Pas cu pas se construiesc visurile. Dacă mai găsești pe cineva să lucreze la vreunul din visurile tale, este foarte bine. Dacă nu, ți le realizezi singur/ă. Pentru că, până la urmă, fiecare ne cunoaștem cel mai bine gândurile și ceea ce ne dorim. Și chiar dacă vorbim despre anume lucruri și dorințe și universul știe dacă trebuie să se realizeze sau nu. Bine, nimic nu pică din cer și cumva avem sarcina divină de a da un rost vieții, cu sau fără alții. Ce punem noi pe răboj este ceea ce va fi cântărit, fie că vrem noi să ținem secret sau nu.
Eu am un vis la care lucrez, de cele mai multe ori singur atunci când mi s-a spus că nu are sens ce vreau să fac. Pentru mine are sens! Acum, din acel vis face parte Malta pentru care îmi făcusem rezervare de ceva vreme. Întâi biletul de avion pentru o săptămână și apoi, aproape de plecare și rezervarea cazării. Pentru documentare, dincolo de ce găsesc eu pe net, vorbisem cu o prietenă de demult care fusese cu vreun an înainte. Doar orientativ fiindcă la fața locului, cu excepția turelor organizate de alții (extrem de puține fiindcă îmi place să mă organizez singur, să nu depind de vreun program prestabilit), îmi fac singur programul. Având în minte anumite obiective, doar așa, ca listă. De exemplu acum, chiar dacă am cazare în Valletta (una din peninsulele care formează zona metropolitană), nu am ajuns deloc în Valletta, ci doar am trecut pentru legături de transport! Dar să nu anticipez!
Ca de obicei drumul începe cu trenul de la Gara de Nord la aeroport, orele de așteptare în aeroport și zborul peste zona Balcanilor și apoi peste o parte a Mediteranei. Zborul durează două ore și în jurul orei 21.30 ies din aeroportul internațional Malta. Nu am cercetat, dar bănuiesc că este singurul aeroport internațional de pe insulița din mijlocul Mediteranei. Malta este cu o oră în urma noastră (ora Europei Centrale) și, datorită poziției, se află în climatul mediteranean. Anticipez, este un amestec foarte fain între tot ce înseamnă Europa și Africa, cu multe influențe britanice (începând cu circulația pe partea stângă a străzii). Din acest motiv și la recomandarea prietenei mele, cel mai eficient este să mergi cu transportul în comun și pentru asta îmi iau Talinnja Card (aplicația Tallinja îți oferă soluții pentur transport, dar nu știu dacă o folosesc de două sau trei ori) pentru o săpătămână, de la automatul din aeroport, 27 de euro. Îți dă libertate de transport în Malta și Gozo, la autobuze și anumite feriboturi. Teoretic fiindcă practic merg o dată să întreb de ferry și o doamnă un pic arțăgoasă îmi spune acid că nu înțelege cine spune de gratuitate la feriboturi. Că la toate se plătește! Dar pentru mine nu e bai că nu am grabă și în acel moment reiau transportul cu autobuzul. Este adevărat că dacă închiriezi mașină ai mai multă libertate de mișcare, orele unor autobuze fiind aproape imposibile. Dar care mai este plăcerea explorării și de a trăi viața cât mai aproape de cea a localnicilor? Bine, Malta este o țară turistică, posibil ca mai mult de jumătate din cei de pe insulă să fie turiști. Cam tot timpul anului, datorită climei blânde spre foarte cald!
Iau un autobuz Airport Direct (linia 2) care mă duce până la stația Miller. Are același tarif și statut ca orice alt autobuz din insulă. De menționat că în Malta nu sunt căi ferate și transportul se face fie cu autobuz, fie cu mașină. Mi se pare atât de liniște și mulți palmieri. Este o răcoare foarte plăcută de seară și merg pe jos spre hostelul ”Follow the sun” care se află aproape de golful St. Julian/San Ġiljan. O să tot pun denumiri alternative pentru orientare mai ușoară. Și pentru că de multe ori găsești doar scrierea în malteză, cu acele litere cu puncte deasupra. Acelea marchează, din câte deduc eu, o citire diferită față de literele propriu-zisă. E interesant că malteza este, în mare parte o limbă de inspirație arabă cu scriere cu litere latine. Mereu mi se pare tare simpatic cum se citesc unele cuvinte...
Mă cazez într-o cameră cu 6 paturi supraetajate (6x2) prin care vor trece diferiți călători de toate felurile. Este un loc ieftin și de aceea e folosit de oameni de toate felurile. Ar fi absurd să comentez sau să judec pe cineva când în fond toți suntem oameni și avem un scop, de fiecare dată. Din cei care dorm în cameră, unii par a fi turiști/călători ca mine, alții oameni de/cu afaceri, alții care sunt doar în tranziție spre alte locuri... Cum ziceam: cum aș putea judeca când și eu știu că am plusuri și minusuri. De exemplu știu că îmi miroase încălțămintea dacă merg mult în fiecare zi. Chiar și cu schimbat șosete și spălat zilnic (am doar o pereche de adidași și niște papuci pentru ”casă” din motiv de spațiu redus). Ăsta este motivul pentru care las încălțămintea mereu în afara ușii. Măcar să se aerisească și să nu intoxic colegii de cameră. Știu că nu este deloc plăcut! În cameră sunt patru dușuri, foarte de folos pentru atâtea paturi, majoritatea ocupate. Fac câteva poze prin hostel, foarte liniștit chiar dacă este lângă golful St. Julian, punct de agitație zonal. Și, chiar de e ora 22.00 sau un pic trecut, tot plec la o scurtă plimbare prin zonă. Sunt ”însetat” de explorare!
Cobor în golful Balluta, partea cea mai ”adâncită” a golfului St Julian și de aici urc pe Strada Turnului/Triq It-Torri, prin fața bisericii carmelitane Knisja tal-Karmnu. În România nu știu ca ordinul carmelitan să fie foarte răspândit, dar aici, fiind țară catolică, este mai cunoscut. Biserica domină golful și acum este închisă. Îmi spun că e musai să găsesc un moment pentru vizita ei. Doar e la doi pași de ”casă”. Continui pe faina faleză cu parcuri și multe statui și urc prin cartierul Sliema pe Karm Galea spre Oratoriul salesian. Nu e vorba de locul în sine, ci de faptul că vreau să văd cum arată străzile dincolo de faleza circulată. Și sunt exact ceea ce știam: străzi în pantă și foarte multă liniște. Pe strada Windsor, nume cu rezonanță britanică foartre puternică (hm, am ajuns o dată la castelul Windsor...) revin la faleza pe care din loc în loc sunt cruci luminoase pe stâlpi. E una din modalitățile lor de a sărbători Paștele catolic. Este peste două zile. Îmi place mult faleza și zona stâncoasă de la apă și continui plimbarea. Câteva poze la turnul din San Julian/San Ġiljan și mai departe printre tot felul de monumente ajung la restaurantul-fortăreață Fortizza. Alte poze și continuăm pașii pe lângă ceva plaje și un parc frumos amenajat. Bine, plaje e mult spus fiindcă aici majoritatea falezei e stâncoasă, nu este nisip pe plaje așa cum suntem noi obișnuiți. Parcul e fain colorat și ajung apoi la un giratoriu. Aș vrea să ajung la fortul Tigné și se pare că nu am acces. Strada mă duce prin tunelul cu același nume pe sub complexul comercial. Merg prin tunelul rutier și ies pe sub mall-ul The Point pe partea cealaltă a peninsulei. Aici e un pod pietonal închis și o rampă ce coboară sub zidurile înalte spre plaja Tigné. Bineînțeles, tot o zonă cu stânci pe care merg până când aceasta e blocată de un intrând abrupt de apă. Sunt câțiva tineri ascunși aici și nu îi deranjez. Chiar nu am de ce să merg mai departe și mă întorc la strada/faleza Tigné Seafront.
Peste stradă văd pubul ”Regina Elisabeta II” și continui pe faleză pe lângă multe vase și locul de unde pleacă feriboturile spre Valletta. Mă gândesc că poate voi merge cu feribotul, așa cum reținusem că este inclus în abonamentul de transport. Ajung în piața Sf. Ana/Pjazza Sant'Anna unde găsesc statuia fotbalistului maltez Tony Nicholl'. Interesant! Continui pe la monumentul marinarilor morți în 1939-1945 și mai departe pe faleză intru în cartierul Gżira. Asociez în minte cu Al Jazeera și nu știu dacă au vreo legătură. Tind să cred că nu și că ambele cuvinte doar provin din limba arabă. Pe strada/Triq Belvedere urc prin faina piațetă/pjazza Meme Sciluna cu un foișor intreresant în mijloc. Continui tot în urcare pe aceeași stradă care mă duce în Triq D'Argens și la dreapta îmi este cunoscută deja strada/ triq Eggie Miller pe care mai fusesem mai devreme. Interesant: de câteva ore sunt în zona Valletta și deja încep să îmi fie străzi cunoscute... Intru în cartierul Tas-Sliema și fac dreapta pe strada/triq Rodolfu.
Explorez străduțele liniștite și foarte faine, la un moment dat dau de strada Prince of Wales care are o inscripție atașată de ”stradă cu nume istoric”, ajung la strada Arcade pietonală pe care se ajunge pe scări, ies deasupra străzii/Triq Manwel Dimech și văd în față podul suspendat al străzii Triq Il - Kullegg. Sunt interesante statuetele cu tematică religioasă care se regăsesc în dreapta multor uși. Pe triq Hnejjja cu fainele și caracteristicile balcoane închise care oferă intimitate și deschidere fiecărei case și statuete de sfinți la colțurile unor case găsesc alte străduțe care mă coboară, în final, pe Telgħet San Ġiljan la hostel. ”Telgħet” vine de la verbul ”tela” care înseamnă ”a urca”. Deci aș putea traduce ”Urcătura” :D. Adevărul e că stradela înclinată face o legătură foarte faină în golful Balluta și cartierul Tas-Sliema. Tot o voi folosi pentru multe legături cu orașul și stații de mașină...
Mă informez că micul-dejun este între 7.30 și 10.00 la intrarea/barul hotelului și mă mai relaxez puțin, în papuci, lângă faina piscină a hotelului. Va fi apa prea rece pentru baie, dar ca atmosferă este extrem de faină și liniștită. Repet, sunt foarte aproape de agitatul San Julian! Mă uit pe telefon pentru a-mi face o listă de obiective și ce aș putea vedea mâine. Dar mereu se schimbă planul din mers și probabil că altor persoane le e dificil să se adapteze la un astfel de stil de explorare/călătorie. Îmi amintesc de niște discuții legate de tipul meu de vacanță, de acum niște ani, din Cipru. Unii vor un program fix și stabilit, alții sunt mai relaxați, setați mai mult pe explorare decât pe un program și niște obiective fixe... E trecut de miezul nopții cu 30 de minute. E timpul să mă bag la somn...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu