Este ziua plecării. Pe la 8.00 predau camera/cheia. Bine, camera a stat mai mereu deschisă fiindcă am dormit mai mulți acolo și fiecare are programul lui! La 8.30 deja sunt ieșit din hostel și merg spre centru. Acum nu mai plouă, dar a plouat toată noaptea și încă oamenii merg cu umbrele. Undeva pe Rruga e Dibrës, aproape de centru, fac poză la cursul de schimb pentru a vedea diferențele la fiecare valută. Găsesc un monument dedicat celor patru victime ale atacului terorist din februarie 1996 și la 8.45 sunt la stația Tirana Central Bus Station. Plătesc cei 400 lekë și mă așez undeva mai în spatele autobuzului. Îmi place să observ oamenii și am senzația că aici mi s-a încheiat trăirea Albaniei simple, naturale. Așa cum sunt și eu, sunt mai mult călători/turiști din bagajele și atitudinea cărora se simte foarte bine că nu sunt de-ai locului. În fine autocarul pleacă la 9.00 și face 40 de minute până la aeroport. Se simte și aici umezeala ploii recente și mă îndrept spre intrare.
Țin să fotografiez statuia stilizată a Maicii Tereza și apoi intru în aeroport pentru formalitățile de rigoare. Este interesantă forma sistemelor de verificare a bagajelor, sub aspectul unui motor de avion :D! Toate trec ușor și pe la 11.00 sunt la poarta G4 unde la 11.45 se face îmbarcarea. Sus în avion și decolăm în timp util, cu o ultimă privire asupra lanțului montan Kruja-Dajti înainte de a intra în marea de nori.
Abia pe la ora 13.00, când ne apropiem de Dunăre, se risipesc norii și mai putem vedea pe unde suntem. La 14.20 (de fapt doar 20 de minute față de când a început să se vadă, Bucureștiul având cu o oră în plus față de Albania, aterizăm și trecem toate formalitățile prin aeroport. ”Welcome to Romania!” Restul (mersul cu trenul spre oraș) nu mai este semnificativ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu