Cinci săptămâni în India 2013-2014 - începutul

De unde și până unde India? 

Fiecare dintre noi are un drum în viață și caută să și-l urmeze. Cu condiția să îți descoperi adevărata menire, adevăratul scop pentru care ai apărut pe Pământ. Și ce loc e mai bun pentru asta decât mistica Indie! E o țară a contrastelor permanente. E o imensitate de subcontinent pentru care îți trebuie o viață să o simți, să o înțelegi, să o respiri. 

Aveam în minte să merg în India și, ca și alte planuri de descoperire și cunoaștere a marii noastre planete Gaya, nu aveam în minte ceva stabilit concret. Anul trecut înainte și după grăbita călătorie cu trenul prin Europa (am trăit și în Europa fiecare moment cu intensitate și înțelepciune - sper eu), am dat de câteva cărți care mi-au mărit dorința de a merge în India. Nu mai știu cum am aflat de lansarea cărții "Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii" a Iuniei Pașca și am citit-o urmărind fiecare pas, fiecare conflict interior, fiecare eliberare și descătușare din ghearele trecutului. Auzisem și de cărțile lui Sega "Namaste", două romane de aventuri spirituale în India și Nepal, și îmi păruseră foarte comerciale. Am ezitat un timp să le cumpăr și când am făcut pasul ăsta, nu mi-a părut rău nici o clipă. De fapt cum nu regret nici un moment prin care trec, fie că îmi convine, fie că nu. Aventurile lui îmi păreau extraordinare și pline de suspans și descoperiri interioare. Am descoperit în cărțile rămase de la bunicul meu (care a dispărut în 1992 și mi-a lăsat o comoară ascunsă prin cărți și scrieri personale) o carte cu cele mai importante epopei ale culturii indiene, Ramayana, Mahabharata si Bhagavad Gita și le-am citit căutând să înțeleg esența lor. Mai sunt Vedele și Upanișadele... Filosofii complicate care mi-au întărit legătura spirituală cu bunicul meu! Am mai citit în ultimele luni și cărțile lui Nicolae (Puiu) Dimache "O privire dincolo de orizont. Jurnal de călătorie în jurul lumii" (Editura Vremea, 2009) și "Vulcani, fluvii sacre și zei de piatră. Călătorie în India și sud-estul asiatic" (Editura Romînia Pitorească, 2013). Din toate lecturile asimilate pagină cu pagină mă și imaginam călător prin fascinanta Indie. Cuvintelor scrise li s-au adăugat mandalele începute cu ceva timp în urmă, mantrele care mă însoțesc mai mereu ("Om mani padme hum"/"Om mani padme hung" este printre cele mai puternice mantre), interesul și atracția pentru yoga, spiritualitate și dorința fierbinte a fiecărui călător de a explora tot ce înseamnă viață.

Așa că prin mai-iunie decizia a venit de la sine: anul ăsta trebuie să plec în India! Mă cheamă! Caut pe net informații despre perioada când e recomandat să călătorești, condițiile pentru acordarea vizei, bilete de avion cât mai ieftine, vaccine recomandate și când am toate informațiile astea, fac primul pas: cererea de concediu! La mine la serviciu e destul de ușor fiindcă înainte și  după sărbătorile de iarnă avem zile libere destule. Ca să am timp suficient (niciodată nu e timp suficient!) pentru India, îmi mai iau încă două săptămâni din concediul pe 2014. Așadar obțin acordul șefului meu pentru o vacanță activă de 5 săptămâni (14 decembrie-19 ianuarie). Îmi iau biletul de avion la Turkish Airways (684 euro dus-întors) cu  patru luni înainte de plecare (adică în august 2013), de la un prieten K.V.Singh Gunwar (unde voi sta primele trei zile la ferma lui) obțin confirmarea de cazare pentru toată perioada (chiar dacă la el stau doar 3 nopți) în schimbul unei sume trimise direct în cont (până la urmă banii nu ajung în contul lui și vom rezolva la fața locului), completez pe internet formularul de aplicație de pe site-ul ambasadei, îl printez, fac două poze de pașaport și cu pașaportul și mă prezint pe 13 noiembrie la ambasadă în timpul programului (8.30-12.00). Mi se refuză aplicația pe motiv că nu am scanată poza. Fac pasul ăsta la un birou vis-a-vi de ambasadă și a doua zi mi se acceptă dosarul. Plătesc 147 lei taxa de viză și primesc o chitanță cu care trebuie să vin pe 22 noiembrie 2013 să iau pașaportul cu viza. Peste două săptămâni îmi iau viza (viză pe 6 luni)! E unul din cele mai frumoase cadouri pe care mi le-am făcut!

Mă programez la Spitalul de boli infecțioase "Victor Babeș" la Centrul de Diagnostic și Tratament pentru vaccine. De când am plecat în 2010 în Norvegia cu plan de a merge în Africa cu un program de voluntariat, am făcut o serie de vaccine și acum nu mai găsesc carnetul de vaccine. Așa că mă programez pentru o dată următoare când fac vaccinele pentru hepatita A (pe care va trebui să îl repet pentru a-l definitiva în următoarele 6 luni),  febra tifoidă, polio, difterie, tetanos si pertussis (DTP). Vaccinele nu sunt obligatorii, sunt doar recomandate! Vaccinele cu tot cu carnet m-au costat aproape 100 de euro!

Cu vaccinele făcute îmi mai rămâne planificarea finală. E mult spus planificare fiindcă, exceptând primele zile în care voi știi unde merg, restul este la voia întâmplării. Un prieten bun îmi cumpără un ghid de călătorie pentru India. E unul din cele mai bune ghiduri de călătorie când planifici totul de acasă. Dar o dată ajuns acolo, totul e dat peste cap și descoperi că totul e de 10 ori mai mult, mai mare și mai interesant decât apare în ghid. Am doar o listă lungă de locuri unde aș vrea să ajung: New Delhi, Amritsar (centrul spiritual al religiei sikh), Dharamsala, Mcleodganj (unde sper să îl întâlnesc pe Dalai Lama), Shimla, Varanasi, Agra, Jaipur, Jodhpur, Jaisalmer etc (orașe din Rajahstan, statul deșertic)... Aș putea scrie aici multe locuri pe care le trec pe listă de fiecare dată când mă uit pe ghid, dar prefer să le las ca surprize. Și pentru mine au fost multe surprize necalculate (cum ar fi ultima săptămână în Uttarakand până aproape de izvorul Gangei din ghețar).

Terminăm treaba la serviciu pe 13 decembrie și pe 14 decembrie la ora 10.30 am avionul care decolează spre Istanbul. Voi fi mai devreme la aeroport pentru a face check-in-ul. 

Știu că vreți să știți cam ce mi-am luat în bagaj. În primul rând că nu am plecat cu cine știe ce greutate: 12 kg! În rucsacul mare (60l) (primit cadou de la sora mea) mi-am pus sacul de dormit de vară (un sac vechi folosit de maic-mea ca pătură), sacul-pijama, un rucsăcel mic, 4 tricouri, două bluze cu mânecă lungă, două polare, o geacă de ploaie, papuci (am plecat cu adidași), un camelbag, indispensabili și șosete suficiente, o pereche de mănuși, două buffuri (unul cu Maraton Apuseni), căciulă, ghidul Indiei, un caiet pentru jurnal și pixuri, mini-trusa medicală, frontala, hârtia igienică, aparatul foto cu card de rezervă, telefonul, încărcătoare, lanterna, o lingură de plastic (de la lapte praf), ceva suveniruri românești cumpărate din aeroport, căști și multă dorință de cunoaștere. La întoarcere se mai adună alte suveniruri și aproape mi se dublează greutatea bagajului!

Până data viitoare, ascultați o mantră dedicată sufletului Ad gurey namah - Deva Premal meditând alături de Buddha!