Inițial nu voiam să merg cu prietenii Emil, Vali și Ștefan în duminica pascală la plimbare. Emil a propus drumul vinului între Urlați și Seciu (cu mașina), drum pe care noi îl făcusem acum doi ani și jumătate pe jos. Acum Emil a propus să mergem în sens invers și până la urmă am acceptat să merg cu ei.
Prima oprire este la conacul Bellu din Urlați. Data trecută îl vizitasem, acum e închis și poate fi văzut doar pe afară. În schimb exploratorii din Emil și din mine găsesc altceva de văzut: ruinele și subteranele vechiului conac, aflate în fața celui nou la câteva zeci de metri. Trebuie să te mănânce undeva să te bagi prin toate subteranele astea...
Avem puțin de mers până la mănăstirea Jercălăi unde, ca și data trecută, mă fascinează bisericuța veche de lemn de la 1731 și am noroc să fie deschisă și să pot intra în ea. Este emoționant să simți mirosul de lemn, pot spune sfințit după atâtea rugăciuni spuse aici... Și pe afară e la fel de faină ca pe interior, pentru cine are ochi să vadă ;).
Găsim o masă în curtea mănăstirii și desfacem tot ce avem pentru masa de Paști. După cum vedeți mai jos, sunt ceva merinde ;). La un moment dat vine o pereche și îi invităm la noi la masă. E pentru toți :D!
Mai departe, cu ”desagii plini”, mergem la mănăstirea Vărbila. Avem parte de un fain ghidaj, cu scuzele de rigoare că e ghida e un pic pe grabă că trebuie să închidă în curând. Ne istorisește despre biserică, ne duce prin tot muzeul și chiar ne explică și în turnul clopotniță ce e cu scara de lemn și cu noile echipamente de aici...
Mai facem câteva pauze scurte la troița unde am dormit data trecută, la două sonde, la crama Diac și la una din pauze eu găsesc momentul să explorez locurile unor vechi sonde și un mal de pământ într-o continuă alunecare. Drumul pe culmea dealului prin sate e foarte relaxant până la crama Seciu care din păcate este și ea închisă. Motiv să ne plimbăm puțin prin curtea frumos aranjată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu