Azi avem mai multe orașe în plan. Primul este Haga, capitala politică și administrativă a țării. Pentru europeni orașul este cunoscut prin Curtea Internațională de Justiție cu sediul în Palatul Păcii (începând cu 1922). Este departe de centrul istoric și nu vom mai merge (chiar dacă turiștii mei m-au întrebat de asta). În Haga ajungem pe ploaie sau oricum vreme apropiată de ploaie. Grupul nu ar fi prea încântat să mergem. Totuși trebuie să facem mișcare și pornim la drum. Aveam traseul gândit pentru cel puțin două ore, îl voi scurta după lacul artificial Hofvijver. Cum plouă, nu voi avea timp de poze...
Haga, cu diferite denumiri în mai multe limbi Den Haag, The Hague, La Haye sau 's Gravenhage, este sediul de facto al guvernului Olandez și capitala provinciei Olanda de Sud. Aici se regăsesc reședința regală (palatul Noordeinde care era în planul inițial), ambasadele statelor străine, Curtea supremă (Hoge Raad der Nederlanden) și Consiliul de Stat (Raad van State). Numele oficial este 's-Gravenhage, care înseamnă "ocolul contelui". Acesta se referă la începuturile așezării, care a fost inițial reședința de vânătoare a conților olandezi. Legat de acești conți în Parlamentul Binnenhof găsim Ridderzaal (Sala Cavalerilor) unde se țineau întâlnirile regale importante și unde, o dată pe an, regele ține Discursul Tronului în Ziua Prințului.
Mergem pe Korte Voorhout, o stradă medievală (sec XVI) care făcea legătura între pădurea Haagse Bos și centrul orașului, ne oprim puțin la Palatul Lange Voorhout, fosta reședință de iarnă a reginei Emma între 1901 și 1934 și la Hotel des Indes unde printre alte personalități a poposit și celebra Mata Hari, renunț la bulevardul cu tei Lange Voorhout pe unde mergeau caleștile conților, mergem pe lângă lacul artificial Hofvijver și în colțul lui (pe ploaie!) propun scurtarea traseului pietonal (fără Paleis Noordeinde), biserica mare De Grote Kerk, Oude Stadhuis (primăria veche din sec. XV) și pasajul comercial acoperit cu sticlă De Nieuwe Passage. Grupul meu e de acord. Pe lângă monumentul lui Willem II intrăm în Binnenhof, prezint câte ceva aici și pe lângă muzeul Mauritshuis (lucrări de Rembrandt și Vermeer) ajungem în piațeta Plein (construită în 1632 după Place des Vosgues din Paris) cu statuia lui Willem Taciturnul în centru. Facem pauză de pipi și prin Piața Muzelor (Muzenplein) ieșim în Julianaplein din fața gării unde găsim gara centrală și complexul de zgârie-nori din complexul Babilon. Mergem la autocar și pornim mai departe spre un orășel mult mai liniștit.
Delft este un oraș datând din sec XIII situat la mijlocul distanței dintre Haga și Rotterdam. Fiindcă, ați ghicit, după Delft vom merge în Rotterdam. Denumirea orașului provine de la ”delven”, cu referire la cel mai vechi canal al orașului: ”de oude delft”. Orașul e cunoscut prin pictorul Jan Vermeer și prin ceramica alb-albastră specifică. Chiar este o fabrică de ceramică vizitabilă și e cam departe de centru. Nu vom merge acolo. Orașul este asociat cu Wilhelm de Orania care s-a stabilit aici în 1562 și a dus lupta de independență față de spanioli. În 1584 este împușcat mortal în hotelul Prinsenhof (pe lângă care vom trece) și înmormântat în Nieuwe Kerk începând astfel tradiția familiei de Orania. În Nieuwe Kerk este actualul monument al Wilhem de Orania ”Taciturnul” și pe el se poate vedea silueta câinelui său. Conform legendei câinele nu a mai vrut să mănânce dupa moartea stăpânului. "Loialitate până la moarte" sunt de altfel şi versurile imnului olandez. Oude Kerk are un detaliu interesant: turnul este ușor înclinat (spre canalul omonim) datorită deplasării terenului și fundației spre canal. Și încă ceva: Deși le spune Oude și Nieuwe Kerk (biserica veche și biserica nouă, diferența între începuturile construcției celor două este de doar câțiva ani, ambele fiind de sec. XIV).
De la parcarea gratuită apropiată de orașul vechi mergem pe canale, descoperim magazine de ceramică și pe strada lui Vermeer (straatje van Vermeer) Vlamingstraat ajungem în piața centrală Markt unde e Nieuwe Kerk și multe magazine de ceramică. Ceva timp liber în care cu câțiva din grup mergem pe lângă primăria (Stadhuis) renascentistă din 1618-1620 spre canalul Oude Kerk pe care ajungem la biserica de care v-am pomenit mai sus. Vizită și cu Google Maps ajungem înapoi la autocar pentru a merge mai departe spre cel mai mare port olandez, Rotterdam.
Ce să le arăt eu turiștilor în Rotterdam? Se știe că portul Rotterdam este cel mai mare port de mărfuri din Europa. Dar nu e trecut ca obiectiv pe nicăieri. Orașul este în totalitate refăcut, doar biserica Sint Laurenskerk aparține vechiului oraș (1449-1525), prima clădire din piatră din Rotterdam, reconstruită de regina Wilhelmina după distrugerile di nal doilea război mondial). Pfuuu, biserici peste biserici! Găsesc ca alte obiective piața Markt, podurile Erasmusbug și Willemsbrug moderne și construcția futuristă Kijk Kubus (38 de case în cuburi imense, unele apartamente având trei nivele). De reținut că orașul este pe râul Nieuwe Maas, rîu ce trece și prin celebrul Maastricht de unde vine André (Léon Marie Nicolas) Rieu. De pe strada Blaak (parcare gratuită) unde este și casa Blaak, clădire celebră în sistemul bancar olandez acum modernizată în clădire de birouri, mergem spre port și podul Erasmus, găsesc străzi pe care să ne întoarcem pe podul Willem, ajungem la Markt (de unde se văd și Kijk Kubus) și avem timp liber cu punct de întâlnire biserica Sf. Laurențiu. Tot primesc comentarii că fac trasee lungi... Știu că mereu e ceva de comentat și că va fi bine până la urmă. E timp pentru hoinărit prin piața ambulantă și pentru ceva relaxare. Chiar când ne întâlnim cu toții primesc niște fructe de la dragi turiști din grup :)!
Mai avem un singur loc de vizitat astăzi și mergem într-acolo.
Kinderdijk (Digul Copiilor, numele vine de la copii care au fost lăsați în timpul unei inundații și au fost găsiți pe malul unui canal în cărucior după ce s-au retras apele) este renumit prin complexul de mori de vânt ce face parte din patrimoniul UNESCO (1997). Găsim loc de parcare chiar dacă era un semn de interzis și pe podurile construite modern mergem în mlaștina/polder unde pe canale morile de vânt (19 la număr) erau folosite pentru a deseca apele din jur și pentru dirijarea lor pe canale.
Vizităm morile independent, ne oprim puțin la magazinul de suveniruri (iau de aici o pungă de clogs mici ca amintiri pentru acasă) și înapoi cu autocarul în capitala țării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu