Colegi de tura: Dana, Cezar
Dana isi dorea de mult sa ajunga pe Negoiu si am zis sa mergem chiar daca duminica se prevestea vreme urata cu fulgere, ploi etc (www.meteoblue.com). In aceste doua zile am avut multi colegi de club care au venit in Fagaras si speram sa ne intalnim. Unii vroiau zona Avrig, altii Podragu si noi Negoiu. Pana la urma nu am reusit sa ne intalnim si in schimb am avut parte de alte intalniri extrem de placute la refugiul Caltun, singurul adapost din "inima de piatra a Fagarasului". Reusim sa iesim din Bucuresti pe la ora 19.00 si pe drumul extrem de cunoscut prin Pitesti ajungem la barajul Vidraru cam cand noaptea incepea sa se impuna in fata luminii crepusculare (cca 21.30). Mai urcam cu masina pe Transfagarasan si in jurul orei 22.40 suntem in parcarea de la iesirea din tunel. Batea vantul si era destul de rece sa mai punem cortul si ne-am intins frumos in masina in sacii de dormit.
Ziua 1 - 31.07.2010
Dimineata ne trezim pe la 6.30 si Danei inca ii e frig sa iasa afara din masina. Incepem sa mancam ceva si abia pe la 8.30 soarele coboara din Curmatura Balii pana la noi si lumineaza ultima limba de zapada inghetata langa apa din fata parcarii.
Pornim in sus spre Curmatura Balii in bataia razelor de soare. Dana nu a dormit bine si inainteaza destul de greu. Profit de asta si merg mai incet pentru niste poze in jur. Ce placere sa revii in Fagaras dupa cateva luni prin "Roraimele", platourile si insulele norvegiene! In 20 de minute (cca 8.00) suntem in Curmatura si Dana porneste mai incet in sus. Eu schimb cateva vorbe cu un turist de ocazie (adidasi, prima data pe munte) si il lamuresc la intrebarile lui despre Moldoveanu: are 2 zile de mers pana acolo! Se linisteste si renunta la toate variantele de intoarcere propuse de mine: cea mai "lunga" pe creasta prin seile Paltinului si Caprei si cea pe curba de nivel prin marea caldare a Balii. Face cale-ntoarsa spre parcare si eu incep sa urc spre Dana mereu cu ochii spre splendidele muchii nordice (Doamnei, Laitel, Laita etc). Nu uit nici de Buteanu cu varful ascuns in nori.
Urcam in Saua Paltunului si aici intram in marcajul BR de creasta. Mi-aduc aminte cand acum peste 25 de ani tatal meu m-a urcat prima data in saua Surului si pe ploaie m-a pus sa sarut marcajul de creasta. Cred ca a fost "dragoste la prima vedere" fiindca de atunci muntii nu imi mai dau pace si ma insotesc cat de des posibil. In sa dam de o zona cu ceata si traseul si GPSul din cap ne conduc pe drumul corect.
Coboram un pic sub sa si dam de un izvor de unde se poate alimenta cu apa (nu e permanent ci doar in perioadele ploioase) si de un PA ce coboara in CR din caldarea mare a paltinului (CR din ref Caltun si iesirea sudica a tunelului de la Balea). Trecem de locul unde e instalat un lant si semanlizat cu semen mari de exclamare si ajungem in saua dintre Paltinu si Laita. Aici mai facem o pauza (e posibi lca aici sau la pauza anterioara sa-si fi pierdut Dana ochelarii de soare) si urcam pe tapsanul Laitei pe sub o turma de oi. Cainele de langa poteca marcata nici macar nu se sinchiseste sa ridice capul cand trecem pe langa el.
De aici coboram pe BR spre saua dintre Laita si Laitel unde se afla monumentul dedicat lui Sile Nicolau, pionier al schiului romanesc. Trecem fara probleme de zona cu cabluri pe care le ocolim pe poteca de sub acestea.
Incepem sa urcam pe Laitel si ajungem in varful cocotat la 2390m la ora 11.30. urcusul nu e greu si cateva serpentine mai domolesc un pic panta. Aici facem o pauza de 10-15 minute pentru cateva caise si pornim spre ref Caltun aflat in extraordinara caldare a Caltunului. La peste 2500m totul e invaluit in ceata.
Nu ne grabim si pe la 12.30 ajungem la ref Caltun incalziti de razele soarelui. Pe aici vremea e linistita. In refugiu sunt doi saci de dormit si doua izoprene si afara gasim cateva corturi. Se intuneca aproape instant si intram in refugiu. Dana pare extrem de obosita si vrea sa urce neaparat pe Negoiu. Ii spun ca daca nu mananca ceva sa se inzdraveneasca, eu nu urc pe Negoiu. Dupa cateva replici, inghite ceva si o vad ca se reface. Gata, urcam! E ora 13.30 si avem destul timp ca sa ne intoarcem. Luam rucsacii si pornim spre Curmatura Caltunului. Urcam in 20 si ceva de minute peste lespezile ingramadite. Mereu sunt cu ochii in spate spre frumosul lac agatat intre peretele Lespezilor si Turnul Caltunului.
Din sa continuam pe BR pe curba de nivel usor ascendenta spre capatul de jos al hornului la Strunga Dracului. Trecem de un mare grohotis ce coboara in adancurile nordice si vedem in stanga BG spre Strunga Doamnei (pe aici vom cobori putin mai tarziu). La lanturile de sub Varful dintre Strungi incetinim un pic pasul si trecem fara probleme. Iata-ne la 14.30 la baza Strungii Dracului!
O catelusa amarata nu avusese curajul sa urce pe aici si astepta cuminte turistii (colegii de refugiu de mai tarziu) cu care venise. Incepem sa urcam prin horn tinandu-ne de cateva ori de lanturi. In vreo 2-3 puncte Dana a lasat rucsacul jos ca sa poata sa urce si i l-am ridicat eu dupa aceea. La 15.10 ajungem in capatul de sus al strungii (marcata cu ENTER).
De aici mai sunt cativa pasi pana sus pe varf si ceata ne-a cuprins in totalitate. Mi se pare normal sa fie asa in locul unde rareori gasesti senin dupa ora 12.00. urcam pe BR spre varf unde ne uitam la ceas si la altitudine: 15.30 si 2535m. E destul de inghesuiala pe varf si fiecare cauta un loc ferit de vant. Vedem foarte putin din verticalele care se arunca sub noi.
Mancam ceva, mai radem cu colegii de varf, aflam de acasa ca vremea e prognozata foarte prost pentru duminica (trebuie sa informam pe toti de acolo care se cam dezumfla la aflarea stirii) si ne mai odihnim putin in albeata din jurul nostru.Cam pe la 16.30 varful se goleste de lume si ne hotaram si noi sa pornim inapoi spre refugiu. E tot ceata si pana putin inante de Strunga Domanei nu vedem la mai mult de 50 de metri in fata.
In Strunga Doamnei ajungem la 17.30 si incepem sa coboram. Aparatul refuza sa mai faca poze si va vrea sa mai functioneze abia la refugiu. Ne stracuram prin mica strunga, coboram in BR si apoi prin Curmatura Caltunului coboram la lac (18.40). Aici avem o mare surpriza: sunt deja instalate vreo 4 corturi in bataia vantului si refugiul e aproape plin. Mai ramasesera libere fix 2 locuri sus pe care le dorea Dana de la inceput. Norocul nostru! Am placuta surpriza sa fiu intampinat de vechiul prieten Cata Pobega si de Silvique ce facusera Muchia mare cu Adi Valean in cursul zilei (http://x-summer.blogspot.com/2010/08/muchia-mare-din-peretele-laita.html). Gasca formata ad-hoc e extrem de vesela si in rasete, sfaturi, discutii amicale si cate o portie de supa, se face ora 20.30 si treptat ne retragem cu totii la somn. Stiind de vremea rea de duminica, unii au plecat dimineata cam pe la ora 7.00 spre masini.Ziua 2 - 01.08.2010
Ne trezim pe la 7.30 si norii de pe marile varfuri de langa noi inca par sa dea de furca. Noi avem vreme cu soare si iesim afara sa mancam. Ne bucuram nespus ca meteoblue s-a inselat si e vremea buna. Ei estimasera ca intre 3.00 si 12.00 ploua puternic si cand colo doar prima oera din interval a fost asa cum au prevazut. Asezam izoprenul si din cortul din fata imi aud pronuntat numele. Ce surpriza placuta! E Daniela Tache cu care fusesem acum doi ani in Olimp! Ce frumos, nu ne intalnim prin orase si ne vedem aici pe munte! Printre cuvintele schimbate mancam cate ceva si pe la ora 09.00 avem bagajele facute si suntwem hotarati sa urcam pe Lespezi. Ne salutam toti prietenii si ne promitem revederi cat mai dese, luam apa de la micul izvor din poteca si pornim spre Curmatura Caltunului. Desi sunt mai multe trasee, eu prefer varianta tatalui meu care se pare ca prin 1974 nu mai fusese mentionata nicaieri. E posibil sa fi fost premiera cu informatiile scazute din acea perioada! Urcam prin strunga Doameni si acum aparatul accepta sa faca poze :).
In Curmatura ne ajung din urma Cata si Silvique ce mergeau in peretele nordic al Negoiului pentru un traseu de antrenament. Continuam pe grohotis si urmam BG pana in Strunga Doamnei.
Trecem in marea Caldare a Berbecilor care se intinde spre sud. Coboram putin pe BG pe curba de nivel pe sub Vf dintre Strungi si apoi ne lasam in vale pe BA. Acest semn duce spre Piscul negru si il urmam prin caldare pe sub peretii varfului Caltun. Avem destul de multa ceata si abia vedem baza peretilor. Stiam de acum ceva ani si din descrierile tatalui meu ca mergem pe semn pana la un tapsan inclinat pe care urcam pana aproape sub varf.
Urmam marcajul care incepe si el sa urce prin smocurile de iarba si la un moment dat acesta face dreapta. Eu sunt un pic confuz fiindca nu imi amintesc sa fi fost pe aici un parau ce a spalat pana la stanca si am oarece nedumeriri fiind incojurati de ceata. Tinem panta inclinata in sus iesind din marcaj si in vreo 20 de minute zaresc saua de sub varf si semnul PR. Deci e bine! Rasuflu usurat si continui in acelasi ritm incet pana in sa (12.00).
Aici bem niste apa si pornim spre varf. La un moment dat si vedem varful printre valurile de ceata. Atingem varful Lespezi (2517m) la ora 12.25. Desi e ceata, peisajul mi se pare mirific cu varful Caltun care se vede pentru cateva clipe. As fi vrut sa coboram direct in valea Caltunului pe nemarcat, dar am o oarece teama cu ceata.
Incercam sa vorbim cu niste prieteni ce urcasera de curand pe Lespezi sa aflam cum e drumul pana la Piscul Negru (PR). Salvamontul ne recomanda sa ne intoarcem pe unde am venit si e putin nedumerit cum am ajuns noi pe vf Lespezi. Vedem ca se ridica putin ceata si la 13.30 suntem inapoi in saua de sub varf hotarati sa coboram pe PR. Urmam semnele care dupa vreo 100 de metri urca pe muchie printre stanci. E acealsi PR ca in creasta Pietrei Craiului si muchia pietroasa ma face sa ma simt ca in Craiasa.
Pierdem semnele destul de rare (apreciem avertismentul Salvamont) si gasim niste brane care se strecoara printre stanci. Stiu sigur ca trebuie sa urmam muchia si vedem varful Podeanu plat si inierbat dupa saua Lespezi. Cert e ca trebuie sa ajungem in sa. Gasim curand marcaje care ne duc pana in sa.
Aici ne ajunge din urma si BA si ambele semne fac stanga pe valea Lespezi. Coboram frumos pe vale si printre smocuri de airba, zone umede si apii jnepeni ne indreptam spre stana Lespezi.
Aici schimbam cateva vorbe cu ciobanii si ne indica un drum forestier pe care trebuie sa il urmam spre Piscul Negru. Trecem paraul Lespezi revarsat in cateva cascade pe firul ingust al vaii si urmam semnele care ne duc curand prin padurea intunecata pana la Piscul Negru.
Un singur ATV ne strica placerea muntelui prin zgomotul si prin mirosul lasate in urma.Inainte sa iesim la complexul Piscul Negru, ne orpim la un parau sa manca msi sa ne spalam si Dana calca din greseala intr-un noroc. Radem pe seama asta, mancam ce mai aveam la noi si coboram la Transfagarasan (18.00). Nici nu ne dam bine rucsacii jos pentru a face autostopul ca opreste o masina care iesea de la Piscul negru si urca spre Balea. Fara sa le facem semn, opresc, ne intreaba unde mergem si ne iau pana la Balea. Asta da noroc! Din soarele de la Piscul Negru ajungem pe o ploaie urata la masina si le multumim pentru ajutorul nepretuit. Asa ca la 18.45 pornim spre sud si abia la baraj vremea se face mai buna. Coboram pana la Poienari unde mancam cate doua felii de pepene si apoi direct spre casa. Undeva dupa ora 22.30 intram in casa multumiti de ceea ce am reusit sa facem. Stabilim unde mergem we viitor si asta veti afta in episodul urmator :).
S-aveti vremea pe care v-o doriti!!!
Numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu