Potlogi 14.07.2021

De multă vreme auzisem de complexul brâncovenesc de la Potlogi. Știu că nu e imposibil să ajungi în orice loc din țara asta și până acum tot am lăsat în voia sorții să ajung aici. Și se pare că acum e momentul! Cea mai apropiată gară este Titu. Am tren direct/săgeată/automotor electric direct de la București! E unul din trenurile de distanță scurtă de la CFR. Așa că ajung destul de repede în Titu, mereu cu ochii pe geam și pe telefon să văd pe unde sunt. Nu e primul astfel de tren: îmi aduc aminte de trenurile de la Păușa la București sau de la Brașov la Sibiu sau de la București la Slobozia! Dacă nu ați avut astfel de experiențe, chiar le recomand (poți vedea așa viața omului de rând, simplu, de la sat, dincolo de alergătura orașului)! Și dacă mai sunt și trenuri Regioexpres, plătiți și mai puțin!

Ajung dară în Titu, oraș renumit pentru populația de culoare (pe care doar am observat-o trecător). Cum am 15 kilometri până în Potlogi, iau un taxi de la gară. Nu e vorba de fandoseală, doar că vreau să profit de cât mai mult timp pentru vizită. În 15 minute suntem în Potlogi și iau numărul șoferului pentru întoarcere. Sunt oameni pe care abia i-ai cunoscut și care te ajută necondiționat. Well, i-am plătit corect cursa :)! Adică nu e chiar necondiționat, dar astfel de oameni fac orice loc plăcut. Și mai este și ghidul de la curtea domnească, veți afla mai jos de ce :)!

După ce plătesc intrarea modică (10 lei), un domn de acolo/ghid merge cu mine să îmi prezinte unele locuri pentru ca apoi ”să mă lase în voie prin parc”. Mergem întâi în cuhnia/bucătăria restaurată pe ruinele celei din 1698 și apoi în palatul brâncovenesc propriu-zis din același an și restaurat între anii 1990 și 2006. Îmi prezintă ”fain și simplu” (text care e o invitație pentru a citi cartea nou apărută ”Despre sensul vieții” de la editura Bookzone) ceea ce știe despre Brâncoveni și despre palatul construit de Constantin Brâncoveanu pentru primul său fiu Constantin (primul construit). Palatul a fost jefuit crezându-se că acolo se ascund comori. Naivitate fiindcă aici nu s-a găsit aur! Doar pomenesc de cuhnie, masa domnească, sala tronului, camera domnului, stucatura specifică palatului, grădinile simetrice, camera chelarului cu expoziția de bijuterii și obiecte de preț, camera cu macheta palatului și istoria caselor domnești de la Potlogi, beciurile folosite pentru mese și spectacole (chiar și în vremea pandemiei, cu respectarea restricțiilor de rigoare), canalele secrete, tainița și grădinile superbe. Prin ele mă voi plimba în voie prin toate colțișoarele lor. Las imaginile să invite și să vorbească!

În casa veche (1680) restaurată este o expoziție foarte faină de trăsuri, calești, instrumente atașate și specifice călăritului și dogăritului, comerțului din Țara Românească din sec. XVII-XX. La început o doamnă era reticentă fiindcă nu știa ce caut eu acolo. I-am spus că l-am avut ghid pe colegul ei și s-a liniștit :). 

Dar uitasem să vă spun de ce mi-a fost simpatic ghidul. Dincolo de prezentarea deschisă... Când m-a lăsat să vizitez liber cât vreau grădinile, mi-a recomandat și o pizzerie aflată vis-a-vis de intrarea în complexul muzeal. Și vă asigur că e pizza de excepție, făcută în cuptor de lut și cu gust ”aproape de cel de acasă” :D

Dar înainte de asta vă arăt monumentul eroilor din războiul din 1877 (datat în 1910): ”Voi bieți martiri badea Ioan și Marin Gg din satul Potloci, ce cu mulți din Patrie ați căzut în luptă și ați murit în ea. Ce poate țara să vă dea azi când țărână v-ați făcut? De cât un nume de eroi căzuți pe câmpul de război și să v-arate în viitor sfânta pildă tuturor de pe la noi.” 

După vizita plină de istorie și frumos și o masă copioasă îmi sun prietenul taximetrist care vine să mă ducă înapoi la gara din Titu, la timp pentru trenul spre București. Tot o săgeată/tren automotor în care admir drumul spre casă și pozele din care v-am arătat câteva mai sus. 

Și, căutând informațiile practice pe Google maps (kilometri etc) am aflat și vă invit și pe voi într-un alt loc interesant pe drumul dintre Potlogi și Titu: Memorialul Nicolae Grigorescu din satul Pitaru! Sper să îmi fac drum cât de repede. De fapt când i-o veni rândul pe lista Bunuțului pentru mine...