Maraton Apuseni... Vine încă o ediție la care mă hotărăsc să fac ceva diferit față de celelalte: pe lângă activitățile ”mai altfel”, aleg să folosesc avionul pentru a scurta timpul București-Cluj și înapoi. Bilete luate din timp, am 6 zile în Cluj și Muntele Băișorii, am unde sta în Cluj (mulțumiri cui a făcut asta :D, se știe)... Pe 22 seara ajung în Cluj (de fapt după miezul nopții fiindcă a avut compania de zbor ceva probleme tehnice și au trebuit să schimbe avionul cu care am zburat) și după o plimbare nocturnă ajung ”acasă” și la somn.
Pe 23 ajut colegii de la organizare (bine, și eu fac parte din echipa de organizare, mai de la distanță :D) cu distribuirea kit-urilor în Cluj (la sediul sponsorului principal MSG Systems) și pe 24 merg cu Anca Brișan ”pe teren”, adică la Muntele Băișorii. Avem ceva treabă la basecamp (descărcare de materiale și mâncare) și mîine mergem să marcăm tronsonul 1 de la MA Skiland - Șesul Cald - Pietrele Mărunte - Crucea Crencii... Munte Mare, mi-era dor de tine!
Pe traseul descris în doar câteva cuvinte mai sus (ceva mai detaliat pe site-ul Maratonului Apuseni) pornim vineri de dimineață din Șesul Cald. E vreme faină, îmi aduc aminte că nu am mai fost de multă vreme pe aici (mă refer la Pietrele Mărunte că așa pe primul segment până la Colțul Rotund am fost în ianuarie 2018). La început pe pârtie urc să pun câteva marcaje și apoi pe drum mergem până la Colțul Rotund și mai departe la stânga în sus printre arbuști urcăm până aproape sub vârf. Îl lăsăm la dreapta și coborâm spre pădure. Aici am întâlnit singurul animăluț sălbatic (căutați-l într-una din poze), Ancăi i-am spus abia după ce ne depărtasem despre ce e vorba :D. În pădure prima parte de culoar e lejeră și avem un pic de curățat la un copac care a căzut fix în drumul Maratonului. Să nu vă gândiți că l-am tăiat ca să facem bulevard pentru alergători, l-am ocolit și doar am rupt niște crengi ca să nu își scoată ochii când ocolesc copacul căzut ;).
Ieșim prin poiana Stăuina Runcanilor și coborâm la Crucea Crencii. De aici mai este un segment scurt spre Bocșești și doar marchez prima parte pentru orientare. Ah, ba fac rost de câteva benzi și tije în plus și le pun până după crucea care se vede din ambele părți (și cum urci de la gater spre Bocșești, și de la colibele de sus din Bocșești). Mă întorc apoi la Anca schimbând câteva vorbe cu un cuplu care își spăla mașina de teren într-un pârâu și ne întoarcem amândoi la basecamp.
25 mai este preziua concursului. Avem multă treabă, pentru mine mai ales pe bucla de ultra maraton unde am ales să am postul anul ăsta la sugestia domnului Dinu care mi-a spus că PA8 Muntele Bocului este un loc foarte fain și nou. Confirm asta din PA8, punctul cel mai îndepărtat de basecamp de pe bucla de ultra! Aici voi fi la post cu Denisa care ajunge mai pe după amiază în Muntele Băișorii. Trebuia să mai fie încă un coleg, se pare că am rămas doar noi doi.
Până să ne așezăm la post (adică mai exact până să vină materialele), merg cu Răzvan cu mașina până în locul unde va fi PA8 și de aici marcăm tot drumul (8.5 kilometri) până la intersecția pe unde a mai trecut o dată traseul de ultra (drumul ce ocolește vârful Buscat). Chiar dacă nu pare mult ca distanță, ne ia ceva mai mult timp să marcăm decât estimase Răzvan. Asta e, ofl, vorba soră-mii (”orientare la fața locului”). Pe drumul de întoarcere la mașină (capătul cătunului Muntele Bocului) ne prinde o ploaie măruntă de vară care ne cam udă :D.
Pe seară avem toate alimentele și cortul pregătite și vom merge cu Ioșca pe un drum cunoscut de el (are mașină de teren, nu mergem pe drumul pe care am fost cu Răzvan, ci pe sub Buscat și apoi tot în jos spre Muntele Bocului) până la punctul de alimentare. Coborâm toate alimentele, masa, băncile și cortul din mașină, le pregătim pentru noapte, ne pregătim și noi cortul și somn de voie.
26 mai, ziua MA
Dimineață ne trezim în tropăitul unor cai. În rest e liniște, unii ar zice prea liniște. Montăm în tihnă cortul și pregătim tot ce trebuie pentru alergătorii care ajung aici după 56 de kilometri de traseu. Unii mai obosiți, alții mai cu glume...
Niște săteni de la primele case sunt așa de mirați de alergătorii ăștia. Știau ei de Maratonul Apuseni care se face în Muntele Băișorii și e departe pentru ei. Aaa, să fiu corect: nu toți sunt localnici, unii au case de vacanță cumpărate acum mulți ani (când copacii groși de acum erau doar niște lăstari!). Sunt așa de faini oamenii... O tanti ne aduce sarmale cu smântână (”să le mâncați repede că se răcesc”), un alt nene ne invită la el la un pahar de vin (merg doar eu, trebuie să rămână cineva la cort până vin să ne/îl ia), mai stăm la povești... Îmi va fi dor de loc și de oamenii ăștia...
Pe seară anunțăm că au trecut toți alergătorii (după închizător adică) și așteptăm ceva vreme până vine Ioșca cu mașina de punem toate materialele și pornim spre basecamp. Ca de obicei sunt în ultima echipă de voluntari care ajunge la basecamp și ne bucurăm de câte o porție de gulaș, de discuții cu mulții prieteni și multele cunoștințe, de focul de tabără... Seara avem două locuri la o pensiune unde stau mai mulți concurenți/voluntari/colegi de club.
Până la urmă nu mai plecăm în nici una din plimbările propuse pentru a doua zi și găsim o mașină (Adriana și Florin, mulțumiri) care merge spre Cluj (e tare fain numărul mașinii, BUS :D).
27 e zi de relaxare, pe 28 mergem la o plimbare la soc, în pădurea Făget, unde nu mai fusesem niciodată. Cum sunt de obicei, aș vrea să explorez cât mai mult și mă bucur de toate potecile pe care mă ghidează Denisa. E tare fain să ieși din orașul fierbinte și să intri imediat în răcoarea pădurii... Răcoare care mai încolo va fi completată cu o înghețată :D
Pe 29 dimineață merg la cea mai apropiată poștă să îmi trimit acasă o parte din bagaj (am venit eu cu puține și între timp s-au mai adunat) și după câteva ore de relaxare, mulțumesc pentru găzduire și mă îndrept (de data asta cu autobuzul) spre aeroport. Cum ajung mai devreme decât ar trebui, am ceva vreme să mă mai uit pe la suveniruri și găsesc niște magneți simpli și foarte interesanți. Ca să nu zic că am fost în Cluj și nu am luat nimic :D! Pe seară urmează drumul spre casă cu faine culori ale apusului deasupra norilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu