Sâmbătă, 17 iulie 2021, vom participa la explorarea non-turistică/parcurgerea unei peșteri unicat la noi în țară. Până acolo ne facem o scurtă introducere, pe drum, cu locuri pe care le văzusem sau de care nici nu auzisem. Este vorba de...
... Piramidele de la Slătioara!
Sunt ușor de localizat pe hartă și ceva mai greu pe teren! Între Horezu și Polovragi, pe DN67 treci la un moment dat prin Slătioara. Un drum lateral coboară (geografic) spre Gorunești și Stroești și, dacă mergi mult pe el, ajungi spre Balș. Dar locul nostru este la 2-3 kilometri pe drumul ăsta! Până în Gorunești pe stânga și dreapta sunt dealuri împădurite și undeva în partea de sus a lor sunt maluri de pietriș solidificat. În stânga drumului/est sunt malurile în care se formează piramidele căutate. După ce întrebăm niște localnici din Gorunești de piramide și nu au idee, revenim într-o parcare/alveolă unde lăsăm mașina și pornim în explorare. E chiar explorare fiindcă nu știu cum aș putea da indicații despre traseu. Cert e că prin pădure dăm de niște mici maluri de pietriș solidificat, urcăm pe niște vâlcele abrupte și reușim să ajungem în coama dealului... deasupra piramidelor! Se pare că era o variantă mai ușoară de ajuns de sub pereții albicioși. Poate cu altă ocazie fiindcă acum revenim prin pădurea deasă spre mașină și mai departe.
Fusesem mai demult și, cum Laura nu fusese, mergem la peștera Polovragi. Vizităm peștera lipindu-ne la un grup. Mergem până în capătul turistic și revenim cu grupul pentru a nu ”agita” ghidul. Mi se pare bine documentat cu multe povestiri și legende despre peșteră și speleotemele cu forme extrem de variate. Din păcate nu mai țin minte că intrarea din amonte e mai departe decât credeam eu și nu mai ajungem pe drum chiar până acolo. Oricum am înțeles că s-ar fi acoperit/zidit pentru a nu permite explorări riscante amatorilor. Îmi aduc aminte că și eu m-am oprit mai demult, când, după un pasaj extrem de îngust, am simțit miros de hidrogen sulfurat...
Ne continuăm drumul fiindcă aveam de ajuns la un prieten din Coroiești, jud. Hunedoara (părintele Gherontie). Ajungem pe după-amiază, povestim una-alta și ne duce cu mașina într-un sat apropiat Peștera. El știa de peșteră și nu avusese niciodată curajul să intre. Găsesc pe net acum că e vorba de
Peștera de la Gura Cetății pe care noi o putem explora fără echipament special doar la începutul galeriei din amonte, o diaclază de unde apa face stânga la 90 de grade și coboară peste cascade spre nord, printr-o galerie inundată. Nu ne băgăm acolo!
Suntem mulțumiți cu toții de explorare, revenim ”acasă” și după alte povești suntem îndrumați spre un loc fain unde să putem pune cortul în liniște, aproape de un izvor cu apă taare faină! Mulțumiri, Doamne ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu