Întoarcerea acasă de Crăciun 25.12.2013 Back home for Christmas

De aseară știam că ziua îmi începe foarte devreme. Pe întuneric cobor la recepție și un băiat mă duce cu mașina la gară. Încă e noapte când ajung în gară. Îi mulțumesc și îmi confirm locul în vagon. Trenul vine și pleacă mai departe cu vreo jumătate de oră mai târziu decât planificat. Normal pentru India! Prilej de a mânca de dimineață în gară și de a cumpăra două cărți ("The power of the subconscious mind" și "The monk who sold his Ferrari" - Robin Sharma) editate special pentru indieni (oare de ce?). În tren îmi iau două ceaiuri, încep să citesc din cartea lui Robin și linia dreaptă merge câteva ore prin câmpia indiană spre capitală. Înainte de prânz ajung în Delhi și vreau să mă plimb prin oraș până să merg seara la Gunwar. Pornesc pe jos spre Connaught Place (C.P.), centrul comercial al Noului Delhi. La marginea C.P. intru câteva minute prin moscheea Aulia Masjid. Ca în toate moscheile în care am intrat, e așa de curat și liniște! Connaught Place este un parc în jurul căruia sunt trei bulevarde circulare din care pleacă radial alte șapte bulevarde. Imaginați-vă un Arc de Triumf parizian în mijlocul unei îngrămădeli nesfărșite de case de toate felurile! Reușesc să ajung la parcul central Rajiv Chowk trecând peste bulevardele cu 6 benzi și abia în zona unde începe bazarul subteran Palika găsesc intrarea în parc. Formal se verifică bagajele și lipsa cuțitelor sau a drogurilor prin porți detectoare. Nici nu dau să mă așez bine și intră în vorbă cu mine un tip, probabil ghid. Vrea să mă sfătuiască ce să vizitez. Ca orice alt vultur de străini! Îi spun că vreau să merg în Rajahstan după Varanasi și mă las dus la o agenție de turism a Guvernului. Că tot am menționat Guvernul, să nu fiți iritați ca mine când vi se vorbește de Guvern. Pentru tot ce nu merge bine sau ce nu pot explica, ei dau vina pe Guvern! La agenție îmi prezintă diferite oferte pentru circuite în Rajahstan! Două săptămâni, o săptămână, cu aranjamente pentru cazare și masă, doar mașină cu șofer, combustibil și asigurare... Evident că prețul e cu atât mai mare cu cât sunt mai multe servicii. Îmi fac socotelile în gând și aleg pachetul care îmi convine: 33.000 rupii, mașină cu șofer, combustibil și asigurare fără hoteluri pentru două săptămâni! Semnăm un contract scris de mână, îi plătesc banii (jumătate cash, jumătate cu cardul VISA), am ceva îndoieli personale că am făcut o mare gafă și le voi păstra până în Agra când mă întâlnesc cu șoferul. Tânărul meu ghid a plecat mai devreme fiindcă avea ceva treabă. Cezare, ai plătit, acum poți doar să ai încredere că va fi bine! Plec spre Poarta Indiei și un indian de la agenție se miră că vreau să merg pe jos. Ei nu pot concepe așa ceva despre turiști! Plus că nu știu ce e aia călător! Merg pe Kasturba Gandhi Marg ca o mare ciudățenie: un turist mergător cu rucsac mare! La casa Baroda nu sunt lăsat să fac poze. Parcă e după ei! Tot pe KG marg ajung la monumentul boltit din gresie construit tot de Lutyens, arhitectul Porții Indiei. E Crăciun și parcul pietonal al Porții Indiei e plin de turiști sau localnici până spre Rashtrapati Bhavan, palatul prezidențial. Merg puțin pentru o poză la Poarta Indiei și caut să ies cât mai repede din aglomerație. Nu îmi place deloc! Îl sun pe Gunwar, îi spun unde sunt și că ajung mai pe seară la el. Mai vreau să mai vizitez câte ceva. Nu crede că Purana Quila e deschisă. De fapt când ajung acasă îmi dau seama că băuseră (el și George) ceva alcool și probabil de aici reacțiile mai neobișnuite și buna lor dispoziție. Pe Shershah Road ajung la Grădina Zoologică prin care îmi propusesem să merg spre Purana Qila (Fortul vechi). Nu vreau să plătesc intrarea la animale și mă îndrept spre Purana Quila la stânga pe Mathura Road. Pe dreapta (vis-a-vis de intrarea spre Fort) este moscheea Khairul Manzil construită de Maham Anga, una din doicile împăratului mogul Akbar (cel mai cunoscut dintre împărații moguli). Se spune că Maham Anga a condus imperiul mogul când Akbar era tânăr. Intru apoi în Purana Quila după ce plătesc cele 100 de rupii pe bilet. La casa pentru străini e liber față de casa pentru indieni unde e coadă mare! Fortul Vechi, construit pe un deal, se remarcă prin cele patru porți în patru direcții cardinale, fiecare construită cu alt scop, prin moscheea imensă din fort și prin băile termale ale împăraților. Muzeul de arheologie m-a dezamăgit fiindcă nu am fost lăsat să fac poze în interior. "Mai învățați de la londonezi care au majoritatea muzeelor gratuite și poți face câte poze vrei!" Pe Mathura Road și apoi pe Dr Zakir Hussain Marg ajung la Sabz Burj Circus unde e intrarea spre Mormântul lui Humayun. Prin parcul sec merg la intrare: alte 100 de rupii! E peste limita mea de suportabilitate! Nu plătesc degeaba atâția bani! Nu intru, mă învârt pe exteriorul zidurilor pe lângă Monumentul lui Isa Khan și moscheea Isa Khan și un paznic mă gonește: "Zonă periculoasă!" Îmi iau o înghețată ca să schimb bani de ricșă (adică bicicletă cu bancă în spate, nu autoricșă motorizată!) și merg spre casa lui Gunwar pe înserat. Pe un pod indianul slab nu poate trage ricșa și cobor până în vârful podului (banii îi dai la sfârșit!). Mă duce până în Najpat Nagar pentru 80 de rupii! Cu Gunwar și George povestim, bem până seara târziu. Gunwar are o întâlnire și nu pot rămâne la el. Așa că îmi iau rucsacul și merg cu George la el acasă. Pe drum îmi ia un hamburger de la Mc Donald's și ne minunăm de coada de la cinematograf. Mai stau la povești cu vecinul lui din Varanasi despre esența vieții și spre miezul nopții mă bag la som!

I knew from the last evening that this day starts early in the morning. I come down to reception during night and a boy takes me with a car to railway station. It's still night when I reach the station. I thank him and confirm my place in the couch. The train leaves half an hour later than scheduled. So normal for India! I take this time to eat my breakfast in the station and to buy two books ("The power of the subconscious mind" and "The monk who sold his Ferrari" - Robin Sharma) - special edition for Indians (why?). I drink two glasses of tea in the train, start to read from Robin's book and the straight line goes for a few hours in the indian plain to the capital. I reach Delhi before noon and I want to walk around before going to Gunwar in the evening. I start to walk to Connaught Place (C.P.), the commercial center of New Delhi. At the margin of C.P. I enter for a few minutes in Aulia Masjid mosque. As in all mosques, everything is so clean and quiet! Connaught Place is a park with three circular boulevards around and seven other radial boulevards. Imagine a parisian Trimph Arch in the middle of a crowd of all kind of houses! I manage to reach central park Rajiv Chowk by passing boulevards with six lanes and I find the entrance in the park in Palika underground Bazaar area. Formally they check bagagges and lack of knives or drugs in some detecting gates. I don't sit and start to talk with a guy, probably a guide. He wants to give me some advices. As any other foreigners hawk! I tell him that I want to go to Rajahstan after Varanasi and I let myself guided to a Government travel agency. As I mentioned the Government, don't be moody as I was when they speak about Government. They blame the Government for all bad things or the things they can't explain! At the agency they present me all kind of offers for Rajahstan circuits! Two weeks, one week, arrangements for housing and food, only car with driver, fuel and insurance... Obviously the price is bigger as the services are more! I make my calculations and I choose the package I like: 33.000 rupees, car with driver, fuel and insurance without hotels for two weeks! We sign a hand written contract, I pay him the money (half cash, half on VISA card), I have some personal doubts that I did a big mistake and I will keep them until I meet the driver in Agra. My young guide left earlier because he had something to do. Cezar, you payed, now you must trust thast it will be ok! I leave to India Gate and an Indian man from the agency wonders why I want to walk. They don't have this concept about tourists! More, they don't know what a traveller is! I walk on Kasturba Gandhi Marg as a big weirdness: a walking big-packpack tourist! Ițm not allowed to take pictures at Baroda house! Yeah, sure! On KG Marg I reach the canopy built by Lutyens, the builder of India Gate. It's Christmas and all the park from India Gate to Rashtrapati Bhavan, the residential palace, is full with tourists or locals. I go to India Gate for a picture and go as fast is I can from the crowd. I don't like it at all! I give a call to Gunwar, tell him where I am now and that I will reach his home later. I want to make some more visits. He doesn't think Purana Qila is open. When I reach home I realize that Gunwar and George drank some alcohol which gave them the unusual reactions and their cheerfulness. On Shershah Road I reach the Zoo Garden that I proposed to pass to Purana Qila (Old Fort). I don't want to pay the fee for animals and I go to Purana Qila on Mathura Road. On the right (vis-a-vis with the fort entrance) you find Khairul Manzil mosque built by Maham Anga, one of the wet nurses of moghul emperor Akbar (the most famous of the moghul emperors). It is said that Maham Anga ruled the moghul empire when Akbar was a boy. I enter Purana Qila paying 100 rupees for the entrance fee. There's no line at the foreigners cassa comparing to the locals one! Purana Qila, built on a hill, has four gates in cardinal directions, each built with different reason, a huge mosque and the emperors' thermal baths. The archeology museum dissapointed me because they didn't let me make inside pictures. "Learn from the londoners who have most of the museums for free and you can take as many pictures as you want!" On Mathura Road and Dr Zakir Hussain Marg I reach Sabz Burj Circus where I find the entrance to Humayun's Tomb. I go to the entrance: other 100 rupees! It's more than my supportability limit! I don't pay so much money for nothing! I don't go inside, I walk around the outer walls near Isa Khan's Tomb and Isa Khan Mosque and a guardian rids me: "Dangerous area!". I eat one ice cream to change money for the rickshaw (a bike with a bench in the back, not an auto rickshaw!) and I go to Gunwar's house after dawn. On a bridge the skinny Indian biker can not drive and I walk near the rickshaw to the top of the bridge (you pay him at the end of the trip!). He takes me to Najpat Nagar for 80 rupees! We talk a lot with Gunwar and George, we drink later in the night. Gunwar has a meeting and I can't stay with him. So I take my backpack and go with George at his home. On the way he takes me a hamburger from Mc Donald's and we wonder of the cinema line. I talk with his neighbor from Varanasi about the essence of life and i go to sleep before midnight!