Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 7

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 7 - Buila

Ziua 9 - duminica 29.08.2010

Desi titlul cuprinde numele Fagarasilor, aceasta ultima zi "mai altfel" si-a desfasurat orele in masivul Buila-Vanturarita, o mica creasta din muntii Capatanii ce aminteste de perla Carpatilor, extraordinara si mereu inedita Piatra a Craiului. Dupa mai mult de o saptamana in care Fagarasii ne-au alintat cu vremea buna si cu peisajele de neuitat, mai avem o zi libera si ne-am hotarat sa mergem in Buila intr-o zona in care nu mai fusesem: zona cabanei Cheia. Cum ati vazut in partea anterioara, am ajuns la cabana un pic dupa ora 00.00 si ploaia ne-a determinat sa asteptam putin mai mult pana vom pleca in traseu. Nefiind foarte documentati despre zona, am ales cel mai scurt traseu in circuit prin cheile Cheii si brana Caprelor. Putin dupa ora 12.00 le spun fetelor sa porneasca pe TA spre cheile Cheii si eu le voi ajunge din urma. Poteca incepe prin padure si in 5 minute de mers aproximativ orizontal, vad semnul care intra printr-o fisura in stanca pentru a trece mai apoi pe sub o alta stanca (un tunel natural).
Imediat ce ies de sub stanci, poteca coboara in panta destul de mare spre cursul apei. Acesta are cateva trepte peste care cascadele respecta gravitatia si se scufunda in viteza spre adancuri. Cheile se adancesc din ce in ce mai mult intre peretii calcarosi inalti.
Mai coboram un pic pe un grohotis si apoi urcam pe marcaj pe o panta inierbata cu poteca plina de pietre. Sub pietre pamantul se scurge la vale si ca urmare derapam de cateva ori. Panta se termina in peretele din dreapta sub o sa cu ceva copaci. Semnul face stanga si urcam cateva zeci de metri pana intr-un colt stancos aflat in marginea canionului. Se schimba putin forma traseului: din mers prin apropierea apei vijelioase vom intra acum pe brana Caprelor, o poteca ingusta ce parcurge un mic prag din peretele vertical.
Brana Caprelor este interzisa pe timp de iarna datorita inclinarii extrem de mari si riscului iminent de cadere. In peretele din dreapta vedem doua pitoane si privind in sus, gasim cu ochii mintii traseele de escalada. Imi aduc aminte de brana Caprelor din peretele nordic al Bucsoiului si de alta brana a Caprelor din Cheile Rametului. Toate trei sunt la fel de frumoase si impresionante!
Pe un copac ce tine poteca noastra vedem niste ciuperci extrem de curioase care par sa fie un fel de negi pe scoarta albicioasa.
Brana se largeste un pic si intram in padure unde vom urca pe niste trepte naturale din radacini. Parca imi si imaginez ca peste catva timp aici va fi montat un cablu de sprijin! Eu fiind mai in spate, urc pe un pinten in stanga potecii si admir inca o data frumusetea intregului canion al Cheii.
La un moment dat banuim ca poteca continua in sus pe sub niste arbusti extrem de bogati. Dana urca in acea directie si se blocheaza in peretele vertical. Andreea incercase o varianta in jos prin desisul padurii. Si mie mi se paruse initial ca poteca urca spre perete si ca urmare ne-am dus toti trei cateva zeci de metri in sus pana la Dana. Cum nu mai puteam merge mai departe, ne-am intors la ultimul semn si eu am mai coborat o data pe unde se dusese Andreea. Am coborat un pic mai jos fata de poteca ei si am dat de un marcaj ascuns sub ierburi. Deci pe aici e! Anunt fetele si le astept sa vina pana la mine pentru a porni toti trei mai departe. De aici mai coboram un pic prin padure si facem stanga printre arbusti destul de mari. Abia vedem culoarul prin care se strecoara poteca si trebuie sa fim atenti sa nu mergem pe un drum forestier ce se prefigureaza in stanga noastra. Andreea este mereu ofticata ca nu a ajuns in creasta Builei desi eu ii explic de cateva ori ca suntem in cu totul alta zona si nu putem ajunge in creasta pe aici. Dimpotriva, noi ne departam de creasta avand tot timpul in spate muntele Oale (1601m). Fara sa vrem, dam de acelasi drum forestier si ajungem curand la cantonul forestier Codric. Totul e inchis si facem o pauza de apa si odihna. Acum trebuie sa hotaram exact ce facem. Fetelor nu le e clar pe unde mergem si mie imi sunt suficiente hartile pe care le-am vazut. Eu banuiesc ca trebuie sa mai coboram putin pe forestierul ce se formeaza de la canton in jos. Cobor 50m pe acest drum in cercetare si vad o bariera si apoi inca un forestier mai larg. Pe asta am venit aseara cu masina! Ma intorc si le spun fetelor cum sta treaba si ce avem de facut. Asa ca pe acest drum pornim in jurul orei (14.45) nu inainte de a observa o alta spirala din pietre vopsite in verde (ce o fi cu atatea spirale in tura asta?).

Urcam pe drum pe toate serpentinele pe care le stiam de aseara si suntem cam imbufnati ca trebuie sa mergem atat de mult pe forestier cu foarte putine resurse de apa la noi. Din acest motiv eu hotarasc pe moment sa mai scurtez niste serpentine si ca urmare o bucata de timp voi merge inaintea fetelor cu cateva sute de metri. CR ne va duce direct la cabana.
Pe partea cealalata a paraului Olanesti vedem rasarind din padure cateva stanci inalte si verticale ce imi aduc aminte de descrierile lui Doyle in romanul "O lume pierduta".
Tot urcam serpentinele si la 16.10 suntem la capatul estic al tunelului din curmatura Stogsoare. Stim ca mai avem putin pana la cabana si ne relaxam la gandul ca nu vom mai face restul de drum forestier pe picioare fiindca avem poteca ce ne scurteaza drumul prin coborare directa la cabana. Marcajele CR si BG ne indreapta prin cateva serpentine largi prin padure pana in adancitura unde se afla cabana. Un ultim marcaj ne arata la 16.40 ca mai avem 10 minute pana la masina.
Facem stanga si in cateva minute trebuie sa trecem apa ce ne daduse de furca azi noapte cu masina. Din piatra in piatra ajungem pe partea cealalta si in alte cateva minute suntem langa Loganul care ne astepta cuminte.
Cam in jurul orei 17.30 plecam spre casa pe valea lunga si interminabila a Cheii, satul Cheia, Ramnicu Valcea, Dealul Negru si apoi autostrada din Pitesti pana acasa.

Ce zile frumoase am avut in Fagarasi si in Buila! Sunt zile, prieteni, unitate, veselie, chef de mers, muchii, caldari imense, lacuri uitate sau bine ascunse, peisaje de vis, apusuri si rasarituri de soare si de luna... Zile pe care cu siguranta nu le voi uita niciodata! Multumiri tuturor pentru toate cele enumerate mai sus si pentru multe altele pe care fiecare si le-a asternut in memorie!