Ziua 4 - marti 24.08.2010
In programul acestei editii a "Fagarasilor mai altfel" figureaza parcurgerea pe poteci nemarcate a doua muchii nordice interesante: Sambata si Dragusului. Incredibil, dar adevarat, vremea nu da semne sa se strice. Asta e un semn foarte bun! Din tot grupul nostru, Remus si Bristena coboara astazi la vale si vom ramane pana la sfarsitul taberei 23 de prieteni. Este prima zi in care schimbam directia de plecare. Acum pornim spre est cautand si alte culmi. Ca de obicei plecarea este la ora 7.00 nu pe poteca marcata cu BR (pe care vom porni cu bagaje mari cu 25 de ore mai tarziu), ci pe toate varfurile si varfuletele. Cautam sa prindem cat mai multe peisaje in filmul pe care il vom pastra in minte. Urcam direct pe cumpana de ape a vaii Sambata si iesim din marcaj spre coltul Balaceni. Aici facem prima pauza de geografie-istorie. Aflam de la Marlene si de la Dinu ca modelul crucii de langa noi este inspirat din miscarea legionara si e ridicata in amintirea celor care s-au retras in munti si au luptat pentru libertatea personala. Ne intoarcem un pic in istorie cand Corneliu Zelea Codreanu a inceput miscarea legionara cu idei corecte si nationale. Abia mai tarziu, "rautatea" legionara a inceput sa prinda aripi prin principiul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". La plecare imi aduc aminte de bunicul meu al carui frate (acum foarte in varsta si bolnav) a facut inchisoare cativa ani pentru a-si scapa fratele (pe bunicul meu) de chinuri.
Plecam spre varful Cheia Bandii continuand povestirile. Aici va fi urmatoarea pauza la ora 8.15. Pe drum admiram prin micile sei (din care se arunca valcele in valea Sambetei) imensa si frumoasa muchie a Dragusului, caldarile Racorele, abrupturile coltului Balaceni (nume ce vine de la o veche proprietara a acestor munti numita Balaceanu) si intunericul ce se tine inca asupra cabanei Valea Sambetei.
La pauza de pe varf urmeaza o alta lectie de geografie in care Adi isi arata originea fagarasana recunoscand stiind toate muchiile si satele. In valea de sub noi se adancesc caldarile Mogosului si una dupa alta, muchiile nordice isi pierd din intensitatea culorilor spre est. Pe creasta principala varful Urlea isi inalta piramida pana la aproape 2500 de metri (2474 mai exact) si isi arunca lama custurii sale spre varful Fundu Bandii si spre ultimul urias dinspre est, masivul Dara-Hartopu-Musetescu (despre acestia vom vedea ceva detalii peste doua zile). In varful Cheia Bandii (2391m) identificam pe muchia principala a Sambetei varful Catzaveiu (2287m) inainte de care vom face stanga spre Piatra Caprei si varful Trasnita care e punctul final al muchiei secundare a Sambetei. Trasnita este un varful "mai altfel" cu forma piramidala vazut dinspre nord sub creasta principala. La orizont inca se vede trapezul Vistea-Moldoveanu unde au ajuns colegii de tura in ziua precedenta. Coboram in saua ce desparte vf Cheia Bandii de vf Rezistoarele (2332m) si aici dam de un marcaj PA. Unde o duce oare asta ca nu apare pe nici o harta? Pe sageata din spatele nostru descoperim drumul. De la aceasta sageata porneste PR in jos srpe valea Sambetei (traseul meu si al Danei din ultima zi de Fagaras amintit in prima parte) si spre noi merge PA care coboara pana la refugiul Trasnita pana in satul Lisa. E un marcaj nou facut de Salvamont Victoria, fapt pentru care dl Dinu spune ca va lua legatura cu fostii colegi de la Salvamont sa vada despre ce e vorba.
Coboram pe marcaj pana sub varful Catzaveiu (2287m) pana in saua larga ce uneste cele doua puncte mai inalte ale acestui varf (2287m respectiv 2277m). Aici dam de o turma de oi si de un cioban foarte simpatic. Dl Dinu intra in vorba cu el si afla ca este dintr-un sat aproapiat de satul sau de origine, Recea. Este un cioban sadea cu exceptia PET-ului in care are ceva de baut. Fetele sunt incantate de magarusul care statea calm in mijlocul turmei si, sub atentia ciobanului, il mangaie dragastos. Cainii turmei stau in toate directiile si ne supravegheaza. Chiar unii sunt asa simpatici doar cu o ureche ridicata!
Coboram pe sub varful Catzaveiu pana ce zarim Piatra Caprei, intruziunea calcaroasa din inima muchiei sistoase Sambata. Ne oprim putin sa regrupam si sa cautam solutia de coborare. In mod normal undeva la vale este TA care coboara pe la mijlocul curbei de nivel spre cabana Sambata pe la Piatra Caprei. GPS-ul si hartile din minte ii spun domnului Dinu ca nu putem cobori pe valea Caprei care are ceva saritori si ca trebuie sa mai mergem stanga si apoi in jos. Serghei era deja spre firul vaii sa caute traseul si il vom pierde pana la cabana. Nu ne-am facut o clipa probleme ca nu se descurca. Doar ca am fi vrut sa fie aproape de grupul cel mare! Noi coboram putin spre nord pe muchie pentru a gasi un drum printre jnepeni. Incepem sa dam de placerea noastra de acum doua zile: afinele. Tinem grupul destul de unit si Marlene si cu mine suntem la un moment dat mai in fata in doua directii diferite. Cautam stalpii de la poteca marcata cu TA. Vedem poteca mult mai jos sub noi si cabana spre care se indreapta o muchie mai micuta. Asteptam pentru o alta regrupare si pornim in jos spre semn.
La primele pietre facem o pauza de regrupare si de gasire a traseului in continuare (de amintit ca inca nu am dat de PA!). Din tot grupul eu si Andrei avem o tendita de a o lua pe valcelul inierbat din stanga. Cum Marlene era mai inainte in dreapta si ceilalti au mers dupa ea, facem si noi dreapta prin jnepeni destul de mari si prin ispititoarele tufe de afine. Dinu este in fruntea grupului si cauta traseul marcat. Acesta e foarte vechi si necirculat si cu greu ni se va arata. In schimb placerea balaurelii este amplificata de afinele tot mai mari si de tufele de zmeura ce ne fac sa lungim pauzele. Un fel de pauze in miscare fiindca stim ca mai avem drum lung de facut azi! Csaba e atent cu toate fetele si le da cate o crengura cu zmeura (eu sincer nu as fi rupt crengutele asa). In fine ne mai furisam printre jnepenii ce cauta sa ne inghita de cateva ori picioarele si ajungem intr-un zmeuris unde dl Dinu ne asteapta pe toti. Ne spune ca in fata lui tocmai isi luase un ursulet micul dejun (e ora 11.20). Ne mai infruptam putin din zmeuris si zarim Piatra Caprei in fata.
Si de aici suntem pe traseul marcat! Continuam pe poteca abia vizibila pana ce dam de un mic parau. In loc sa coboram si sa avem mereu parte de peisajele fagarasene, aici incepem sa urcam ("Parca noi coboram, nu urcam") si sa vedem doar calcare in fata noastra ("Suntem in Faga sau in Craiasa?"). E interesanta trecerea (doar cu mintea!) in Perla Carpatilor, Piatra Craiului.
Sub ultimul perete ne asteapta un colt de stanca pe care Raluca se urca un pic pentru o poza si apoi coboram prin padure pe poteca evidenta pana in marcajul TR sub cabana Valea Sambetei. Coborasul asta pare asa de lung si fara farmec fata de tot spectacolul pe care l-am avut pana acum. La 13.45 suntem cu totii in marcajul de urcat/coborat la si de la cabana Valea Sambetei si luam o binevenita pauza de masa. Dl Dinu il gaseste pe Serghei la cabana cu rufele ude si puse la uscat. Avem toti o multumire in suflet cand il vedem iarasi intre noi. Pauza continua cu masa bogata si de aici fiecare are de ales intre trei optiuni. Circa o treime din noi a mers pe fiecare varianta propusa. Cel mai scurt traseu pentru cei mai obositi este urcusul pe TR cunoscut pana la corturi. A doua optiune este pe valea Sambetei pana la PA, urcat pe marcaj pana in caldarea Racorele de Sus si apoi pe hornul Racorele pana in creasta (varianta la care voi cupla si eu). A treia varianta este pe la casa de vanatoare "Muchia Dragusului" si apoi pe PR pana PA si hornul Racorele. Aceasta varianta e abordata de Dinu, Marlene, Eugen, Laci, Reka, Serghei, Csaba, Raluca si Cristi. Pana la casa de vanatoare fac circa 1h30' si apoi pe acelasi marcaj PR ajung pe curba de nivel la intersectia cu PA. Aici urca nemarcat pana in caldarea Racorele de Sus unde ne vor zari pe noi care ne pregateam sa urcam hornul. Noi (Dana, Cezar, Andrei, Ibi, Voichita, Vlad, Cosmin, Mihai) trecem pe la cabana unde tragem o portie de ras si de mamaliguta cu branza si smantana. Il salut inca o data pe ajutorul lui Adi (dupa cum stiam de sambata, Adi era in oras sa mai aduca alimente) si pornim pe TR in sus vreo juma de ora pana ce dam de marcajul PA care urca spre lacul Vistisoara (marcaj cunoscut de acum doua zile). De aici incepem sa urcam pe poteca "taiata" de colegii noi. Iarba e atat de mare incat prin multe locuri e greu de dibuit. Pe drum dam de placa comemorativa a lui Aristide Stavros, vanator grec ce trebuia mereu sa ii confirme prada lui Nicolae Ceausescu. Se spune ca nu doar o data, a vanat el si a cedat vanatul ilustrului condicator al poporului. Tot urcam prin lastaris si peste cateva zone stancoase si parca nu imi vine sa ma opresc. Caut sa merg cat mai incet ca sa ma ajunga din urma Dana, Andrei si Ibi. E greu de mers extrem de incet cu 4x4 si fac pauze nenumarate de afine.
Urcam pe muchia Fierastraului pana la limita dintre cele doua caldari Racorele. Ochii imi sunt furati la un moment dat de o frumoasa tufa de rhododendron. Ce minunatii de flori pot sa fie acestea in verdele continuu! Gasca din fata ne asteapta in fundul caldarii unde facem o pauza de smochine. Caldarea e superba si se termina brusc in partea finala a muchiei Dragusului.
Tocmai ce ne gandeam unde or fi colegii nostri si iata-i ca apar pe un tanc in muchia Fierastraului. Nu au cum sa treaca spre noi si ocolesc un pic mai pe jos. Vroiam sa ii asteptam, dar ne cam ia frigul si pornim din loc. Dinu ne spune de la distanta sa urcam hornul (e cel din dreapta dintre cele doua pe care le avem in fata) astfel incat ultimul din grupul nostru sa iasa din horn in momentul in care ei intra in horn. Au facut si ei pauza de masa si noi am inceput sa urcam direct spre horn. Un grup de 7 capre negre au trecut in fuga pe la baza hornului."Serghei, pe care sa o prind pentru gratar?" se aude Andrei cu privirea in spate.
"P-aia din mijloc", ii vine imediat raspunsul.
In zadar incercam noi sa ajungem la capre caci fripturile patrupede au disparut imediat in stanga prin stancarii.
Asa ca urcam fara probleme pe hornul cu pietris. Mi se pare chiar un horn finut si fara absolut nici o problema. Plecam in grupuri de cate patru, in fiecare grup pastrand distanta mica pentru a nu declansa avalanse de pietre.
In capatul hornului se formeaza doua mici vai si noi urcam prin cea din stanga printre ceva povestiri despre Himalaya (Cosmin va pleca in circa 3 saptamani in zona Everest). La 18.40 suntem cu totii (adica noi 8) in marcajul de creasta si fiindca soarele incepe sa fie somnoros si sa se retraga dupa creste, urmam si noi poteca spre est spre corturi. De aici oboseala ne face sa mergem pe poteca in loc sa mai urcam pe Galasescu Mic. Mai privim o data spre acoperisul Romaniei si intre timp grupul lui Dinu urcase hornul si veneau incet spre noi. Fiecare merge de voie pana la corturi si eu o astept pe Dana pe varful Slanina. Oboseala o facuse sa ramana mult in urma. Pana sa vina Dinu si Marlene (care incheiau plutonul) mai surprind ultimele poze faine spre caldarea imensa a Bandei pe unde vom ajunge in ziua urmatoare. Voichita e tare bucuroasa cand isi ia in primire geaca. Incepuse sa se lase destul de frig si mai era ceva pana la corturi. Sub varful Fundu Bandii surprind umbra a ceea ce eu banui sa fie trapezul Vistea-Moldoveanu. In fine seara incepe sa se lase si impreuna cu Dana cobor incet spre corturi. Luna incepe sa puna stapanire pe cer si in curand somnul ne ia in bratele lui.
Pentru majoritatea tura s-a incheiat dupa 13 ore de mers. Nu si pentru Laci si Csaba care in jurul orei 22.00 aud la usa cortului doi turisti obositi dupa o tura pe Moldoveanu care cer cazare in corturi (de cand si pana cand s-a facut hotel in Fereastra Mare?) sau ceva haine ca sa doarma afara. No way! Aveau si dureri de spate si de picioare chiar daca nu erau accidentati. Asa ca datorita constiintei de montagnard, Laci si Csaba coboara cu ei in trei ore pana la cabana si apoi urca intr-o ora inapoi la corturi. Asadar la ora 2.00 in noapte au resit si ei sa se puna la aghioase. Gest de admirat pentru copegii mei de club! Bravo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu