Suntem tot în Odeonplatz unde am terminat circuitul ghidat gratuit prin Munich de către Peter, bavarezul blond extrem de simpatic și binevoitor! Vă povestisem câte ceva despre Feldherrnhalle și rolul ei în istorie. Cum ne uităm dinspre piață spre logia amintită, în dreapta avem Theatinerkirche, una din bisericile importante ale orașului. Biserica a fost construită între 1663 și 1690 de câtre electorul Ferdinand Maria și de soția sa Henriette Adelaide de Savoya ca mulțumire pentru nașterea mult așteptată a moștenitorului coroanei bavareze Max Emanuel în 1662. Fațada în stil Rococo a fost adăugată de Francois de Cuvillies în 1768. Stilul mediteranean și culoarea galbenă de pe exterior au făcut-o simbol al orașului. Exteriorul orașului îmi aduce aminte de Eglise des Augustins din Marseille. Veți vedea mai încolo că nu prea aduc una cu alta, dar așa mi s-a făcut legătura în minte :D!
Interiorul diferă total față de exterior. Majoritatea lucrărilor stucco albe pur și simplu m-au fascinat. Sunt foarte multe detalii și aici vă arăt doar câteva pentru a stârni curiozitatea. Se pot observa două dintre cele patru statui ale evangheliștilor supradimensionați din altarul bisericii. Amvonul negru se remarcă cu ușurință în marea biserică albă.
În biserică sunt multe cripte printre care cele ale reginei Maria, a lui Maximilian II, a lui Ferdinand Maria, a Henriettei Adelaida de Savoya, a regelui Maximilian I și ale multor prinți ai Bavariei.
Revenim în Odeonplatz și pe partea cealaltă a pieței este intrarea în Hofgarten. Intrarea ne e întâmpinată de un bavarez cu acordeon!
Intrăm pe Hofgartenstrasse în Grădinile Englezești. Grădinile Englezești sunt declarate publice din 1789 deci destul de vechi. Acestea se întind de aici până dincolo de Mittlerer Ring și pe partea dreaptă a Isarului (acum suntem pe partea stângă). Așa că practic până la Muzeul Alpin mergem mai mult prin grădini! Ups, mi-a scăpat :D! Bine că nu așa ne-am plănuit, dar obiectivele și drumurile ne-au dus într-acolo! Deocamdată mergem în Hofgarten în mijloc la Templul Dianei, un pavilion renascentist cu douăsprezece fețe unde se mai țin concerte de muzică clasică. Pe fiecare din cei șase stâlpi pe interior sunt niște fântânele foarte interesante. De notat călăreții sportivi pe care i-am văzut trecând pe lângă noi după ce am intrat în parc.
În fața Cancelariei de Stat a Bavariei se remarcă statuia lui Otto von Wittelsbach Herzog von Bayern și statuile grecești de pe frontispiciul clădirii imense. În stânga lăsăm Palatul Prințului Karl și ne îndreptăm la dreapta pe Prinzregentenstrasee spre Friedensengel, îngerul aurit pe coloană care se vede după Isar spre est. Ajungem și acolo! Deocamdată lăsăm pe stânga Muzeul de artă și ajungem la podul de unde izvorăște Eisbach spre Isar. După pod intrăm în zona sportivă a grădinilor englezești unde e un alt obiectiv turistic: surferii care mai tot timpul plutesc contra torentului Eisbach-ului. Tare faini sunt și ne uităm la ei vreo 10 minute!
Mergem pe aleea din dreapta pe lângă zona sportivă prin parcul foarte elegant. Pe drept cuvânt îmi aduce aminte de parcurile londoneze! Trecem un pod la stânga peste Eisbach și urcăm spre Monopteros.
Monopteros este un templu în stil grecesc rotund construit în 1836 de Leo von Klenze asemănător templului lui Apollo din marmură multicoloră.
Un alt obiectiv al Grădinilor Englezești și cel mai depărtat pentru noi este Turnul Japonez din lemn în stil pagodă. Primul turn de 25 de metri înălțime a fost construit în 1789-1790 și a ars în 13 iulie 1944 după bombardament, un al doilea turn fiind făcut în 1952 după forma originală.
Pe lângă Orangerie ieșim în Ottingerstrasse și pe la berăria Franziskaner ajungem la Max Joseph Brucke. Pe latura din amonte a podului este simbolul orașului, călugărul-copil! Facem dreapta după pod ca să intrăm prin grădinile englezești. De remarcat aici rățuștele vesele și băncile memoriale dedicate unor oameni dispăruți! Înainte de Luitpold brucke (pe care merge Prinzregentstrasse) trecem printr-un pasaj pietonal foarte fain decorat (pictură urbană).
După pod urcăm la stânga pe scări la Friedensengel (Îngerul Păcii). Pe coloana corintiană de 38 de metri aflată pe un postament cu puternice și variate influențe elene se află Îngerul Păcii aurit care aduce amintește de pacea de 25 de ani de după războiul Franco-German din 1870-1871. Mozaicurile aurite arată alegorii ale păcii și războiului și a victoriei și binecuvântării pentru cultură.
Trecem pe lângă cascadele lui Maximilian și pe podul Maximilianbrucke lăsăm în stânga Maximilianeumul și trecem pe partea stângă a râului Isar. Sunetul cascadelor este foarte plăcut și relaxant și acoperă orice alt sunet deranjant urechilor din jurul nostru. Din acest motiv stau câteva secunde cu ochii închiși ascultând apa.
Pe Steinsdorfstrasse mergem spre amonte paralel cu râul și ce vedem pe stânga: Muzeul Alpin din Munich! Oau! Recunosc că auzisem doar vag de muzeu și nu ni-l pusesem în plan! Noi de fapt vroiam să ajungem la Isartor și apoi spre casă. Pe dreapta găsim biserica Sankt Lukas și, deși e frumoasă, pentru noi pălește în fața Muzeului Alpinismulului și Biblioteca Clubului Alpin. Așa că după doar o poză facem stânga pe Mariannenbrucke pe Praterinsel spre muzeu.
Înainte de a intra în Muzeu vedem că avem doar o oră și jumătate pentru vizită (închide la ora 18.00). Clar este prea puțin pentru ce vom vedea aici, dar măcar ne mulțumim că nu ratăm o astfel de ocazie! Facem câte o poză cu alpinistul care studiază harta înainte de a porni la drum (statuie) și intrăm în muzeu. Nu vrem să pierdem prea mult timp cu nimicuri! Nici nu mai contează că intrarea ne costă 4.5 euro! Întrebăm care ar fi sensul de vizitare și ne recomandă întâi partea din dreapta a recepției și după aceea cea din stânga.
În prima sală sunt prezentate tipuri de floră alpină și tot felul de condiții de adaptare a naturii la mediul alpin. În sala următoare sunt câteva echipamente prezentate la mod general (un bocanc, schiuri, drumul spre cabană și vârf, un rucsac, niște papuci de cățărare, o telecabină, un panou cu trasee de diferite dificultăți pe care urcă niște copii asistați de mame, o mini-telecabină, un ceainic, o placă de altitudine cu marca DAV, un piolet, un vârf cu cruce - asemănătoare celei de pe Grossglockner și mult mai simplificată - și carte de vârf - gipfel buch, un binoclu, o coardă etc). Sunt și ceva descrieri mai mult sau mai puțin interactive și nu stăm să citim chiar la fiecare. Pare un muzeu pentru copii aici. Trecem și în a doua cameră, cabana - die Hutte - unde vedem niște priciuri, niște vechi colțari, un panou de cabană, o masă de prim ajutor, pe perete o hartă deschisă a Kaisergebirge (unde Niculae Baticu a avut onoarea unor trasee grele în 1936, a învățat tehnici noi de cățărătură și le-a adus apoi în România unde Clubul Alpin Român luase ființă de curând!) și o hartă a zonelor cu trasee de cățărat din Germania. Ne scriem numele în cartea cabanei și ne punem ștampila muzeului pe pașaport și ne întoarcem la recepție pentru a merge în a doua parte a muzeului.
În prima sală sunt câteva vitrine dedicate primelor explorări și expediții în Alpi și apoi în Himalaya, giganții lumii. Sunt tot felul de cărți, documentare, hărți, instrumente alpine, de orientare, anexe (se știe că expedițiile mari mergeau cu tot ce înseamnă necesitate umană - gândiți-vă la eleganța britanică ce trebuia să existe peste tot pe unde mergeau!), instrumente de cercetare geologică, biologică, geografică, elemente și cercetări de glaciologie, modele de cabane, echipament - îmi aduce aminte de echipamentul folosit de George Mallory și de Andrew Irvine în 1924 în expediția spre Everest - personal dovezile aduse îmi sugerează că au dispărut după atingerea vârfului - sau de mulți alți alpiniști care au reușit remarcabile performanțe cu echipament aproape imposibil pentru ziua de astăzi, statui ale unor mari alpiniști (Franz Senn, Johan Studl, Carl Muller, Willi Rickner Rickmers, Reinhold von Sydow)... La capătul sălii ni se spune că ”toate vârfurile sunt urcate” :D!
Trecem în sala următoare unde sunt prezentate tipuri de noduri și fotografii ale multor admirabili alpiniști și montaniarzi în trasee de la ușoare până la foarte dificile. Este doar o poză aici, pentru restul (foarte multe) vă invit la muzeu.
În sala următoare sunt multe tablouri cu peisaje și reușite alpine, cărți despre masive din toată lumea, sisteme de tracțiune pe linie ferată (cremalieră), echipamente de fotografiat și de mâncat...
Trecem în sala următoare unde sunt foarte multe echipamente de fotografiat și de înregistrare video, multe tablouri, o pereche de schiuri vechi și foarte faine cu bețe improvizate din tulpini de papură (1920), articole de presă și problematica nazismului în munți, timbre și plachete comemorative, echipamentul lui Franz Schmid, unul din frații care au realizat celebra ascensiune din 31 iulie 1931 a peretelui nordic al Matterhorn-ului, instrumente de cântat, modele de cabane austriece, echipament de cabană, cărți despre munte, un bust al vestitului Anderl Heckmair care a urcat în 1938 peretele nordic al Eigerului, descrierea tipurilor de schi și a plăcerii schiului...
Ieșim în prima sală a istoriei și de aici la recepție cu câteva minute înainte de închidere...
Uimitor, extraordinar, fantastic... De ce avem doar așa de puțin timp? Aici ar merita să stai o zi doar în fiecare sală, atât de multe sunt de aflat aici. Mai sus eu doar am făcut niște enumerări, câte îți spun descrierile fiecărui obiect... Cred că înțelegeți acum de ce am împărțit Munich-ul în două părți. M-am gândit la un moment dat să fac o descriere separată a Muzeului Alpin...
Revenim pe Mariannenplatz pe partea stângă a Isarului și pe Obermaiestrasse facem dreapta spre Thierschstrasse. Ajungem destul de repede în Isartorplatz unde este ultimul nostru obiectiv.
Poarta Isator a fost construită în 1337 ca o poartă de apărare a cetății medievale spre râul Isar. Vă amintiți de Karlstor de la intrarea în orașul medieval? Poarta a făcut parte din al doilea zid de apărare al cetății și a fost ridicată sub împăratul Louis IV. Este singura poartă care a păstrat turnul de mijloc restul fiind refăcută în 1833-1835 de Friedriech von Gartner. Frescele povestesc întoarcerea victorioasă a împăratului Louis după bătălia de la Muhldorf din 1322. În prezent Isartor adăpostește un muzeu al comediei dedicat actorului Karl Valentin.
Este 18.20 și suntem destul de obosiți după toată plimbarea de azi. Așa că ne hotărâm și coborâm la metrou. Luăm metroul S-Bahn pe linia S1 până la Haupbahnhof și de aici mergem la hostel. Ne luăm ceva de mâncare, terminăm masa, mai studiem puțin harta și obiectivele pentru ziua următoare și stabilim să mergem la Hohenschwangau și la Neuschwanstein. Sunt două castele celebre și chiar trebuie să le vedem! Așa că ne băgăm la somn cu gând la ziua ce a fost și la ceea ce va urma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu