După câteva ore de somn profund pe de o parte (oboseală acumulată) și agitat pe de altă parte (datorită ultimului eveniment: mi s-a furat aseară bagajul în gară) sunt undeva la un punct de cumpănă. E un moment decisiv! Am de ales între a mă întoarce în România, a merge în Amsterdam şi apoi a merge cu Iulian în Marea Britanie sau a continua mai departe on my own. Prima variantă e viabilă și ieftină fiindcă am de plătit probabil niște suplimente ieftine până la granița României și apoi biletul până acasă. Adică să renunț la șansa pe care mi-a oferit-o Iulian de a vedea Europa foarte ieftin... A doua variantă este iarăși viabilă, dar asta înseamnă să mă bazez cu multe pe Iulian. Nu are nici o legătură cu el sau cu oricine altcineva, mie îmi place să mă bazez cât mai mult pe mine însumi și apoi pe alții... A treia variantă... Să merg în necunoscut și să îmi fac planul așa cum apare la fiecare moment... Să am mereu surprize și să trebuie să îmi construiesc fiecare pas... Să ajung în Elveția și ceva zile prin Italia... Să văd alte și alte locuri cu sau fără rezonanță românească... Să îmi folosesc timpul liber și banii pe care îi mai am... Evident în condițiile de față în care nu mai am ce pierde, în care am doar hainele de pe mine, portofelul cu toate actele, cheile deacasă, permisul Eurail și aparatul foto, a treia variantă este și cea mai viabilă. Deci, voi ce decizie credeți că iau? Continui on my own!
Ca să mai economisesc ceva bani, mă gândesc unde aș putea sta diseară. Dinainte să plec în Europa, vorbisem cu draga colegă de club Petronela care stă în Paris. Îi spusesem că e posibil să merg pe la ea și mă așteaptă cu plăcere. Acum e momentul să merg la ea! O sun, îi povestesc pe scurt ce mi s-a întâmplat și îmi spune că mă primește cu drag. Doar că e cam dezordine în casă. Apăi nu-i bai, am dormit și prin gări sau prin trenuri... Îi mulțumesc de pe acum și simt în tot corpul o ușurare. Parcă mi-a luat o piatră de pe inimă și îmi dă ocazia să văd unul din cele mai mari și cunoscute orașe europene. Înainte să plec în Europa cu ocazia asta, nici că mă gândeam să ajung și să stau câteva zile în Paris, ”orașul luminilor”, orașul marilor lupte din istorie, orașul iubirii, orașul tradiției, orașul culturii, orașul artelor, inima Franței din timpuri vechi... Și uite acum toate astea sunt la doar câteva ore de mers cu trenul...
Cu o tonă de energie și gândurile astea toate în câteva minute, las curat locul unde am dormit, cobor foarte bine-dispus la parter, mulțumesc pentru găzduire și pornesc la drum. Primul pas este să merg la gară să văd ce trenuri am spre Paris, să îmi estimez timpul pe care îl am la dispoziție și apoi să mănânc ceva de dimineață.
Pe drumul cunoscut și descris sumar aseară ajung la gară și caut combinațiile de trenuri pentru Paris. Acum vreau să țin cont și de suplimentele pe care nu aș vrea să le plătesc. Vreau să economisesc cât mai mult ca să mă și plimb cât mai mult! Așa că varianta cea mai bună (și aici ca și în multe alte locuri, unul va fi de exemplu în Martigny peste două zile) o găsesc pe aparatele automate pe care poți vedea combinațiile de trenuri pentru orice destinație vrei (prin unele gări avem și noi automatele de bilete pe care le folosesc destul de des!): schimburi de trenuri în Lille Flandres și Saint Quentin. Să vă aduc aminte că permisul pe care îl am îmi permite să merg gratuit cu trenuri regionale (Regio, Regio Express) și chiar cu trenuri Intercity! Am astfel de trenuri cu legătură cam la fiecare oră (uneori chiar mai des) și nu am nici o restricție de timp! Doar să îmi calculez ca să ajung la o oră destul de decentă la Petronela, și așa dau buzna la ea!
Văd gara cu alți ochi și mult mai luminată și mai impunătoare și chiar mă încântă arhitectura ei. Parcă momentul de ieri e undeva pierdut în istorie. De fapt și este! Realizez că trebuia să scap cumva de câteva lucruri (inclusiv rucsacul în sine) care mă țineau legat de relații din trecut. Nu mai contează banii dați pe rucsac, contează că prin furtul lui simt că m-am dezlegat de tot ce însemnau anii și toată negativitatea care rămăsese în și o dată cu el!
Din gară fac stânga pe bulevardul mare De Keyslerlei printre mulți turiști. Toți merg încolo și-ncoace și se bucură de soare! Mă bucur și eu fiindcă decizia mea de mai devreme este de a trăi din plin absolut tot ce îmi apare în drum. Traversez Teniersplaats unde în mijloc se găsește statuia lui David Teniers cel Tânăr, artistul flamand din sec. XVII care a reprezentat tradițiile locale.
Prin piață și apoi pe Leysstraat și Meir și pe Wrapper cotesc la stânga spre casa lui Rubens (Rubenshuis). Casa a fost cumpărată de Paul Rubens și de soția lui Isabella Grant în 1610, a fost extinsă în timp. Până în sec. XVIII casa a foat atracție turistică și din 1946 a devenit muzeu. În sec. XVII piața Wrapper nu era o stradă, ci un canal numit Herentalse Vaart prin care se asigura apa curată pentru oraș. Pentru a aduce apă pe canal se folosea o macara care se mișca în sus și în jos numită în daneză ”wippen”, de unde și numele pieței.
Găsesc străzile care mă duc pe Lombardenvest până la intersecția cu Nationalestraat. Aici sunt două străzi care fac spre dreapta și eu merg pe cea din stânga (Kammenstraat) care pare să mă ducă spre catedrala Onze Lieve, cea cu turnul cel mai mare și mai impunător din oraș.
Nu merg prea mult și pe prima stradă Gierstraat fac stânga și ies în centrul vechi în piața Vrijdagmarkt. Este o piațetă micuță cu un muzeu mare în față (Plantin-Moretus), statuia lui Jacob Jordaens și cu multe săgeți. De asemenea este și o hartă a centrului vechi pe care mă orientez imediat să îmi fac traseul mai departe. Prin dreapta muzeului ajung pe partea opusă față de piața unde eram (Jansvliet) și la intrarea în tunelul pedestru Sfânta Anna lung de 572 de metri sub canalul Schelde.
Urc pe lângă intrare și ajung pe terasa portuară ce se întinde pe malul canalului Schelde. Este marele canal pe care se circulă foarte mult în Antwerp... Terasa Steenplein este foarte faină și se termină cu statuia Minervei, zeița romană a înțelepciunii și artelor fine. Pe aici sunt și statuile a doi lei, dar probabil că nu m-au impresionat de nu le-am observat!
În ultima imagine se vede turnul imens al Onze Lieve Vrouwehathedraal despre care am menționat ceva mai devreme. Cred că orașul vechi se ”învârtea” în jurul acestei catedrale!
Continui prin părculețul Steenplein spre cetatea Hetsteen. E imposibil să nu observi micul și cochetul castel de pe malul canalului! Și până la el am observat și imensele tuburi transportate pe apă pentru cine știe ce proiect!
Fortăreața Hetsteen a fost construită în Evul Mediu după ultimele atacuri vikinge pentru a controla traficul pe canal. A fost reședință regală, închisoare și muzeu și este o emblemă a orașului. Nu voi scrie aici ce găsiți și pe internet despre fortăreață, ci vă povestesc ce m-a impresionat și am reținut eu de pe acolo. În primul rând mi-au plăcut ancora imensă din fața fortăreței și statuia lui Lange Wagger, giganticul care speria locuitorii orașului în Evul Mediu. Pe panta care urcă spre intrare sunt câteva panouri pe dreapta pe care se povestește despre Semini, simbolul scandinav al fertilității folosit de femei cu rugăciune atunci când vroiau să aibă copiii, O dată cu cucerirea spaniolă din pudism a fost distrus basorelieful și a rămas legenda. Mie, așa cum arată simbolul astăzi, mai mult îmi apare ca un cap de bour moldovean :D! Ce am remarcat aici este că pe panouri este printre altele și explicația în limba română a basoreliefului! Intrarea este marcată de stema orașului și e străjuită de crucea creștină, deci cei care intră au binecuvântarea Domnului!
Cu multe simboluri pe pereți deasupra capului meu ajung repede pe partea cealaltă a fortăreței unde sunt o statuie și o placă dedicată eroismului armatei canadiano-britanice-poloneze care a eliberat portul în septembrie 1944 după o luptă grea.
În ultima parte a fortăreței este un hangar deschis în care e găzduit muzeul maritim. E închis și mă mulțumesc doar cu câteva poze din exterior. De remarcat vasul Lauranda care seamănă cu arca biblică!
Trec strada și urc pe Vleeshuisstraat până la Vleeshuis. Mie îmi părea atunci ca fiind o biserică și acum aflu de pe internet că e un muzeu și inițial a fost construit ca o măcelărie!
Pe Kuipersstraat și Braderijstraat ajung în Grote Markt, piața mare unde se află Primăria și multe clădiri conservate (cel puțin fațadele) din Evul Mediu. Sunt multe restaurante și magazine la parter și cu greu mă abțin să nu îmi cumpăr câte ceva (câteva nume de localuri: De Troubadur, In Der Schaduw Van der Kathedraal, Den Beiaard, Stadhuys, Referendum, Oyenblik, Den Bengel!). Încă se vede turnul catedralei puțin mai departe. Toate clădirile sunt foarte faine și parcă te duc cu gândul în Evul Mediu! Chiar și ”stresul” modernului e suficient de mic încât să nu te deranjeze major! În mijlocul pieței este statuia lui Brabo, soldatul roman care l-a găsit pe uriașul Antigoon păzind râul Schelde, l-a provocat la luptă și l-a învins, i-a tăiat capul și mâna și le-a aruncat în râu. Elementele statui-fântână construite în 1883 de sculptorul Jef Lambeaux și inaugurate în 1887 subliniază fiecare element al legendei și orașul simbolizat printr-un castel.
Pentru catedrală trecem prin Maalderijstraat în Handschoenmarkt. Pe locul catedralei actuale era în sec. IX-XII o biserică mică ce a primit în 1124 titlul de parohie. În sec. XII a fost înlocuită cu o biserică romanică mare și apoi în 170 de ani (1352-1521) a fost ridicată catedrala actuală, cea mai mare catedrală din Benelux cu două turnuri identice ce se ridică până la 123 de metri înălțime. Deasupra intrării principale este un basoreflief în care e reprezentat sfântul Willibrord despre care se crede că a petrecut ceva timp în Antwerp în sec. VII. Pe o laterală a catedralei este reprezentată statuar o scenă din construcția catedralei.
Mai departe... pe Janbloomstraat merg în Groenplaats dominată de statuia lui Petru Paul Rubens.
Ies în Schoenmarkt și pe străzile amintite mai devreme (Meir, Leysstraat și De Keyslerlei) mă apropii de gară. Doar că îmi e cam foame de la atâta umblat și e cam 13.30! Ce să mănânc eu destul de ieftin? Chiar înainte de pasajul prin care ajung în gară mă uit la stânga pe Breydelstraat și văd o pizzerie italiană. Asta e! O Marguerita ieftină și o bere sunt exact ceea ce îmi trebuie ca să îmi refac energia! Intru și sunt invitat la o masă, vine chelnerul și se bucură când spun câteva cuvinte în italiană. Ei chiar sunt italieni și sunt încântați când cineva le vorbește limba! Mă servesc foarte rapid și elegant. Pentru asta pe lângă prețul final le mai las și un mic bacșiș :D!
Sunt mulțumit și revigorat după masă și am chef de drum. Așa că ajung pe Breydelstraat în piața Kon Astridplein din fața gării. Uite cum arată piața după o plimbare de câteva ore prin Antwerp/Anvers!
Intru în gară, o mai admir încă o dată și găsesc trenul IC 713 la peronul 1, zona A (adică nivelul cel mai de sus). Cu el merg prin Gent spre Lille Flandres.
Chiar dacă drumul pare plictisitor și monoton, cele 2 ore și un sfert prin Lokeren și Gent trec repede. Anunțurile pentru fiecare stație, scaunele elegante din piele, casele care trec în viteză pe afară, trenurile vospite (cum e cel din Gent-St. Peters) îmi fac călătoria foarte plăcută. Mă bucur în gând de decizia pe care am luat-o de a nu merge spre casă!
Nu știu exact care este faza, dar imediat ce cobor pe peronul 1 în Lille Flandres (prima localitate franceză) sunt luat la întrebări de poliție. ”Votre passeport, s'il vous plait!” Îi dau pașaportul și se uită un pic la el și apoi la mine și schimbă tonalitatea.
”As tu des drogues?”
”Non, aucun drogue!”
”Tu es sure que tu n'as pas des drogues?”
”Je suis tres sure.”
”Mersi alors! Bon voyage!”
Merg la linia 5 de unde pleacă repede al meu tren Regio TER 843818 spre Douai St Quentin. Este un tren al rețelei Nord-Pas du Calais care ajunge într-o oră și 50 de minute la destinație!
Ca să ajung la trenul meu următor IC 2328 trec prin niște pasaje cu desene interesante pe faianță. Cel mai probabil că și aici ar fi ceva de văzut! Doar că e ora 18.00 și trebuie să ajung și la Petronela în timp util. Cine știe cât mai fac prin Paris până la ea!
Cum e noapte afară, nu prea mai am ce să mai admir și mă odihnesc puțin în aproape două ore până ajung la Paris Nord! Iată că după trei zile și ceva revin în Paris pe o intrare foarte apropiată de Paris Gare de l'Est unde ajunsesem înainte! De fapt v-am și arătat o poză exterioară a gării Paris Nord în drum spre Sacre Coeur!
Pe peron merg în gară și urmăresc indicațiile care mă duc la liniile RER. Petronela îmi spusese că trebuie să iau metroul RER D spre Malesherbes. Înainte să merg la casele de bilete și abonamente, văd pe dreapta ieșirea de metrou din fața pieței gării. Este cea despre care vă spusesem data trecută! Am niște poze cu tipurile de abonamente și bilete ale RATP, le studiez şi iau unul pe trei zile (23.5 euro) suficient până la zona 4 până unde merg eu. Abonamentul este de fapt un bilețel cu bandă magnetică folosit ca să activezi aparatele cu bare de la intrările la metrou și să îl validezi în mijloacele de transport de suprafață. Ajung la linia RER D verde și cu trenul merg aproape o oră până în suburbia Villeneuve Saint Georges unde stă Petronela.
Îmi spusese orientativ cam pe unde să merg, trec pasarela peste liniile de tren și de aici nu mai știu. O sun și-i spun că m-am încurcat și vine în câteva minute să mă ia. Cumva mă simt luat în grijă și încep să mă relaxez. Ne-am văzut prima dată și parcă suntem ca frații. Nu degeaba suntem colegi de club! Povestim puţin, e mirată cum de sunt aşa de liniştit fără rucsac şi chiar am chef de plimbare în continuare. Apăi acum ce să fac? Înapoi nu pot da când sunt întreg fizic și cu dor de ducă! Ea mâine se duce la serviciu, încercăm să facem un plan de plimbare, îmi dă ceva de mâncare și o hartă a Parisului extrem de bună, îmi spune de un free tour la ora 11.00 și se bagă la somn. Eu tot scotocesc semnele de pe hartă, fac un mic plan pentru ziua următoare, verific mesajele pe facebook și messenger şi după miezul nopţii mă bag și eu la somn. Bine e să te simți acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu