Pornim la drum și prima oprire, pentru peisaj, este la balta Glodeanu, cu câțiva kilometri înainte de Urziceni. E fain să vezi ce nori și ce vreme te așteaptă...
Trecem de Urziceni și, cam la jumătatea distanței până la Slobozia, intrăm în Balaciu și facem dreapta spre comuna Balaciu. Trecem pe lângă mănăstirea unde ne promitem să ne oprim la întoarcere, trecem Ialomița pe pod și în Crăsanii de jos mergem pe strada Piscul Crăsani spre dealul omonim pe care se află... așezarea geto-dacă din cultura Latène (sec IV-II î. Hr.) suprapusă peste o așezare neolitică din cultura Boian (mileniul V î. Hr.)! Lângă panoul explicativ ne umflăm burțile cu dude albe și negre imense, luăm și pentru acasă și urcăm până în punctul cel mai înalt al asfaltului (spre satul Copuzu). Lăsăm mașina și pe jos explorăm partea înaltă a piscului Crăsani (evident, tot cu mâinile prin duzi!). Se spune că aici și-ar fi construit regele Dromichete cetatea de apărare Helis/”Cetatea soarelui”de pe Ialomița!
În drum spre mănăstire trecem prin Crăsanii de jos unde, printre alte nume de străzi interesante, găsim străzile Decebal și Dacii liberi :).
Mănăstirea Balaciu a fost construită de boierii Piteșteanu prin anii 1800 sub domnia lui Grigore Ghica, devine biserică de mir sub Carol I la 1869, mănăstire de călugări între 1929 și 1961 (închisă de regimul comunist) și reînființată, tot ca mănăstire de călugări în 1991 (mai multe detalii aici). Avem parte și aici de momente faine înainte de a porni mai departe...
Pe drum avem parte de câteva sesiuni de ploaie ilustrate doar prin două imagini :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu