Gara de Nord, Orient Express 02.06.2026

Știam că celebrul Orient Express mersese de la Veneția la Istanbul și acum este pe drumul de întoarcere. Ieri venise în București și mâine va pleca mai departe spre Sinaia și curând va ieși din țară. Aș căuta pe net ceva detalii tehnice, dar astea le puteți găsi prin cea mai simplă căutare pe internet. De la ”Crima din Orient Express” la variantele de traseu, prețuri, număr de vagoane... 

Dar mai întâi să ajungem la gară cu metroul. Intru pe la intrarea ”Horoscop” de la Unirii și surprind o faină bibliotecă publică. Mai văzusem în trenuri și recent în Gara din Craiova. Este adevărat că la noi concepția asta (cititul pe hârtie!) a devenit ceva aproape utopic și nu prea găsești cărți de literatură. Cel mult ceva reviste și poate vreo carte uitată... Din păcate! Citisem despre o țară nordică cum că acolo s-ar citi ”pe cap localnic” nu știu câte sute de pagini anual...

Ajung la Gara de Nord și merg direct la peronul unde este garat Orient Express-ul. Aș fi făcut poze acolo, dar, din motive de siguranță (uf, ce trist mi se pare - dar este parțial realitatea - că România e cunoscută în vest ca fiind din lumea a treia și ca urmare plătitorii de mulți bani din Orient Express cer pază suplimentară!), peronul este păzit de Poliție și personal al Gării de Nord. Dar nu-i nimic! Pot merge pe peronul alăturat care este deschis pentru public și pot face poze de-a lungul trenului. Diverse vagoane, diverse detalii faine.

Hm, plătitorii de bilete sunt acum în vizită în oraș. Totul este inclus în prețul biletului și văd obiective cunoscute în vest. Dar astea sunt detalii ”tehnice”. Altceva vreau să subliniez: pe un peron alăturat este garat un tren pe a cărui locomotivă este chipul lui Mihai Eminescu, așa cum se cunoaște că ar arăta în ultimii ani de viață. Mai rară imaginea asta și tare îmi place. Dar acum cine l-ar mai recunoaște astfel pe Eminovici dacă nu ar fi scris numele lui?

Ajung la peronul 1 fiindcă vreau să fac câteva poze la ceea ce a rămas din intermodala care nu știu să fi funcționat vreodată. Uffff... Că tot ziceam de lumea a treia: ce să creadă un străin care vine din gările elegante din vest și vede așa ceva?

Un moment foarte fain pe peronul 1, spre corpul principal al Gării de Nord (fără poze). Un nene cu părul alb intră în vorbă cu mine. Văzusem amândoi că ne uităm la Orient Express. Este pensionar CFR și imediat se leagă discuția legată de detalii legate de trenul celebru și de multe amintiri de pe căile ferate. Îmi place să-l ascult fiindcă mai rar găsești un om care vine din altă lume, acea lume mult mai sinceră și mai frumoasă decât în prezent. În Gară deja e haos, Îi mulțumesc pentru minutele petrecute împreună și fiecare merge pe drumul lui. Vă mai arăt câteva poze din gară sau din zonă (fostul hotel Dunărea și Monumentul Eroilor de pe Căile Ferate - de observat detaliile deloc de neglijat, detalii care spun multe pentru cine poate vedea dincolo de simpla statuie).

București 11.05.2026

Știam de biserica Mihai Vodă din centrul orașului (foarte aproape de Dâmbovița) și nu m-au dus drumurile niciodată la ea. Dar cum drumurile se fac, nu sunt făcute de alții, acum îmi îndrept pașii spre biserica ctitorită de Mihai Viteazul. Asta înseamnă drum ”la liber” de la stația de metrou Izvor până pe strada Sapienței. Aici sunt de fapt două biserici.

Prima chiar se numește Sapienței și a fost ctitorită ca paraclis al familiei Krețulescu de marele vornic Iordache și soția sa Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu. Mai multe informații găsiți în istoricul de mai jos. Nu se pot vedea prea multe fiindcă biserica este închisă. Dar se pot remarca crucile și clopotnița alături de un grup interesant de străini care au același scop ca mine: biserica Mihai Vodă de peste drum care este una dintre cele mai vechi biserici/clădiri din București. Trist este că străinii sunt mai interesați de astfel de lucruri decât românii și mai ales bucureștenii care ar trebui măcar o dată în viață să ajungă pe la aceste locuri.

Doar trec drumul și sunt în curtea bisericii Mihai Vodă. Este tot ctitorie a lui Mihai Viteazul (1591) și are o istorie interesantă. A făcut parte din mănăstirea fortificată de pe dealul Uranus din care au scăpat în 1985 doar clopotnița și biserica fiind strămutate circa 300 de metri pe strada Sapienței. Bucureștenii ar trebui măcar să aibă idee despre fostul cartier Uranus aflat pe locul unde acum este parcul Izvor. Vom vedea ceva mai jos ceva ”delușoare” artificiale care doar vor să amintească de dealul pitoresc Uranus. Eu nu îl mai țin minte, dar desigur cei din generația dinaintea mea și-l mai aduc aminte. A fost distrus în totalitate din ideea megalomanică a lui Ceaușescu de a avea vizibilitate din Casa Poporului spre Dâmbovița! Un istoric mai detaliat puteți găsi mai jos, într-una din poze. Interesant că în biserică putem vedea picturi ce reprezintă pe regele Mihai și pe mareșalul Ion Antonescu... În curte se poate vedea piatra funerară a lui Ionuț (1664), fiul lui Grigore Ghica Vodă. Ies din curte cu bucuria de a vedea un colțișor din istoria semi-pierdută a Bucureștiului!

O scurtă pauză pe malul Dâmboviței, cu gând la ce a însemnat râul pentru oraș de-a lungul vremii plus Detașamentul de urgență ”Roata de Pompieri” (1845). De asociat cu echipamentele de stingere a incendiilor văzute în muzeul Foișorul de Foc...

Hai în parcul Izvor, cel de pe locul fostului cartier Uranus, pentru unghiuri și poze noi, ceva relaxare și o privire spre apusul de deasupra orașului. De remarcat silueta imensei Case a Poporului și a turlei celei mai înalte a Catedralei Naționale...

Urmează câteva poze la metrou, spre casă, cu una inspirațională: Exit to another Universe! :D