Ziua 5 - miercuri 25.08.2010
BC 1 is over. Am stat cateva nopti in Fereastra mare a Sambetei cu pasii indreptati mai mereu spre vest (cu o mica exceptie la urcarea pana in muchia Sambetei). A venit momentul sa ne strangem corturile si tot calabalacul si sa plecam cu casa in spinare spre est pentru urmatoarele zile. Pentru ca avem o zi mai scurta, plecarea se stabileste la ora 9.30. Avem mai mult timp sa mancam, sa ne strangem rucsacii mari si inca grei si sa ne asiguram ca nimic nu ramane in urma noastra cu exceptia unor pete de iarba culcate la pamant de corturile noastre. Asa ca ridicam ancora la ora amintita si pornim spre est pe BR. De data asta suntem "cuminti" si urmarim poteca marcata a crestei Fagarasilor si a Carpatilor meridionali. Mergem incolonati pe sub coltul Balaceni, Cheia Bandii si apoi varful lui Mogos. Rucsacul mare nu ma impiedica sa imi aduc aminte de caldarile imense de la nordul Mogosului. Eu cu Dana ramanem mai in urma fiindca rucsacul si spatele ii fac destule probleme. Tot grupul va merge inainte si prima pauza este in saua Urlei de unde majoritatea colegilor urca pana pe varful Urlea. Stim bine cu totii ca acest varf este in planul unei zile ulterioare (ziua a saptea), dar vremea e prea buna si cum "ce-i in mana nu-i minciuna", urcarea e binevenita acum. Pe varf are loc o alta lectie de geografie la care eu nu asist fiindca am hotarat sa ramanem in sa unde mai erau Eugen, Laci, Reka, Andrei si Ibi. Fiindca ne-am autoacordat o pauza pana la intoarcerea colegilor, am profitat de ocazie ca sa ne indopam cu niste alune, smochine si nuci.
Dupa ce s-au intors toti colegii de pe varf, mai stam cateva minute in care admiram custura Urlei care ne asteapta, ne punem rucsacii in spate si pornim la drum (12.00). Varful Fundu Bandii se ridica piramidal in fata noastra si incearca zadarnic sa ascunda varful Dara. Intregul masiv Dara isi intinde braul spre vest inchizand din a treia parte valea Bandii.
Inainte de a urca pe piramida Bandii ne lasam rucsacii mari jos si facem o coborare de masa pana la lacul Urlea, oglinda de apa pe care doar am vazut-o pana acum din creasta. Coborarea o facem pe PA pe o branita ce coboara peste doua trepte glaciare. Dana se hotaraste sa mai ramana pe un picior de munte inainte de lac si eu cobor langa cailalti colegi de club. Ce loc binevenit pentru plaja si motait in caldura soarelui! Si mai ales ce bine e sa stai cu picioarele goale in iarba si sa admiri adierea vantului in cele cateva valuri ce strica linistea apei cocotata la 2200m. Laura imi ofera un fel de shaorma foarte faina si o accept cu placere. E asa buna (fara carne) incat aluneca imediat pe gat. Vine si Dana si ne intindem cu totii la plaja si somn in acest loc minunat si linistit. Parca nu ne mai vine sa plecam stiind ca avem punctul final al zilei atat de aproape! Marlene si Serghei nu au rabdare sa stea pe loc si pornesc intr-un tur al lacului (Marlene pentru poze si Serghei pentru a fi pata de culoare ;) ).
La 14.30 se anunta plecarea si cu greu reusim sa ne revenim din vise si sa pornim inapoi spre rucsaci. Nu inainte de a afla istoria lui Toma Viorel, tanarul de doar 17 ani care a murit la acest lac pe 29 iunie 1976 in timp ce incercase sa joace fotbal pe gheata cu prietenii!!! In ritm incet si constant urcam inapoi in sa unde rucsacii ne asteptau cuminti (25 de minute).Ne inhamam iarasi la greutate si pornim, fiecare in ritmul lui spre varful Iezerului. Poteca ocoleste un pic pe la vest varful de 2429m. Dupa acesta urmeaza o sa destul de mica si urca in cateva serpentine pana pe varful Fundu Bandii putin mai inalt (2454m). Ce frumos se vad furnicutele din fata noastra pe varf!
De aici mai tragem cateva priviri spre vest spre gigantii fagaraseni (ma refer la Vistea Mare si Moldoveanu caci Dara si Hartopu inca sunt langa noi) si spre norii pufosi care vin dinspre Iezer-Papusa.
Urmam spre est BR inca vreo 50-60 de metri si apoi facem dreapta in jos spre caldarea de la obarsia vaii Leaota. Aici ne vom fixa BC 2 pentru urmatoarele zile. Coboram pe curbe de nivel pana la o limba mare de grohotis. Aici trecerea trebuie facuta mai cu grija pentru a nu declansa mici avalanse de pietre si pentru a nu aluneca. Danei i se pare imposibil sa treaca avand in spate rucsacul mare. Il iau eu si trec dupa ea cu ambii rucsaci (al meu si al ei). Pana la lacuri mai facem vreo 10 minute si avem libertate completa in a ne hotari unde punem corturile. Asa ca fiecare isi cauta un loc cat mai potrivit pentru cort si ne ridicam casutele una cate alta sub peretii masivi ai Darei. Cele mai multe corturi sunt in jurul lacului Mioarelor care se afla la cea mai mare altitudine din Romania (2282m). E abia ora 16.30 si ar mai fi ceva de mers azi. Lenea din noi ne invinge si ramane pe langa corturi pana seara. Aceasta solutie comoda nu e valabila pentru Dinu si Marlene care pleaca la ora 17.00 spre Dara cu ideea de inspecta zona pentru ziua urmatoare. Furca Darei le da prilej de studiu pentru ziua urmatoare. Ei vor ocoli pe cumpana de ape caldarea pe la varfurile Dara (2501m), Hartopu (2506m) si Musetescu (2495m) care domina prin momai caldarea in care ne aflam noi. Din Musetescu coboara pe muchia ce separa caldarea in care se afla lacul Rosu de cea in care se afla corturile noastre si apoi revin pe langa corturile noastre pana la cortul lor aflat pe un tapsan un pic mai sus. Ancorele de la cortul meu reflecta lumina frontalei Marlenei si pentru asta vor fi remarcate. Semnele de vreme rea ne cam intristeaza si hotaram plecarea pentru a doua zi la ora 7.00. In functie de vreme vom hotari ce facem fiindca toate siteurile meteo si norii imprastiati nu anunta ceva bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu