Eternii munti ai Fagarasilor sunt mereu noi chiar si pentru cei de la poalele lui. Un astfel de impatimit al Fagarasilor si al Muntelui in general este Dinu Mititeanu, de origine din tara celor mai inalti munti ai Romaniei. Dupa multi ani petrecuti pe meleagurile minunate ale lantului muntos de peste 70 de kilometri, Dinu a vrut sa ne arate tuturor ce inseamna adevaratii Fagarasi si nu doar creasta BR. Ca urmare a organizat in cadrul CAR Cluj Universitar cateva editii ale "Fagarasilor mai altfel" (copyright pentru denumire Dinu Mititeanu). Acum ne aflam la a treia editie care s-a dovedit a fi superba. Vremea a tinut cu noi si in 8 zile de Fagarasi (in ultima parte o sa fie si o zi in Buila-Vanturarita) am avut doar o jumatate de zi cu ceata deasa. Muntii ne-au primit cu bratele deschise si s-au suparat putin pe noi cand i-am parasit. In seara ultimei zile (cand unii erau acasa si altii prin Buila), vremea s-a stricat parca dinadins pentru ca am plecat din cetatea celor mai mari varfuri de la noi.
Asadar povestea celei de-a treia editii a "Fagarasilor mai altfel" incepe in decembrie 2009 cand in calendarul clubului pe 2010 apare figurata in luna august o tura de 8 zile pe creste nordice si sudice in zona cabanei Sambata. In 11 iunie Dinu ne trimite pe grupul de discutii al clubului descrierea detaliata a fiecarei zi. Astfel am putut sa traim pentru prima data sentimentele de a fi pe drumurile pe care le vom strabate. Am facut cunostinta in minte si pe harta cu locuri vechi si noi, am cautat sa vedem cu ochii mintii fiecare traseu si asteptam cu nerabdare sa ne vedem in Fagarasi.
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/o-relatare-mai-altfel
Nici prin gand nu ne trecea ca vom avea parte de o tura asa de faina cu o gramada de povesti si zone nemarcate, fructe de padure pe saturate, prieteni de nadejde, vreme de vis si nenumarate peisaje care iti taie rasuflarea. Ne-am adunat aici oameni din toate colturile tarii pe care un vis comun ii mana sa fie impreuna: MUNTELE! Lui i-am multumit si ii voi multumi mereu pentru nesecatul izvor de sanatate, buna dispozitie, caldura sufleteasca pe care ni le da tuturor.
Un jurnal altfel al turei apare pe blogul clubului http://carclujuniv.blogspot.com/ de unde mai apar anumite fragmente de mai jos (deci nu tot ce veti citi mai jos e original ;) ).
Asadar o sa o luam incetisor pe zile asa cum v-am obisnuit.
Ziua 1 - sambata 21.08.2010
E ziua de sosire in taramul de vis al Fagarasilor. In Cluj se stabilise ora 6.00 pentru plecare. In parcarea stabilita apar in jurul acestei ore Laura Giurgea, Dinu, Marlene, Laci, Reka, Csaba, Cristi, Cristina Jurcovan si se inhama la drum. Fiecare abia asteapta sa ajunga la destinatie la pensiunea "Floarea Reginei" de la pastravaria Sambata. In Turda apare si Serghei care venise de la Targu Mures cu autobuzul care a intarziat conform principiilor lui Murphy (altul decat actorul Eddy Murphy :D). Pana la ora 12.00 clujenii au ajuns la pensiunea de la poalele Fagarasilor. Aparusera aici si Adi Pop din Fagaras adus de parintii lui (la lectiile de geografie se va dovedi un adevarat localnic) si Remus din Suceava cu fiica lui Bristena. Eugen din Bucuresti a ajuns singur cam pe la ora 13.00. Trebuia sa vina cu noi (Cezar si Dana) cu masina, dar a venit singur fiindca a mai avut ceva treaba pe drum.
Noi din Bucuresti se pare ca am fost cei mai lenesi fiindca am ajuns abia pe la 13.30. Am pornit pe la 8.00 din Bucuresti si ne-am decis sa ocolim Brasovul din pricina unei posibile aglomeratii. Pe Laura Hurdubaea si Raluca Leuca trebuia initial sa le luam din Brasov. Datorita ocolisului nostru, am reusit sa ne intalnim abia in orasul Fagaras pana unde fetele au venit cu microbuzul. Noi evitam Bv prin Rasnov si Zarnesti. Aici ne incurcam un pic si pana sa pornim noi spre Sinca Veche si Sercaia, facem un ocol al orasului Zarnesti (in care voi ajunge la o saptamana dupa intoarcerea din Fagarasi-Buila). Reusim sa intram pe drumul corect (vroiam sa zic "drumul bun", dar e plin de gropi si doar peisajul mirific prin padure a infrumusetat asfaltul parca mancat de cai). Drumul imi aduce aminte de un drum extrem de fain din Odorheiu Secuiesc in Praid si Sovata pe care l-am facut acum mai mult de un an pe o ploaie cumplita intr-o delegatie. Tot in zona aia e si un drum foarte fain intre Odorheiu Secuiesc si Gheorgheni prin satele Zetea, Sub Cetate, Sicasau si Suseni pe care intr-o delegatie de iarna (mai) am mers mai mult de jumatate de drum dupa masina de deszapezit. Fetele au ajuns destul de repede in Fagaras si ne telefonau cu nerabdare. Undeva pe la ora 12.00 intram in Sercaia si in cateva zeci de minute le gasim la singurul si marele sens giratoriu din centrul orasului Fagaras. Nu le cunosteam decat prin cateva mailuri si telefoane schimbate, dar le-am identificat imediat fiindca aveau rucsacii mari in spate. Indesam toti rucsacii in portbagaj si pornim prin Sambata de Jos spre Sambata de Sus si Complexul turistic Sambata. Mai sus urcam la pastravarie unde ne asteptau prietenii. Pana sa incepem sa urcam, duc masina intr-un loc mai sigur si apar si Andrei cu Ibi, Vlad si Voichita. Deci in total suntem 21 de oameni care vor patrunde in altfel de Fagarasi la aceasta ora. Spun la aceasta ora fiindca Mihai (Mihaila, pata de culoare :) ) si Cosmin Munteanu plecasera mai de dimineata spre cabana. La cabana va fi regrupare pentru intreaga gasca de 23 de oameni veniti sa descopere "Fagarasii mai altfel". Fiecare porneste si va merge in ritmul lui. Marlene ramane cu ultimii "mohicani" si incercam sa ii prindem Danei rucsacelul de tura de rucsacul mare si sa echilibram putin rucsacul. Recunosc ca i-am facut rucsacul in graba si nu am respectat niste reguli pe care abia in aceasta tura le-am invatat si eu. Sunt cateva reguli elementare despre cum sa faci rucsacul ca sa para mai usor (distributia greutatii), despre pozitia pe spate (centura de mijloc deasupra soldurilor) etc. Pornim incetisor pe TR spre cabana Sambata. Apa involburata a Sambetei (nu degeaba exista expresia "pe apa Sambetei") ne ascunde vocile si ne putem intelege doar de la mica distanta. La inceput urcam pe fostul drum forestier vreo 2 km pe langa firul apei si admir salbaticia cu care natura a distrus posibilitatea de urca mai mult cu masina (ce bine ca natura isi aplica drepturile stravechi).
La ora 15.00 terminam si ultima bucata de drum forestier si ne strecuram pe poteca. La inceput urcam destul de lin prin padure si raman mai in urma cu Dana fiindca rucsacii trag de spate destul de mult. Trecem pe dreapta raului (stanga in sensul de urcat) pe un pod refacut si acoperit pe jumatate cu un covor albastru (peste o saptamana voi ironiza culoarea care trebuia sa fie rosie ;) ). Mai urcam 10 minute si suntem la masuta care marcheaza mijlocul drumului (1h30' pana la cabana in sus si tot 1h30' pana la complexul Sambata in jos). Aici grupul ne asteptase fara sa faca pauza italiana (aflu de la Dinu ce inseamna asta: primul pleaca in momentul in care a sosit ultimul). Mai strangem ceva la rucsacul Danei si pornim in sus, fiecare in ritmul lui. Trecem pe partea cealalta a raului dupa ce admir cascada prelunga ce cu greu poate fi surprinsa pe aparatele foto si urcam incet la deal cu casa-n spate. La 16.35 iesim la primul luminis de unde incepe sa se zareasca in departare Fereastra mare a Sambetei. Aici imi aduc aminte ca intr-o iarna limba imensa de zapada era despartita in doua si se alungea pe firul principal al unui valcel si pe o ridicatura alungita de pietre.
Pentru putin timp vedem fereastra caci in cateva secunde se acopera de nori si asa va ramane pana a doua zi dimineata. In 10 minute (16.45) lasam in dreapta PR pe care vor urca cativa colegi de club trei zile mai incolo (drumul spre casa de vanatoare din "Muchia Dragusului"). Cu rucsacii mari urcam incet pana la ora 17.00 cand ajungem la cabana Valea Sambetei. Aici toata echipa ne astepta sa venim. Erau relaxati si chiar cativa isi luasera cate o mamaliguta. In aceeasi zi de care am pomenit putin mai sus, o parte din noi vom repeta faza cu mamaliguta la cabana. Acum Danei ii era foame si am intrat la Adi la bucatarie (Adrian Jurcovan pe care il cunosc de cativa ani si mi-e tare simpatic) pentru doua ciorbite. Am ras un pic cu Adi de bandajul de la mana si de beleaua care l-a provocat. Ce linistit poate sa fie Adi aici in inima muntelui! A ramas sa cobor luni sa-i spun sa mai ia cate ceva de jos marti cand coboara in oras (evident doar daca e nevoie). Am mai palavragit un pic de trasee si la 18.00 i-am salutat (pe Adi si pe ajutorul lui) si am pornit in sus dupa colegii nostri. Pareau sa urce destul de tare in ochii Danei care resimtea din plin greutatea rucsacului. Urcam cu pasi mici pe prima parte a drumului pana la PA care urca prin desisuri spre caldarile Racorele.
Pe acelasi TR ne oprim putin inainte de Crucea Ciobanului fiindca am dat de un mare covor de afin. Asta e de fapt primul pe care il vom avea in lungile zile pe creste si vine ca o usurare pentru Dana care pare sa nu se mai sature. Abia reusesc sa o iau din loc si trecem cam pe la ora 20.00 de intersectia de drumuri cu PR care urca in varful Cheia Bandii (acesta va fi ultimul coboras din Fagaras peste o saptamana). De aici stiu ca mai avem doar o aruncatura de bat pana in Fereastra Mare. Si asa de mult pare cand ai dulapul in spate!
E ora 21.00 si inca e lumina. La baza marii caldari finale a Ferestrei Mari, zarest langa stalpul din fereastra o silueta care se misca in toate directiile. Imediat imi imaginez ca e dl Dinu care era un pic ingrijorat de intarzierea noastra si il simt mult mai relaxat cand ne vede ca doua pete de culoare in fundul caldarii. Il aud vorbind la telefon."Suntem 25 de oameni in 12 corturi. Vremea e buna si toti suntem in regula!" O anunta pe Dia Somogyi despre starea grupului pentru ca mai departe cei ce nu au venit cu noi sa poata afla stirea pe grupul de discutii al clubului. Cam la ora 21.45 noi ajungem la corturi. De ce 25? Fiindca la pauza de regrupare facuta sub coltul Balaceni vin din creasta Lusu si Laurentiu (Vezentan) care credeau ca ramanem pe un tapsan in aceasta zona. Laurentiu isi lasa rucsacul in sa si coboara sa o ajute pe Laura Giurgea al carui motoras cedase. Fain gest intre camarazii de munte!
Montam corturile care pe unde gaseste un loc mai plat, mancam ceva si "Leka nosht detza" sau "Noapte buna, copii" (vorba Laurei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu