Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 6

Fagarasii mai altfel 21-29.08.2010 - partea 6

Ziua 7 - vineri 27.08.2010

Ziua aceasta a inceput cu ceva emotii fiindca nu stiam daca Fagarasii vor binevoi sa ne mai tina printre ei. Ca si ieri, in caz de vreme rea aveam o singura varianta: tot bagajul in spate si in jos spre masini. Dar uite ca n-a fost sa fie asa si dimineata la ora 6.10 cerul era de un albastru perfect pe care doar luna neapusa inca forma o pata de culoare. Multumim muntilor pentru vremea perfecta ce ne-a daruit-o!
Pana la ora plecarii (7.00 ca de obicei) cei doi astri ai cerului isi intind mainile si se incapataneaza sa mai stea un pic impreuna. Fix la 7.00 Dinu si Marlene coboara de la cortul lor spre corturile noastre imprastiate in jurul lacului Mioarelor si ne aduna pe rand in formatie completa. Pornim la vale spre lacul Geamanu de Sus pe alte pante decat cele pe care am urcat aseara. Pe malul lacului se face prima pauza de regrupare unde ajungem si eu cu Dana, ramasi putin mai in urma. Bordeiul parasit e singurul care mai aminteste ca aici a fost o stana.
De la lac pornim in panta ascendenta spre muchia Leaota terminata in varful omonim de pe creasta principala (2312m). Ajungem la 50 de metri de marcajul turistic si pastram formatia de monom (aproximativ) pentru a face Marlene o poza de grup.
Aici iesim aproape perpendicular din creasta marcata cu BR si facem dreapta pe muchia Leaota (muchie pe care am vazut-o ieri in dreapta in timp ce urcam pe Hartoapele Leaotei si pe care am zarit-o in fiecare dimineata de campare langa lacul Mioarelor). Nu mult dupa schimbarea directiei spre sud, zarim in stanga noastra adancita caldare in care se afla lacul Zarna. E prea jos sa coboram acum la el si ne gandim ca vom ajunge un pic mai incolo (nu vom mai ajunge la lac, fiind pe o treapta inferioara a vaii). O pauza de admirat a Fagarasilor estici nu strica si vedem in stanga vaii muchia ce coboara in Curmatura Zarnei, Fata Unsa dupa curmatura, muntele Langa si Izvoru si in ultimul plan fagarasan Berevoiescu pe al carui picior sudic zace fostul refugiu semicilindric. Ultimele umbre de la orizont arata releul de pe Costila din Bucegi. Pe vaile Zarnei si Leaotei admiram urmele ghetarilor de altadata si in scurt timp pornim mai departe pe muchie. E multa buna dispozitie in grup si fiecare merge pe unde vrea el pastrand linia muchiei. Cativa dintre noi mergem chiar pe linia matematica pe o crestulita unde sunt necesari cativa pasi de catarare. Ce bine e pe aici! Coboram la restul grupului si Dinu ne arata in dreapta un platou pe care niste pietre albe si plate sunt asezate intr-o dubla spirala (asemanatoare celor de la unele ace de par). O fi o constructie naturala sau facuta de niste vechi civilizatii? Cert e ca eu raman putin in urma sa fac un schimb energetic in acest loc (altul e de fapt motivul opririi si nu il mai detaliez fiindca il banuiti voi), prilej cu care cobor la acel platou si voi ramane mai in urma fata de grup. Stiam ca traseul urmeaza sa coboare la lacul Jgheburoasa din stanga muchiei (lac ce nu era initial in traseu si Marlene a avut grozava idee sa mareasca traseul pe aici).

Cand revin in traseu, o informez pe Raluca (singura pe care o mai vedeam) ca eu cobor direct la lac. Probabil ca a fost o lipsa de comunicare caci atunci cand a ajuns tot grupul la lac, Dana era foarte suparata pe mine ca nu am anuntat-o ca voi cobori direct si ca ea m-a asteptat degeaba prin ceata.
Ne reunim la lacul ce oglindeste in el culorile cerului si cativa dintre noi ne plimbam un pic prin apa ce pe margine abia ajunge pe la genunchi. Doar Serghei e mai curajos si isi propune sa faca turul lacului. Ramane doar in slipul sport si cu un bat de trekking porneste in aventura acvatica. Pe marginea apei mai sunt ceva pietre, dar la doi-trei metri de maluri (uneori abrupte) fundul lacului e acoperit de un nisip-pamant fin si care iti acopera un pic picioarele.
"Serghei. ai grija sa nu te tai", il auzim pe Dinu care il urmareste tot timpul. In pauza noastra coboara la adapat o turma de multe sute de oi cu ciobanasul care le dirijeaza pe partea cealalata a lacului. Prin dreptul oilor Serghei trece cu grija sa nu le sperie. Un grup de oi ramas mai in spate vine in alergare parca zguduind pamantul pana la apa.
Laci si Reka urca inapoi in culmea Leaota, coboara in valea omonima si vor urca spre corturi pe canionul pe care l-am admirat noi ieri.
La 10.30 pormin mai departe pe curba de nivel pe dupa piciorul ce ne desparte de valea Zarnei. Fiindca nu vazusem ca au trecut Raluca si Laura, eu raman mai in urma cautandu-le pe langa lac. Din acest motiv voi avea putin de recuperat pana sa ajung la grupul mare. Profit de ocazie si cobor pana la muchie pe ultima vale in care vad alte placi "retezate" (ca in muntii cu nume asemanator).
Cobor un pic pe valea asta (ultimul fir temporar de apa al Jgheburoasei) si apoi urc in stanga pe o brana care ajunge deasupra colegilor mei. La ora 11.00 ii vad ca nu mai fac stanga spre lacul Zarna si coboara pe un valcel inierbat cam pana pe la 1700m in caldarea Zarnei. In stanga spre lac nu e de mers fiindca sunt niste peretii aproape verticali si aparent imposibil de traversat. Valcelul e plin de afine si sub el facem cu totii stanga prin alte afinisuri. In spate ramanem eu, Dana, Adela si Florin si restul ne asteapta la umbra unui bolovan imens in tapsanul de pe linia cea mai adanca a vaii Leaota. Afinele ne dau cu greu pace si Dana are nevoie de ceva mancare. Ia niste eugenii pe care le va manca pe traseu pana la refugiul nou din curmatura Zarnei. Grupul compact se indreapta constant spre curmatura si trece pe langa un grup de magari. Un magar in calduri tocmai incepuse sa calareasca magaritele, motiv pentru care Dana il surprinde cu aparatul si impreuna cu Raluca se amuza teribil de situatie. Nu inteleg ce e asa de comic: sunt animale si instinctele sunt primordiale :)
La 11.50 ajungem la noul refugiu din Curmatura Zarnei montat aici acum 3 ani. Inca e curat si putin mai frumos ca alte refugii de la noi. A nu se compara cu refugiile din Alpi, Himalaya si chiar muntii Bulgariei unde ai conditii incomparabil superioare! Facem o pauza de 10 minute si, chiar daca Dana ma intreaba tot timpul unde stam sa mancam (deh, daca dimineata nu e obisnuita sa manance, acum are de tras), pornim pe PR spre valea Urlei unde va fi si pauza mare de masa.
Dinu se opreste la un moment dat si cauta intr-o gaura sub poteca o posibila soparla. Se pare ca doar se odihnise acolo si o zbughise instantaneu. Mai departe Dinu mai face inca o pauza in care ne arata arbustii asemanatori cu rhodo printre care si merisorul care de va alinta papilele gustative intr-o tura urmatoare in muntii Lotrului. Trecem pe langa o alta turma de oi (sau e aceeasi?) si la ora 13.00 suntem la paraul Urlei unde facem pauza atat de asteptata. Mai mult decat masa, cativa dintre noi au parte de o balaceala neprevazuta intr-o bulboana a raului.
Trebuie sa luam o pauza mai mare ca "inotatorii" nostri sa isi usuce hainele si la 14.20 pornim in sus spre Curmatura Mosului pe PR. Eu mi-am luat apa din parau si Dinu a zis ca ia apa dintr-un izvor aflat 50 m mai sus in drum. Ca urmare mai multi colegi l-au urmat intr-acolo (inclusiv Dana) in timp ce eu urcam constant pe langa izvor. Tot timpul am avut in fata custura Urlei care inchide larga vale glaciara in care ne aflam. Dinu este in fruntea grupului si Marlene ii spune din spate ca ar trebui sa mergem pe marcaj pana in curmatura.
"Facem Fagarasii mai altfel, pe marcaj doar daca nu se poate altfel".
In ritm propriu ajungem fiecare in Curmatura Mosului. Asta se numeste neoficial curmatura "o ora si jumatate" fiindca in toate directiile e acelasi timp de mers :D. Asteptam sa vina tot grupul si Dinu tine o noua lectie de geografie la care Adi, fagarasanul, se evidentiaza. Inainte sa plec din curmatura, citesc versurile de pe crucea de acolo ridicata in memoria lui Constantin Mihaescu - Titel disparut in 02.12.2006.

"Si teama sa n-aveti in suflete
Caci langa voi, voi fi mereu
Iar cand veti mai urca pe munte
Sa v-amintiti ca acela sunt si eu

Alaturi de voi hoinari-voi acum
Tainic tovaras de drum..."

Eu si Laura insa nu mai avem rabdare si pornim incet spre vf Urlea pe TA. Ruperile astea de ritm ma deranjeaza destul de tare si din acest motiv cu greu reusesc sa o astept pe Dana sa ma ajunga din urma. E ora 15.15 si Dana ma ajunge din urma. Cu un ton mai ridicat imi reproseaza ca nu o astept si ca nu imi pasa ca ei ii este rau, dar refuza ajutorul celorlalti. Raman cu ea in urma si abia pe varful Urlea ne vom intalni cu restul grupului.
Urcam peste varfurile Mosului (2262m) si Piscul Somnului (2395m) intr-un ritm extrem de incet. Profit de viteza mica si admir in stanga noastra custura Urlei, caldarea in care se gaseste ascuns lacul Urlea si intreaga vale ce trece pe sub noi si coboara impreuna cu paraul spre valea Pojortei si mai apoi a Brezei.
Pe piramida Urlei vad colegii care urca precum furnicile pe panta ce pare destul de inclinata. La un moment dat vad intr-o sa unul din colegi care ne urmarea pasii venind spre el. Ajung cu Dana in saua dinainte de urcusul final si incepem sa urmam semnele care ne urca din ce in ce mai abrupt. Imi aduc aminte de Custura Saratii si de toata "inima Fagarasilor" impietrita in jurul varfurilor Negoiu, Caltun si Lespezi. La ora 17.00 ajungem pe varful cocotat la 2474m unde ne asteapta colegii. Aflasera de acasa ca in ziua urmatoare vremea se strica pe la ora 15.00 si au stabilit cateva variante de retragere: prima este plecarea la ora 22.00 de la corturi pana in Fereastra Mare sau pana sub Coltul Balaceni cu campare acolo, a doua este plecarea la ora 4.00 dimineata si intalnirea cu ceilalti colegi acolo unde campeaza si a treia varianta este plecarea la ora 7-8 dimineata cu regrupare tot asa la corturile plecate mai devreme. Fiecare varianta este imbratisata de cate o parte din noi si astfel vom ajunge la masini la momente diferite. Intregul grup pleaca spre corturi direct pe piciorul ce coboara in custura Urlei. Ne asteptasera circa 40 de minute pe varf si cam inghetasera datorita vantului ce a inceput sa bata. Eu cobor cu Dana mai in urma negrabindu-ne prea tare (eu as fi vrut sa merg cu primul grup noaptea, dar oboseala Danei si orele ei fixe de somn m-au facut sa optez pentru varianta cu plecarea cea mai tarzie). Noi coboram mai incet si la 17.20 intram in poteca marcata cu BR pe care vom parcurge custura Urlei si apoi spre corturi. La 18.30 ajungem si noi la corturi si vedem ca unii se pregatesc de plecare sau de masa. Bucataria comuna (o stanca putin ferita de vant) a catorva corturi e plina si pana vine Dana, stau cu colegii de tura la povesti sau la masa. Acum orice e bun si piureul cu carnaciori al Voichitei este excelent. Chiar e bun si ne ridica moralul tuturor! Cand ajunge Dana la cort, merg si eu acolo sa facem de mancare. Seara se lasa rapid si stim ca vom fi mai putini dimineata.
Intr-adevar la ora 22.00 pleaca primul grup de "lunatici" (Marlene, Dinu, Cristina, Adi, Eugen si Cristi) si merg la lumina astrului noptii pret de doua ore pana in Fereastra Mare a Sambetei. Cum vantul bate prea tare, aprind frontalele si coboara pana sub cotul Balaceni unde gasesc un platou pentru 3-5 corturi. La 1.30 toti cei sase temerarii pun geana pe geana ca sa adune ultimele vise din Fagarasii mai altfel.

Ziua 8 - sambata 28.08.2010

Al doilea grup pleaca la ora 4.00 asa cum stabilisera cu o seara inainte. Sapte romantici au plecat tot la lumina lunii si la ora 7.00 au ajuns sub coltul Balaceni la colegii ceva mai nocturni. Din aceasta a doua echipa fac parte Csaba, Laura Giurgea, Serghei, Laura Hurdubaea, Cosmin si Mihai. Inainte de coborarea cu ei a altor 4 colegi (Adi, Cristina, Eugen, Cristi), Marlene si Dinu propun si reinvie traditia veche a clubului a unui moment comun de amintire a tuturor momentelor frumoase din tura. De aici grupul mare coboara pana la 10.30 la masini si fiecare merge pe drumul lui (unii la Brasov si altii la Cluj). Pana la Cluj fac o pauza de pranz la Boita (acolo unde Andrei tot indemnase la ultima masa copioasa din tura). Dinu si Marlene ne asteapta pe noi, ultimul grup care a plecat la ora 8.00 din frumoasa caldare a Leaotei.
Asadar la ora 8.00 in caldare suntem gata de plecare zece colegi de club. Trezirea a fost la ora 7.00 cand soarele abia incepea sa incalzeasca treptele glaciare pe care sunt laculetele noastre. Ne strangem casutele temporare si pornim pe marcajul BR spre Fereastra Mare a Sambetei. Dana este in continuare obosita si ca urmare o sa raman cu ea mai in urma din dreptul varfului Urlea (9.15). O ultima privire inapoi spre custura Urlei in asteptarea Danei imi aduce inca o data masivul Dara in raza ochilor.
Colegii prind avans si la ora 10.00 vor fi in Fereastra Mare pentru a cobori pe urmele celorlalti. Pana la aceasta ora noi (eu si Dana) ajungem pana la stalpul de sub varful Cheia Bandii. Pentru variatia traseului si pentru a urma cumva planul initial, facem dreapta pe PR care coboara la cabana Valea Sambetei. Urmam poteca ce coboara intai pe curba de nivel cateva sute de metri si apoi face stanga (dupa 15 minute) spre adancurile vaii Sambetei. Intr-un ultim moment de vizibilitate, surprind peretii finali ai vaii separati de piciorul coltului Balaceni cu trapezul Vistea-Moldoveanu in spate.
De aici coboram in serpentine repetate pe grohotis pana deasupra crucii ciobanului din marcajul TR de pe vale. In fata vedem tot timpul muchia Dragusului cu cele doua caldari Racorele impunatoare. Fac o pauza de vreo 10 minute la stalpul ce marcheaza inceputul marcajului TA spre Piatra Caprei, marcaj ce l-am cautat in balaureala de acum cateva zile. Pe acest marcaj vad o cascada in trepte care mi-a placut destul de mult si care nu prea se vede din alte puncte.
Facem stanga si in 10 minute ajungem in TR pe care coboram pana la cabana. Eu am mers mai tot timpul inainte si abia in firul vaii, am reusit sa scad viteza la zero si sa o astept pe Dana (12.20). La cabana magarusii ne-au intampinat cu o mare pofta de mancare, pofta ce ne-au transmis-o telepatic pentru cate o mamaliguta cu branza si smantana. Pana sa se faca mamaliga, eu am stat de vorba cu un cioban care tocmai se pregatea sa coboare cu oile si mi-a spus ca a recunoscut accentul de galateanca al Laurei Giurgea. Eu sincer sa fiu, nu mi-am dat seama de vreun accent poate din cauza faptului ca am ceva prieteni de prin Galati. Cand sa ies cu mancarea afara, pe cine vad venind dinspre fereastra: e Andreea Corodeanu care venea dupa doua saptamani solo prin Retezat si Fagaras! Stiam ca e in Fagaras, dar nu banuiam ca ne vom intalni. Hotarase sa se retraga pe aici din cauza vremii ce se anunta spre rau si a rucsacului de circa 20 de kg. Am pornit toti trei la vale si am cazut de acord sa mai stam o zi in munti si apoi duminica sa mergem acasa. Am vorbit despre diferite variante pentru duminica (eu venisem cu propunerea vaii Doamnei de langa Balea, Andreea cu Buila). Buna e ultima propunere si acolo vom pleca! La 13.30 pornim in jos pe poteca arhicunoscuta si aproape nu ne dam seama cand ajungem la bancuta de la mijlocul drumului si apoi la "Floarea reginei" (15.50) unde ii mai prindem pentru 10 minute pe colegii de tura care terminau masa (Dinu, Marlene, Laci, Reka, Adela si Florin).
Ne-am luat ramas bun in caldura amintirilor acestor frumoase zile si in speranta ca vom reveni cat de curand in spectacolul salbaticiei fagarasene.
Noi (Dana, Andreea, Cezar) am mai ramas la masa la un pastrav de-al casei si in timpul mesei am studiat harta rutiera pentru a cobori spre Valcea si Buila. Vremea s-a stricat intr-adevar :(. Pe la 15.00 au inceput sa se adune norii urati pe creasta si pe la 16.00 dupa plecarea colegilor de tura a si inceput sa ploua sus si mai apoi si pe jos. Asadar noi am coborat pana la Sambata de Jos unde am facut stanga spre Sibiu. Mereu ne uitam la norii negri de pe creasta fagarasana. Pana in Vestem am prins putina aglomeratie si la giratoriu am facut stanga spre Valea Oltului si Valcea. In ultimul oras amintit am ajuns dupa lasarea intunericului si gasim drumul spre Baile Olanesti. Inainte cu 7 km de statiune, facem stanga spre Buila si schiturile Iezer si Pahomie. Intram pe drumul cunoscut si asfaltat prin Cheia si apoi forestier pe lunga vale a Cheii. Trecem pe langa schitul Iezer (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-iezer-valcea-68019.html) si continuam pana in dreptul drumului ce urca la Pahomie. Este ora 22.00 si aici intram in "necunoscut". Urmam drumul forestier tot inainte si incepem sa urcam pe niste serpentine stranse pana in curmatura Stogsoare in care un tunel de vreo suta de metri ne trece in valea imensa in care se afla cabana Cheia. Suntem putin iritati fiindca nu banuiam ca este atat de mult de mers cu masina pana la cabana. In fine tinem drumul si intram intr-o padure inalta care transforma masina intr-o reala masina de teren. Avem de trecut o apa si ne trezim in parcarea cabanei putin dupa ora 00.00. Cabana era ocupata si incepuse sa si ploua destul de urat. Dana era foarte obosita si a vrut sa doarma in masina si nu in frigul de afara (frig amplificat de umzeala si de oboseala). Am ajutat-o pe Andreea sa intinda cortul si la 1.30 m-am dus in masina langa Dana. In cateva minute m-am aranjat i nsacul de dormit si am adormit bustean :D.