Puțin înainte de ora 7.00 ajungem în gara Schaan-Vaduz in Liechtenstein. Gara se află în cel mai înalt punct al liniei deschise în 24 octombrie 1872 și electrificată în 1926. Abia în 1986 linia va fi automatizată și gara pusă în funcțiune.
Ieșim în Postplatz unde e stația de mașină și avem primul autobuz (14) spre centru într-un sfert de oră. Este răcoare, nu avem bilete și hotărâm să mergem pe jos. Nu putem avea prea mult de mers! La drum pe Landstrasse! Începe să se lumineze peste crestele muntoase dinspre est (creasta Kugrat-Alpspitz). Pe stânga avem o surpriză frumoasă (fiindcă v-am spus că urmărim elemente românești peste tot pe unde mergem): e o reprezentanță Renault cu câteva mașini Duster în fața clădirii. Vom mai vedea un Duster și spre centru mai pe lumină!
Cam după patru kilometri vedem niște vii pe partea stângă și pe strada Hintergass trecem pe lângă restaurantul Torkel aflat între rândurile de vie frumos aranjate.
Pe Egertastrasse trecem pe lângă o lăptărie și pe Altenbach și Stadtle ajungem în centru la primărie.
La ora asta ne așteptăm ca totul să fie închis! În fața primăriei sunt câteva statui interesante: statuia celor trei cai construită în bronz în 2002 de Nag Artoldi ți cea a Phoenix-ului. Statuia cailor este inspirată din arta lui Picasso și din arta precolumbiană și tema lucrării este mitul prieteniei și a durerii dintre om și cal.
Vis-a-vis de primărie găsim un magazin de suveniruri deschis și rugăm vânzătorul (un nene mai în vârstă) să lăsăm bagajele la el pentru câteva ore. Nici o problemă! Ce bine e când scapi de greutate!
Doar cu aparatele foto drept bagaj e mult mai ușor! Continuăm pe Stadtle până vedem pe stânga borna kilometrului zero. Aici e centrul principatului și centrul turistic Liechtenstein. Intrăm și mergem direct să cerem viza onorifică. ne mai luăm câteva vederi și câțiva magneți de frigider, ieșim bucuroși și mai departe la drum tot în față. Trecem de muzeul național și de banca națională și ajungem la capela St. Florin. Istoria ei se întinde până în sec. XII-XIII când a fost construită prima clădire a capelei. În timp au existat mai multe clădiri suprapuse și abia din 1873 găsim forma actuală. Amenajarea din fața capelei a fost făcută după cercetările arheologice din 1992-1995.
Ne întoarcem până în dreptul primăriei și facem dreapta pe Beckagassli și apoi pe Haldenweg spre cetatea/schloss Vaduz. În urcare sunt panouri în care se prezintă toate aspectele legate de principat.
Primul panou ne arată ceva date despre Vaduz, capitala principatului (5000 de locuitori în 2003), reședința casei princiare și a Guvernului, atestată prima dată în sec XII. Apoi aflăm că Principatul Liechtenstein este o monarhie ereditară constituțională (începănd cu 1921). Puterea este a prințului, șeful statului și dieta este aleasă de popor. Administrația statului e făcută de guvern și există un sistem complet de justiție. Există dovezi că teritoriul a fost locuit în neolitic (circa 3000 î. C.). Raetia (despre Raetia peste vreo săptămână vom mai citi) a fost ocupată de romani în 15 d. C. și au construit un fort în Schaan în sec. IV. Germanii s-au stabilit în zonele alpine și în 1342 au creat zona Vaduz prin împărțirea moștenirii între frații Rudolf și Hartmann de Werdenberg-Sargans. În sec. XV conducerea Schellenbergului și a Vaduzului revine baronilor de Brandis urmați de conții de Sulz și Hohenems. În 1699 prințul Johann Adam Andreas al Liechtenstein-ului cumpără Schellenbergul și Vaduzului și în 1719 devin Principatul Imperial al Liechtenstein-ului sub împăratul Karl VI. În 1806 statul devine suveran în Confederația Rhinului, încheie tratate comerciale cu diverse țări, în 1868 e abolită armata, devine membru al Consiliului European, ONU, al Spațiului Economic European și Organizației Mondialăe a Comerțului. Statul are 160 kilometri pătrați, 34.000 de locuitori, este situat între Austria și Elveția, altitudinea variază între 430 și 2599 metri, relieful este majoritar montan între Alpii de est și cei de vest, Principatul e împărțit în Țara de Sus cu comunele Vaduz, Balzers, Schaan, Triesen, triesenberg și Planken și Țara de Jos cu comunele Eschen, Gamprin, Mauren, Ruggell și Schellenberg. După al doilea război mondial economia a trecut de la agricultură la industrializare (metale, mașini și aparate, ceramică, produse chimice și farmaceutice), hrană și produse locale. În sec . IV romanii au creștinat localnicii și din circa 500 d. C. devin catolici sub episcopul Lucius și mai apoi parte a diocezei Chur. Prima mențiune a lorzilor de Liechtenstein e în sec. XII prin cavalerul Hugo de Liechtenstein cu reședința în castelul Modling lângă Viena. Membrii familiei regale au servit împăratului ca diplomați și generali. În 1608 Karl I s-a proclamat prinț. Actualul prinț Hans-Adam II este al treisprezecelea prinț de Liechtenstein (născut la 14 februarie 1945 și devenit prinț la 13 noiembrie 1989, căsătorit în 30 iulie 1967 cu contesa Marie Kinsky de Wchinitz și Tettau cu patru copii, trei băieți și o fată). Ultimele informații sunt despre castelul Vaduz. E menționat din 1322 cu turnuri din sec. XII, parțial distrus în războiul swab din 1499, are două turnuri adăugate în sec. XVI și alte extensii în sec. XVII. E folosit ca reședință princiară și închisoare, apoi pe post de cazarmă pentru armată și tavernă și renovat la începutul sec. XX sub prințul Johann II. E reședință princiară din 1938 și închisă publiculu larg.
Cam multe date, nu? Și nu sunt toate de pe panourile explicative! Să revenim la povestirea mai lejeră chiar lângă castelul frumos așezat la înălțime.
De la castel coborâm pe Furst Franz Josef Strasse și găsim tot felul de străduțe și case interesante care ne coboară printre vii spre centrul orașului la primărie.
Ne luăm bagajele și mulțumim pentru găzduire și pornim spre gară tot cu ochii la munții din dreapta. Și cu atenție la drum, așa cum ne avertizează semnul de mai jos!
Intrăm în Schaan și pe dreapta vedem steagul României. Ne-am înșelat, este consulatul republicii Chad! Mai în față găsim un cub care ne arată că și zidurile au urechi (e bineînțeles creație artistică!).
Puțin după miezul zilei suntem la gara din Schaan de unde vom lua un regio R5715 spre Feldkirch (circa 13.30) și apoi un S bahn S5604 spre Bregenz (circa 14.20).
Bregenz este un orășel pe malul lacului Bodensee și în care avem timp doar să ne plimbăm puțin prin gară până la trenul ce ne duce în două ore și jumătate în Munchen/Munich Hauptbahnhof.
.jpg)
E noapte și prea mult nu avem ce face. Hai să căutăm un loc unde să dormim! Iulian intră pe laptop și găsește cel mai ieftin și apropiat hostel de gară. E vorba de hostelul Jaeger's cu 10 euro pe noapte. E bun, mergem acolo! E pe strada Senefelder strase, 3! Cum noi am ieșit pe laterala gării, mergem puțin la dreapta pe linia de tramvai, trecem Bayerstrasse (suntem în Bavaria!) și facem stânga până la a treia stradă. Mergem la dreapta pe Senefelderstrasse și găsim hostelul pe stânga. Vorbim în engleză și obținem cazare pentru două nopți într-o cameră cu șase paturi, fiecare cu dulapul lui. Lăsăm bagajele, coborâm să luăm ceva de mâncare. mergem la stânga până la prima intersecție și dăm de un Lidl. Bun, cunoștem marfa! Cu coșul plin ne întoarcem la hostel, mâncăm de seară și ne apucăm să studiem harta orașului luată de jos de la recepție. Ne spuseseră că mâine este un tur ghidat cu plecare chiar de la recepția hostelului. Perfect! Mergem în tur și apoi vedem ce mai facem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu