Poate trebuia să stau mai mult în Dharamshala... Acum știu pe ce să mă bazez altă dată! Pornesc la drum spre Sinaia Indiei. Aleg o cale mai întortocheată fiindcă descoperisem în ghidurile pe care le am la mine un loc inedit: templele săpate în piatră de la Masrur! În mintea mea le-am asociat cu templele de la Angkor Wat din Cambodgia. Cu un bus de Kangra cobor până în Gaggal (unde o fi aeroport aici?) și pornesc pe jos spre temple. Chiar nu înțeleg cum se orientează indienii. Mereu mi-au indicat (ca și acum) drumul cel mai lung! Merg spre din centru spre Pathankot peste un pod și peste câteva sute de metri fac stânga pe Kathala Mata Road (spun asta pentru orientare, acolo nu știam numele ăsta!) urmând săgețile spre temple. În primul sătuc găsesc o școală creștină cu un mare Iisus deasupra intrării principale! Mai merg vreun kilometru și aștept un bus într-o stație locală. Ar trebui să vină pe la 11.30! Un indian localnic vede un prieten cu o mașină de transport (All India Permit) și merg cu ei vreo 15 kilometri pe un drum agățat pe crestele dealurilor împădurite (frumosul Himachal!). Pe Tiara Road și apoi pe Gaggal Road mă lasă la un moment dat în drum fiindcă ei coboară la o fabrică jos în vale. Mai merg câteva zeci de metri până după un pod și cu un bus neașteptat merg prin Lunj. Pauză de masă și mergem mai departe până în Masrur! Le spusesem că vreau să merg la temple și mă lasă la un drum de trei kilometri asfaltat spre temple (după Lahalpur). Cu rucsacul în spate pornesc în călătoria pe asfaltul din junglă. Drumul chiar mă duce printre ruine și printre copaci și liane până sus pe dealul unde sunt templele. Interesantă sculptura lor detaliată, scopul fiecărui templu (nordic, sudic, estic, vestic) și mai ales grija cu care spală templele cu apa din bazinul sfânt. Pentru vizită plătesc 100 de rupii (pentru străini, 5 rupii pentru localnici). Nu stau prea mult și căutând să prind imagini de ansamblu de deasupra templelor, mă trezesc pe poteci ce merg prin junglă. Niște băieți mă ghidează spre asfalt (alte poteci chiar se pierd în jungla "periculoasă") și cobor mai jos pe drumul pe care am venit. Merg câteva sute de metri depășind trei eleve îmbrăcate în uniformă și mă ia un bus de școală până în Lunj. Două sandwichuri făcute pe stradă și cu alte două autobuze merg până în Ranital și Kangra. Multă aglomerație, vânzători ambulanți, restaurante de stradă și indieni insistenți! Nu cădeți în plasă să cumpărați tot ce vă oferă la suprapreț! Vorbesc cu maică-mea (e uimită și bucuroasă că o sun!) de pe cartela Airtel indiană și urc cei 2,5 km până la Kangra Fort și Orațul Vechi cu maimuțe pe marginea drumului. Explorez fortul cu ale sale porți și temple, fac poze cu toate grupurile care doresc asta (asta e, poze cu maimuța!) și mă întorc cu o autoricșă de marfă până la autogară. Mănânc ceva până la bus într-unul din restaurantele de stradă și noaptea plec la drum spre Shimla. Drumul e la fel de agitat ca toate de prin zonă, cei 220 de kilometri sunt lungi și grei mai ales că urcăm spre Shimla aflată la 2100 metri. Cu pauză de masă în Bilaspur urcăm spre Sinaia indiană, stațiunea preferată a englezilor colonialiști. Chiar dacă am loc să stau întins, mi se face rău și până să ajungem la Shimla dau la boboci în mașină. Ceva normal pentru indieni! Sunt așa de obosit încât mă las condus de un porter la un hotel pentru care plătesc 770 de rupii pe noapte! Aleg să stau două nopți ca să îmi revin. Undeva pe la ora 3.00 în noapte adorm în sacul pijama sub plapuma groasă!
Maybe I should have stayed more time in Dharamshala... Now I know what to base on for the next times! I start my way to indian Sinaia. I choose a sinuous way because I discovered an unique place in my guides: the rock-cut temples from Masrur! I associated them in my mind with Angkor Wat cambodian temples! With a Kangra bus I go down to Gaggal (where is an airport here?) and I start to go by walking to the temples. I don't really understand the orientation of indians. They always indicated me (now also) the longest way to my point! I go from the center to Pathankot over a bridge and after a few hundreds of meters I turn left on Kathala Mata Road (I tell you this for orientation, I didn't know this name at that time!) following the temples signs. In the first village I find a christian school with a big Jesus above the main entrance! I walk for another kilometer and wait for a bus in a local station. It should come at 11.30! An indian local sees a friend with a transport big car (All India Permit) and I go with them for 15 kilometers on a rammed road on the ridges of wooden hills (beautiful Himachal!). On Tiara Road and Gaggal Road they drop me on the road because they go down to a factory in the valley. I go for some tens of meters and after a bridge an unexpected bus takes me to Lunj. Lunch break and we go further to Masrur! I told them that I want to go to the temples and they drop me at a 3 kilometers paved road to the temples (after Lalahpur). With my backpack I start my travel on the asphalt from the jungle! The road takes me between ruins, trees and lianas up on the temples' hill. Their detailed sculpture, the reason of every temple (northern, southern eastern, western) and the care they have to wash the temples with water from the holy pool are very interesting! For the visit I pay 100 rupees (for foreigners, 5 rupees for locals). I don't stay to much and, searching for temple framework images, I find myself on paths that go through the jungle. Some boys guide me to the road (other path dissapear in the "dangerous" jungle) and I go down to the road that I came on earlier. I walk for a few hundreds of meters over passing 3 pupils in uniforms and a school bus takes me to Lunj. Two sandwiches made on the street and I go with two buses to Ranital and Kangra! A lot of crowd, a lot of peddlers, street restaurants and insistent indians! Don't be fooled to buy everything they offer you overpriced! I talk to my mother on the indian Airtel SIM card and she is so happy for the call! She didn't expect me to call her! I go up on the road to Kangra Fort (and Old Kangra) with monkeys near the road. I explore the fort with its gates and temples, take photos with all the groups who want this (photos with the monkey!) and I go back to the bus stop with a transport ricshaw! I eat something at a street restaurant and go with a night bus to Shimla. The road is sinuous as all the roads in the area and the 220 kilometers are long and hard because we go up to Shimla situated at 2100 m altitude. With a dinner break in Bilaspur, we go up to indian Sinaia, the preferred resort of the english colonialists. I have a place to lay down, I feel sick and I vomit just before reaching Shimla. Something normal for indians! I am so tired and I let myself driven by a porter to a hotel where I pay 770 rupees for one night! I decide to stay here for two night to feel better. Somewhere around 3.00 a.m. I go to sleep in the inner sleeping bag under the thick blanket.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu