva emotii eu, Raluca Leuca si Vlad Sancraian acceptam dovada ca facem parte din Clubul Alpin Roman. E o onoare primita in inima ascunsa a muntilor si care va ramane mereu in inima noastra.
Pauza de masa se lungeste aproape spre o ora si peretii de deasupra noastra se acopera cu o ceata extrem de deasa. Creasta principala cu saua Vistisoara in punctul cel mai de jos pare imposibil de escaladat. La prima vedere totul este vertical si doar echipamentul special de alpinism te poate duce pana sus. La 14.30 hotaram plecarea spre Hornul Rasucit prin care stiam cu totii ca vom urca. "Laptele" din jur ascunde totul si ne si ajuta pentru cateva clipe sa gresim putin. O crestuta la dreapta ne va duce la baza Hornului Rasucit. Marlene a recunoscut saritoarea pe care trebuia sa o ocolim (nu neaparat) pe dreapta. Cativa dintre cei care erau in fata (in frunte cu Serghei care mereu a fost deschizator de drumuri) au escaladat saritoarea direct si au folosit cordelina doar pentru a trage cativa rucsaci ai fetelor. Saritoarea este extrem de interesanta si se ocoleste pe niste brane in peretele din dreapta. Se urca intai pe o brana oblica la dreapta si apoi alta la stanga. Lungul Serghei a coborat in capatul de sus al saritorii si a ajutat fetele sa treaca ("da mana"). Sa nu uitam de replica faina a lui Andrei "ping la tine?". Cativa pasi pe o treapta ingusta (3-4 centimetri) ne-au adus desaupra saritorii. De aici hornul plin de grohotis e lejer si chiar nu ridica absolut nici o problema.
In fereastra Racorele (16.35) meritam cu totii o pauza mai mare. mai avem doar o plimbare pana la corturi si e destul de devreme. Ne uitam in jos pe unde am venit si de aici pare aproape imposibil de coborat sau de urcat. In sud valea Galasescu se intinde larg cu lacul Galasescu in mijlocul ei. Pe aici vor veni toti in ziua urmatoare, mai putin eu si Dana care am ramas la corturi. Marlene gaseste ca acum sunt conditiile perfecte pentru a vedea spectrul din Brocken si intr-adevar acesta se arata celor ce stau langa ea. E un fenomen superb despre care dl Dinu povesteste cate ceva aici:http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/04-viata-muntelui/spectrul-din-brocken
Zabovim aici pana pe la 17.20 dupa care hotaram sa urcam pe drumul de iarna adica fix pe varful Galasescu Mare. Asa ca urmam muchia crestei si la 17.40 suntem pe varful amintit la 2470m altitudine (asta evitand cat de mult se poate BR clasica). Aici stam la povesti asteptand sa vina si Dana. Ea a spus ca am lasat-o prea in urma si ca urmare nu a vazut pe unde am urcat (nu stiu cum poti pierde marginea abruptului). In consecinta, Dana nu a mai urcat pe varf. De aici coboram in fereastra Racorele si urcam pe Galasescu Mic. Dana a ramas mai in urma si ca urmare raman si eu cu Laura sa o incurajam. Nu am inteles de ce vroia sa o lasam in pace singura si sa mergem noi inainte. Mergem mai incet si ne intalnim cu Voichita sub Galasescu Mic. Aici il astepta pe Vlad in rucsacul careia avea o geaca mai groasa. Andrei si Serghei au plecat mai repede pentru a-i ajuta la rucsaci pe Florin si pe Adela care urcau dinspre valea Sambetei. Ca urmare chiar daca au plecat doi (Lusu si Laurentiu), au venit inca doi si de marti incolo vom ramane 23. Grup destul de numeros pentru o tabara in Fagarasi!
In Fereastra Mica ramanem in urma doar eu, Dana si Laura si coboram incet spre corturi. Se lasa seara si ceata deasa innegreste si mai mult peisajul. Cam in jurul orei 20.30 ajungem la corturi si dupa o masa extrem de rapida, ne retragem la somn.Prolog: Ziua aceasta a fost foarte faina si va ramane mereu in amintirea mea datorita obtinerii carnetului de membru al Clubului Alpin Roman. Multumesc, dragi colegi si prieteni pentru onoarea de a fi impreuna in acest moment unic.
Ziua 3 - luni 23.08.2010
Ziua aceasta e destinata atingerii acoperisului Romaniei, trapezul Vistea-Moldoveanu. Plecarea a fost fixata la ora 7.00 cu posibilitatea de a pleca pana in ora 8.00 pentru ideea unei ture mai scurte. Dana fiind extrem de obosita, am hotarat sa raman cu ea la corturi pentru odihna si pentru paza corturilor. Ca urmare noi nu am facut nimic altceva decat sa avem o totala zi de relaxare. Restul grupului a plecat pe BR clasic pe sub varfurile Slanina, Galasescu Mic, Galasescu Mare, Galbenele si Hartopu Ursului pana in fereastra Vistei unde se gaseste solidul refugiu Vistea. Aici are loc o pauza inaintea urcusului sustinut pana pe Vistea Mare. Urcusul e solicitant fiindca pietrisul tinde sa fuga de sub picioare. Pe vf Vistea Mare (2527m) are loc o lectie de geografie si de aici marcajul se schimba in PR pana pe Moldoveanu. Aici se face poza de grup si traditia clubului (cercul uman de bucurie pentru atingerea varfului). De aici toti coboara spre Curmatura Moldoveanului si pe vf Rosu, lasa culmea ce coboara spre sud si fac stanga pe muchia ce ii coboara in firul Vaii Rele. Ciobanasul mioritic cu 300 de oi ii intampina pe aceasta culme. E prea cald si urcarea pana la Lacul Triunghiular, Iezerul Triunghiular sau Iezerul Moldoveanului e amanata pentru alta data. Doar meandrele ce coboara de la lac sunt admirate pentru frumusetea lor. O scurta coborare de 10 minute pentru a admira caderea de apa din Valea Rea (cascade superbe ce se arunca in adancul vaii) e urmata de urcarea in muchia urmatoare ce duce in caldarea Galasescului. Aici oglindirile lacului parca sunt ochii saprelui Ka si indeamana la amorteala. Totusi timpul trece si trebuie sa mergem mai departe. Tot grupul urca pana in BR unde imortalizeaza inca o data spectrul din Brocken. De aici pe traseul clasic BR revin pana la inserat la corturi. Bucuria se amesteca cu oboseala si determina o retragere destu lde rapida la corturi. urmatoarea zi se prevede a fi una extrem de lunga fara Remus si Bristena care vor cobori la vale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu