RT Craiasa nordica 19.09.2010

RT Craiasa nordica 19.09.2010

Colegi de tura: Ana-Maria, Eugen, Cezar

Cu cateva zile inainte de we ma suna Eugen sa ii dau ceva indicatii pentru Piatra Craiului. Rezervase o camera la Plaiul Foii pentru el si pentru Ana-Maria. I-am dat cateva idei de traseu, nefiind sigur ca voi putea ajunge si eu (speram sa ajung). Una dintre aceste idei se va finaliza in frumoasa zi de duminica.
Avand ceva treaba sambata dimineata, am reusit abia pe la ora 18.00 sa scap si sa ma indrept spre casa sa-mi fac bagajul. M-am miscat cu elan si la 19.00 eram la autogara Ritmului de unde am plecat cu microbuzul spre Brasov. Cu soferul extrem de abil (n-a mai facut pauza de rigoare la Comarnic), am ajuns in 2h35' in Brasov la gara. Super bine! Timpi de genul asta scoteam si eu mergand undeva la limita vitezei admise! In gara mai am de asteptat pana la 22.30 cand pleaca ultimul tren spre Zarnesti. Fac o poza la mersul trenurilor Bv-Zarnesti afisat in gara (pentru o prietena care m-a rugat asta) si mananc ceva de seara la restaurantul cu autoservire din gara. Trenul trebuia sa ajunga la 23.13 la capatul liniei si a avut cateva minute intarziere (23.20).
Vorbisem cu Eugen sa vina sa ma ia cu masina pana in Plai si sa dorm la ei in camera. Ma astepta in masina langa gara si in cca 30' am ajuns la cabana si la 0.00 ne-am bagat la somn. Ana era adormita si am facut cunostinta a doua zi de dimineata. Am stabilit ca plecarea sa fie pe la ora 8.00 fiindca aveam ganduri mari (evident cu scurtarea traseului in caz de vreme rea).
Ne trezim pe la 7.30 in camera mica si calduroasa, strangem toate bagajele, mancam putin si luam la noi doar strictul necesar. Restul de bagaje (de ex sacii de dormit) le lasam in masina. Pornim spre bariera pe drumul forestier si apoi pe BR incepem sa urcam spre Spirlea. Doi catei de la cabana s-au gudurat un pic pe langa noi la masina si vor veni cu noi desi am incercat sa le oprim tentativa (eu stiam bine ca nu vor putea urca pe Lanturi). Drumul imi e asa de cunoscut ca aproape nu observ cand trecem pe langa izvorul de sub Spirlea. Ana merge inainte pana la Spirlea si noi ramanem putin mai in urma sa luam apa (stim ca toata ziua nu vom mai gasi apa mai deloc). La refugiu (9.50) Eugen verifica interiorul refugiului (cunoscut mie din tura din Lancii ;) ) si am placerea sa revad un coleg de refugiu de atunci. Stam doar 10 minute si incepem sa urcam mai departe spre Lanturi, traseu pe care nici Eugen si nici Ana nu il urcasera. Ana ne marturiseste ca are putin rau de inaltime si o asigur ca nu va fi nici o problema. La 10.10 trecem de intersectia Lanturi-Spirlea-Funduri (celebra BR in trei directii) si pornim in stanga sus spre pereti. Cateii vin dupa noi si de cateva ori nu ne imaginam ca ar putea sa treaca, in special catelusa care pare sa fie mai putin abila. Ne-am inselat insa caci tocmai catelusa va trece de saritorile inimaginabile pentru patrupede de talia lor. Urcam grohotisul de sub Zaplaz si la 10.40 suntem la placa ce marcheaza acest ultim loc extraordinar. Facem o iesire de cateva zeci de metri din traseul marcat pentru o panorama in saua din dreapta. Revenim in marcaj si facem o pauza sub frumoasele pasarele de stanca ce formeaza locul numit La Zaplaz.
Cateii inca alearga pe langa noi fiindca (probabil) nu stiu ce ii asteapta. Urcam printre jnepeni tragandu-ne de acestia si in cateva minute ajungem la primul cablu. Noi urcam fara probleme si cainii nu reusesc sa urce pe langa cablu. De fapt nici nu aveau cum fiindca e aproape verticala. Plang amandoi la baza saritorii si nu avem ce sa le facem. Incearca tot felul de variante de urcat prin padure si doar ei stiu cum au urcat uimindu-ne cu aparitia deasupra saritorii.

Pornim mai departe pe vale urmand strict firul vaii si marcajele BR. Trecem de cateva mici saritori fara probleme si zarim in spate cateii care urca fara probleme pe grohotis. Trecem de un tanc si ne trezim intr-o caldare din care acum ceva timp credeam ca pleaca braul de mijloc. Acum stiu ca nu e asa datorita turei facuta cu dl Dinu acum cateva luni! Facem o pauza si ne ajung din urma cateii nostri viteji. Eu cercetez un pic pestera/intrandul de sub traseu si revin imediat la colegi. Ne repunem rucsacii in spate si incepem sa cataram pe urmatoarele trei cabluri aflate extrem de aproape unul dupa altul. Cablul asta si mai vertical e piedica definitiva pentu cainele care nu gaseste solutii de urcare. Noi urcam si amandoi plang dupa noi. Cu parere de rau, nu avem ce face si ii lasam acolo fiindca suntem convinsi ca vor gasi drumul de intoarcere.
Dupa lanturi urcam iarasi pe firul vaii si vedem ca prin minune ca doar catelusa cea viteaza a reusit sa treaca pe poteci doar de ea stiute si sa vina dupa noi. Urcam pe grohotis si pe moment traseul devine ceva mai usor. Urcam in stanga pana la un stalp de marcaj si apoi pe cateva serpentine ajungem in zona unde Braul de mijloc traverseaza Lanturile. Chiar daca mi-am amagit putin colegii de tura, de data aceasta sunt sigur ca e Braul acolo fiindca recunosc in stanga si poteca pe niste trepte inierbate.
Putin mai sus (inainte de hornul final) facem o pauza si gasesc o garofita endemica ce imi lumineaza privirile. Ana nu crede ca floricica asta finuta se gaseste doar in Crai si o las sa se documenteze acasa. Catelusa e terminata si sta langa noi cu botul pe labe. Cu greu reusim sa o urnim si sa mergem mai departe. Inainte de horn banuiesc ca este iesirea din braul de sus si o surprind pe catelusa la odihna.
Urcam hornul (Eugen in fata pe cablu si eu cu Ana pe firul inierbat si la 12.50 ne aflam cu totii in saua Grindului) unde dam de PR de creasta (de fapt aici vom schimba marcajul din BR in PR pe nordica).
Ana face cateva poze fiindca mie aparatul imi face figuri si refugiul Grind sta bine ascuns dupa un varf inierbat. In 15 minute urcam pe Piscul Baciului (2238m) si ii rugam pe alti "temerari" sa ne faca o poza de grup.
http://www.facebook.com/?ref=home#!/photo.php?fbid=155488804480114&set=t.100000569860867
E prea frumos afara si nu ne vine sa plecam, dar stim ca mai avem mult de mers si timp destul de putin. Asa ca o luam la pas spre Timbale. Trecerea orizontala cu bolovanul care te obliga sa te lasi pe spate deasupra golului e aproape inobservabila si abrupturile vestice ne absorb privirile. Ne apropiem in viteza de Timbalul mic cautand mereu sa vedem daca mai avem in spate colega de drum/catelusa. E obosita si totusi vine dupa noi.
Trecem de Timbalul mic (mai mare ca altitudine decat Timbalul Mare) si de Vf dintre Timbale si zaresc poteca/marcajele ce urca pe Timbalul Mare fix pe linia cea mai directa.
La 14.30 suntem in saua Calinetului si refugiul Ascutit este extrem de aproape de noi. Ana e un pic ametita, obosita si infometata si distantele i se par mult mai lungi. Chiar pune pariu cu Eugen ca facem mai mult de 30 de minute pana la refugiu. Eu o asigur ca facem poate chiar mai putin (stiam din prima tura pe Calinet) si putin inainte de 15.00 suntem la refugiul Lehman de sub vf Ascutit.
Supa promisa ne asteapta inauntru si primusul incalzeste in graba supa combinata cu ceva paste. Ce buna e mancarea aici! Parca nu ne vine sa mai plecam prin vantul care ne obliga sa legam usa pe interior cu ceva cordelina. La 16.10 ne hotaram sa plecam si Ana ne face o poza ca gardieni ai refugiului. Inchidem usa si continuam pe nordica spre vf Ascutit si apoi in coborare continua spre vf Turnu. In stanga vad de cateva ori muchia si turnul Dianei si curand vad si poteca ce coboara pe grohotis pe sub peretele stancos. Catelusa aiba se misca si la ora 17.45 o zarim pentru ultima data in spatele nostru. Se uita la noi foarte obosita si renunta sa coboare mai departe cu noi. Sper sa fi stiut sa coboare spre Curmatura sau in alte locuri populate! Trecem de lantul putin expus pe vestul crestei si deasupra creastei zarim un superb curcubeu de cca 270 de grade (pornea de dupa muchia Dianei si se pierdea in padure prin valea Curmaturii). Ii facem cateva poze si ne continuam drumul pana la 18.25 cand ajungem pe varful Padina Popii aflat putin deasupra pragului de 2000m (mai exact 2018m). De aici vom schimba iarasi marcajul in TA spre Padina Popii.
Coboram 15 minute printre jnepeni si ajungem la capatul de sus al muchiei Dianei. Avem de ales intre Padina Popii si Brana Caprelor. Fiind acelasi timp de mers pana la Diana, hotaram sa urmam Padina Popii. Nu inainte de a fotografia superba capra neagra ce ne indica brana omonima!
O luam la vale pe grohotisul care se tot duce sub noi. Noroc cu peretele din dreapta care ne ajuta sa nu ne ducem la vale prea repede. Avem cateva treceri prin padure si mereu ne intrebam: "Ce avem acum?" "Alt grohotiiis :D".
Iesim in sfarsit pe o brana mai larga inierbata si dam de primul cablu la o trecere ce nu pune absolut deloc probleme, cu exceptia faptului ca nu ne putem grabi fiindca nu e asigurare la mijlocul cablului si bucla acestuia e cam larga. Dupa acesta urmeaza al doilea cablu pe care il descataram cu atentie. Treptele evidente fac coborarea destul de facila. Suntem fericiti ca am trecut de cabluri inainte sa e intunece (19.30). De aici rasuflam usurati si continuam prin padure. In 15 minut aprindem frontalele pentru a ajunge la ora 20.00 in siguranta la refugiul Diana. Facem o pauza de tigara (nu eu!!!) si doua poze si Eugen imi "preda" conducerea in jos spre Plaiul Foii.
Poteca foarte cunoscuta ne duce pe firul vaii pana in drumul de Plaiul Foii (21.30). Trebuie sa ne orientam cu frontala lui Eugen si cu lanternuta mea solara care lumineaza din ce in ce mai putin. Cand iesim in pajistile de deasupra drumului, aproape ca nu mai avem nevoie de lumina fiindca luna ne arata calea. Iesim in drum si la ora 22.00 suntem la masina. Vroiam sa mancam ceva la Plai si nu mai aveau mai nimic, ne schimbam hainele ude cu altele uscate si pornim la drum. In Rasnov ne luam ceva de mancare de la OMV si prin Paraul Rece si Predeal ne indreptam in viteza spre casa. Cam pe la ora 1.30 Eugen ne lasa pe Ana si pe mine la casele noastre si apoi se duce si el acasa. Multumesc Eugen pentru drumul pana acasa in ciuda oboselii!

Tura a fost excelenta si mi-a dovedit ca nordica se poate face intr-o zi lunga cu ambitie si in echipa optima de trei persoane. Sper sa ne vedem si in alte ture la fel de faine!