La început de martie voi merge cu niște prieteni (Emil și Iza) la Nabucco. Cel mai sigur este să iei bilet de la casa de bilete a Operei Române. Așa că îmi fac drum până acolo, Parcul Operei și clădirea Operei, în sine, fiind extrem de faine în ceața un pic misterioasă ce acoperă orașul. Chiar dacă pentru unii pare o atmosferă apăsătoare și demoralizatoare, când vrei să găsești ceva frumos, nu contează cum este vremea. Importantă este optica personală și ceea ce vrei să vezi (reflexie a ceea ce ai în suflet, desigur!)! Să mai spun că la intrarea Operei Române, unde este pianul în ultima poză de mai jos, se aude muzică clasică, foarte fain și relaxant!
Bucuros că am luat bilet, merg prin piațeta unde e bustul Papei Francisc(vs) ”în Dacoromania” și prin Cișmigiu spre serviciul lui Emil. Să stăm un pic la povești. Știu că nu este mare lucru să iei un bilet la operă, dar este o mică realizare în lumea actuală, digitalizată și Emil chiar se va bucura că mergem împreună!
Încă alte câteva poze la Universitate/Kilometrul Zero al Revoluției Române înainte de a merge spre casă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu