Bună dimineața, Budapesta! Pentru mine e prima dată, pentru Iulian e a doua oară când ajunge în capitala maghiară. Așa că mă lasă condus de Iulian... De data trecută avea niște fluturași cu o prezentare a unui free tour la ora 11.00. Întâlnirea e în piața Deak Ferenc Ter. Până acolo pornim pe jos.
Înainte de a ieși din gara Budapest Keleti Palyudvar (evident în gând fac legătura cu numele unui coleg de club) schimbăm euro în forinți la casa de schimb și fac câteva poze la trenurile pe care le avem spre Viena. Locomotiva românească încă face legătura cu România!
Ieșim din gară și în fața noastră e un mare șantier. Mergem în dreapta ieșirii pentru câteva poze și apoi trecem pe partea cealaltă a pieții din fața gării. Până să pornim la drum Iulian vrea să mergem la hostelul Locomotive Light. Aici Iulian știe pe un tip Szilard din Baia Mare. Speră să fie aici ca să ne lăsăm bagajele. Și avem noroc! Szilard este la muncă și se bucură să audă românește și mai ales să primească vizita unor cunoscuți. Bineînțeles că putem lăsa rucsacii la el! Îi mulțumim de pe acum și ne spune codul de la interfon în caz că venim după ce termină el tura. Așa se va și întâmpla!
Ieșim în stradă și facem stânga pe Rakoczi utca. E un mare bulevard care merge spre Dunăre! Pe dreapta este teatrul Dauer (Mirabela Dauer :D?). Trecem pe bulevardul modern și prima oprire o facem la capela Szent Rokus. Capela este interesantă prin faptul că a fost un adăpost pentru bolnavii de ciumă din 1711. Capela și apoi spitalul au servit ca loc de refugiu pentru cei care s-au oferit să îi îngrijească pe bolnavi atunci și cu alte ocazii.
Continuăm pe Rakoczi utca și apoi pe Kossuth Lajos utca spre Dunăre (încă suntem în Pesta). Din Ferenciek Tere mai mergem puțin înainte pe Szabad Sajto utca și cotim la dreapta pe Vaci utca. Este o stradă pietonală modernă care ne duce spre Vorosmarty ter (piață în caz că nu ați înțeles până acum :D!). pe câteva bănci de pe mijlocul străzii sunt niște statui argintii. Nu am reușit să îmi dau seama dacă sunt statui vii sau machete.
În mod normal din piața Vorosmarty pornesc tururile gratuite. Acum s-au mutat în Deak Ferenc ter și pentru asta trebuie să mergem la dreapta pe Deak Ferenc utca. În piață suntem puțin înainte de ora de începere a circuitelor de prezentare a Budapestei și sunt câteva autocare de turiști. Noi vom face plimbarea pe jos și ghid ne e Vicky, o doamnă simpatică de origine maghiară și plecată pentru mulți ani în State. De aceea engleza ei este perfectă! Suntem câțiva în grup și printre noi este și o braziliancă cu care Iulian intră imediat în vorbă. Am reținut-o fiindcă mai încolo se va pierde de grup și ne vom întâlni întâmplător pe străzile Pestei. După prezentările de rigoare (nume și de unde suntem fiecare), Vicky ne arată ”câinii lui Dante”, paznicii Infernului.
Prin Erzsebet Ter (un parc frumușel) mergem spre Szechenyi Lanchid (Podul cu lanțuri) din poveste în poveste. Mai întâi trecem pe lângă fântâna apelor (Tisa - Tisza, Dunărea - Duna și Lajta). E construită ca simbol al Budapestei, capitala apelor. Budapesta este renumită și pentru băile termale (peste o sută de izvoare termale). Tot în același parc este și primul loc în care văd multe lacăte prinse pe un grilaj ca simbol al iubirii veșnice. Pe multe poduri din Europa sunt astfel de poduri cu lacăte unde iubiții își declară iubire veșnică, închid lacătul și aruncă cheia în apele râului ca să nu mai poată fi desfăcută iubirea lor.
Pe Joszef Atilla utca facem stânga până în Szechenyi Istvan ter care se află la unul din capetele Podului cu lanțuri. Pe partea cealaltă a pieței se poate vedea frumoasa instituție bancară Gresham. Se spune că fațada are foiță de aur pe anumite zone.
Înainte de a intra pe pod, facem câteva poze gen io-la.
Podul este ridicat în memoria omului de stat Istvan Szechenyi care a cheltuit o avere pentru construcția podului la mijlocul secolului 19 (1849). Este cel mai vechi pod ce leagă orașele Buda și Pesta și e păzit de leii cu o interesantă legendă. Știți care este?
Trecem podul spre Kilometrul Zero al Budapestei despre care Vicky ne spune că nu prea îi place. Parcă ar fi asociat cu organul de reproducere feminin :D! Lângă kilometrul Zero este un zid al cetății Budei cu o emblemă pe care apare și simbolul Transilvaniei (Siebenburgen). Și mai devreme Vicky ne spusese despre marele stat ungar care includea și Transilvania care, conform credinței lor, a fost furat Ungariei de către români. Ne-am abținut și atunci și acum de la comentarii spunând doar că avem păreri diferite. De aici începe tunelul castelului Buda pe sub dealul Budei. Și începe și funicularul ce urcă pe dealul Budei construit inițial pentru boieri ca să nu obosească urcând dealul ;). Noi urcăm pe alei în serpentine și ajungem curând deasupra dealului de unde se vede o frumoasă panoramă a Pestei.
În față avem castelul Budapestei folosit pentru expoziții de artă. Vicky ne grăbește puțin pe scări la dreapta fiindcă are o surpriză pentru noi: schimbarea gărzii de la palatul regal Sandor. Ajungem la fix la schimbarea gărzii, asistăm la spectacol și după terminare Vicky pleacă repede mai departe. Se pierde și brazilianca noastră prin mulțime și o vom revedea mai încolo. Mai fac câteva poze spre Pesta și pornim după grup pe lângă fostul castel din care a mai rămas doar un singur nivel.
Pe Szinhaz utca facem dreapta, lăsăm pe dreapta teatrul Nemzeti Tancszinhaz unde găsim un anunț pentru concertul lui Beethoven din 1800!
Prin Disz ter și pe Tarnok utca ajungem în Szentharomsag ter unde este statuia ciumei. Se credea în Evul mediu că orașul e protejat de boli cu cât e mai înaltă statuia specială. Pe partea dreaptă este frumoasa biserică Matyas cu țiglă colorată pe acoperiș. Există credința că păsările negre de pe acoperiș protejează orașul de boli. Biserica e faimoasă prin faptul că aici matei Corvin s-a căsătorit de două ori. Tot aici Franz Joszef și Sisi au primit coroana Ungariei. Un timp biserica a fost moschee și turcii s-au speriat când au văzut o statuie a Fecioarei Maria ascunsă în zidurile bisericii.
În dreapta noastră este Bastionul Pescarilor, o terasă în stil neogotic și neoromanic care parcă ar fi luată din filmele lui Walt Disney. Bineînțeles că ne plimbăm prin turnurile ei și facem o poză cu un paznic în turnul cel mai din stânga. De aici se vede frumos Pesta și Parlamentul Maghiar.
Revenim în piațetă și continuăm pe strada cu același nume până la prima intersecție (cu Uri utca). Aici ia sfârșit prezentarea lui Vicky. După ce ne arată și ne mai explică ceva. Suntem lângă statuia generalului Hadik Andras, favorit al Mariei Tereza. Uitați-vă la biluțele calului! Față de restul statuii lucesc! Explicația e următoarea: se crede că dacă un student freacă repectivele biluțe, are noroc la examene!
Fiind o acțiune voluntară, Vicky ne spune că fiecare poate să doneze cât consideră. Așa face fiecare! Mergem în față pe Uri utca, intrăm repede pe stânga la un magazin de suveniruri și găsim străduțele care ne coboară în piața Szilagyi Dezso ter unde este biserica calvinistă. Mă atrăsese de sus din Bastionul Pescarilor!
Suntem la malul Dunării și pe partea cealaltă se vede Parlamentul Maghiar, una din emblemele Budapestei. Cotim la stânga și mergem pe zona pietonală de pe Sztehlo Gabor rakpart și apoi Angelo Rotta rakpart până la Margit Hid (Podul Margaretei) în Gyoni Geza ter unde este statuia poetului omonim care a murit în primul război mondial la Krasnoyarsk (Rusia). Am remarcat piațeta fiindcă într-o reclamă pe o clădire apare portretul și numele alpinistului Eross Zsolt, primul alpinist maghiar care a ajuns pe Everest (a urcat din 1999 până în 2013 zece din cei paisprezece optmiari ai lumii). La vremea când am fost eu în Budapesta, nu își urcare ultimul optmiar Kangchenjunga...
Urcăm pe Margit Hid, trecem Dunărea prin insula Margit sziget (una din marile insule dunărene din Budapesta) și pe dreapta avem ocazia să vedem ceva special: un autobuz amfibie care merge pe apă. Găsim după aceea prețul unui bilet și ni se pare cam scump.
Pe Szent Istvan korut trecem de teatrul de comedie Vigszinhaz și oprim câteva minute să mâncam ceva și să trimitem câte un mail acasă (au wireless). Continuăm până la Budapest Nyugati palyudvar (gara Nyugati) cu o mare piață în față.
Intrăm la metrou fiindcă vrem să mai vedem ceva și se cam scurge timpul. E vorba de bulevardul Andrassy utca și de metroul care merge pe sub acest bulevard (linia 1). Ca să intrăm la metrou trebuie să ne luăm cartele și facem cumva de luăm cartelele de al casa de bilete. Nu mai știu prețul și nici nu cred că e semnificativ. Luăm metroul de pe linia 3 (albastră) până la Deak Ferenc ter (cea de mai devreme unde ne-am întâlnit cu Vicky) și aici schimbăm pe linia 1. Așteptăm trenul vechi galben pe ecartament îngust și acesta vine cu mult zgomot. Linia 1 de metrou (se numește ”underground”, celelalte linii sunt de ”metrou”) a fost construită în doi ani și inaugurată de împăratul Franz Jozef la 2 mai 1896 (anul când s-au împlinit 1000 de ani de la venirea maghiarilor) și este declarată monument UNESCO din 2002. E ușor de înțeles de ce! Vagoanele în sine sunt monumente de inginerie pentru acea vreme, fiecare stație cu faianță și mobilier din lemn este un spectacol. Chiar în vreo două stații coborâm pentru poze (Opera este una dintre ele!). Mergem până la Hosok Tere unde este Parcul Orașului Varosliget.
Mai fusesem până acum în locuri așa de largi și maiestuoase, dar aici piața largă e impresionantă. Nu ca multe locuri din Roma! Dar să nu anticipăm ;)!
Admirăm monumentul și prin spatele lui mergem pe Kos Karoly setany spre intrarea în Castelul Huniazilor Vajdahunyad Vara. Pe dreapta lăsăm cel mai mare patinoar în aer liber din Ungaria. Castelul este masiv și, pe bună dreptate, aduce aminte de Castelul Huniazilor de la noi. Asta pentru că a fost construit de aceeași familie și își păstrează oarecum niște caracteristici. În interior vom găsi statuia lui Vajda Hunyad printre alte mici detalii. Poarta castelului este monumentală și păzită de lei imenși. După ce intrăm pe stânga este capela Jaki și mai apoi statuia lui Anonymus. Pe care o remarcă Iulian și e tare bucuros că a găsit-o! Construcțiile cu detalii gotice sunt foarte interesante mai ales în lumina apusului roșu-portocaliu care vine peste noi.
Iulian mai remarcă și statuia lui George Washington prin parcul castelului. Găsim aleile care ne scot la Otvenhatosok tere unde este monumentul dedicat eroilor revoluției ungare din 1956 și a războiului de independență.
Mulțumiți de cele văzute, am cam merita și noi o pauză. Încă ceva, Iulian! Dacă tot suntem aici, hai să mergem puțin pe Andrassy utca. Chiar dacă e oboseală destul de mare. Nu am stat deloc azi! Mergem la dreapta până la Hosok tere și de aici la stânga pe elegantul bulevard Andrassy. Luminile și noaptea se cam lasă și o dată cu ea trebuie să ajungem și noi înapoi la Budapest Keleti să ne luăm bagajele și să mergem mai departe în Europa.
După piața Kodaly Korond mai mergem până la strada Rozsa utca și facem stânga pe aceasta. Nu mai știu exact pe unde am mers, dar cert e că trecem pe lângă Operă și prin piața unde este biserica sfintei Elisabeta.
Lângă barul Keskakas vedem cum Moș Crăciun își obține haina roșie și undeva pe Kazinsky utca o revedem pe a noastră braziliancă de dimineață. Ne bucurăm și propunem să mergem să stăm undeva și să bem o bere. Drumul ne duce la clubul Szimpla Kert unde e tare faină atmosfera. Eu mai mult mă ocup de poze decât de bere!
Cu un schimb de mailuri salutăm colega (poate ne vom reîntâlni pe couchsurfing) și mergem direct la Rakoczy utca și apoi la hostelul Locomotive Light unde ne lăsasem rucsacii. Într-adevăr Szilard nu mai lucrează acum, luăm bagajele și mergem la gara Keleti.
Găsim trenul EN466 care pleacă spre Viena la 19.10. Când am căutat și am intrat pe net mai devreme, văzusem că în Viena ne-a răspuns o tipă Martha că ne poate caza două nopți la ea. Așa că bucuria a fost imensă și vorbim cu ea prin sms-uri pe drum. Îi spunem că ajungem la Wien Westbahnhof târziu spre noapte. Nici o problemă, vine să ne ia cu mașina! Nu mai trebuie să ne luăm nici un supliment de tren, nimic. Doar trebuie să notăm în anexa abonamentului nostru numărul trenului cu care mergem, ora plecării, gara din care plecăm și cea în care ajungem!
Și cu asta terminăm cu Budapesta! Mai departe spre vest, flăcăi!
Trenul merge foarte fain și după ora 23.00 suntem în Wienna. Martha ne așteaptă în parcare cu o mașină cu închiriată. De fapt e o mașină care înlocuie mașina ei dusă la reparat. Parcă venim acasă, așa suntem întâmpinați! Sus în mașină, povestim pe drum și nu prea avem timp să ne lămurim unde stă Martha. Și unde vom sta și noi două nopți! Doar ne spune că stă mai aproape de Wien Meidling, o altă gară mare a orașului. Mergem sus și suntem din ce în ce mai uimiți. Martha are un apartament cu două camere în care nu stă prea des. O cameră o pune la dispoziția surferilor. În frigider tocmai cumpărase de toate pentru noi. Cumva mă simt stânjenit, dar trebuie să acceptăm situația ca atare :D! Mâncăm puțin de seară, povestim despre planul pentru mâine. Mâine în mod normal Martha lucrează, dar și-a luat liber ca să meargă cu noi prin oraș! Este montaniardă și călătoare, plănuiește o expediție în Tibet! E foarte faină gazda noastră! Pentru mâine Iulian vrea să meargă pe dealul Kahlenberg și să vizităm orașul pe cât posibil. Vom face asta din plin, indiferenți la ploaia care, cel puțin în prima parte a zilei, nu ne-a dat pace. Despre astea citim în postarea următoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu