Anvers/Antwerpen are pentru mine o semnificație personală importantă. Dar aici ne concentrăm pe momentul prezent...
Al doilea port al Europei după Rotterdam, Anvers/Antwerpen este capitala neoficială a Flandrei. Se folosesc ambele nume care provin din franceză/neerlandeză. Anvers se află pe râul Scheldt la 88 de kilometri de Marea Nordului de care este legată printr-un estuar mare (pe malul râului vom lăsa și noi autocarul). În 1291 a primit statut de municipiu, iar după douăzeci de ani a devenit membru al Ligii Hanseatice. Având avantajul plasării în apropierea Mării Nordului, oraşul a profitat de pe urma comerţului cu Spania şi Portugalia, reuşind să se impună drept capitala comercială şi financiară a Europei în secolul XVI. Zahărul, piperul, argintul şi textilele au fost bunurile care i-au îmbogăţit pe comercianţii stabiliţi în Anvers. Are o perioadă de declin până la 1800 când își revine sub planurile lui Napoleon, decade o dată cu momentul Waterloo și se re-dezvoltă în sec. XX.
Pornim de la parcare pe Plantinkaai spre Het Steen, castelul costruit în jurul anului 1200 și păstrat ca simbol al orașului. În terminalul acoperit putem vedea o expoziție de mijloace de transport vechi (căruțe, tramvaie, vagoane de tren), urcăm pe platforma panoramică și apoi pe Suikkerui mergem în piața mare Grote Markt dominată de clădirea primăriei (1565) în renovare, de clădirile breslelor (cu statui aurite în partea de sus) și de statuia lui Brabo, eroul local care a reuşit să îl învingă în luptă pe uriaşul ce păzea cândva trecerea vaselor pe râul Scheldt, cerând taxe mari. Celor care refuzau să le plătească li se tăiau mâinile. Bătălia finală a adus înfrângerea uriaşului: capul şi mâna lui au fost tăiate şi aruncate în râu. Semnificaţia acestei poveşti nu este una ascunsă: mult timp, olandezii au deţinut controlul asupra traficului pe Scheldt.
Mergem spre piațeta din fața Catedralei Fecioarei Maria sau Onze-Lieve-Vrouwekathedraal. Turnul său nordic de 123 de metri o face cea mai înaltă clădire a Anversului. În interior se găsesc picturi de Rubens și 86 de coloane care flanchează naosul. Câțiva din grup intră și îi așteptăm să mergem mai departe. În fața catedralei este statuia interesantă a unui copil care parcă ar ieși de sub pătura de asfalt...
Pe Jan Bloonstraat, Eiermarkt și strada comercială Meir și zona pietonală Wapper ajungem la casa memorială Rubens. Se spune despre picturile lui că ar fi inspirate de soțiile lui. E deschis și ne-ar lua prea mult să o vizităm. Așa că pornesc Google Maps și dirijez tot grupul spre autocar. Chiar de sunt străzi mai înguste și mai murdare, înțeleg turiștii mei cum mă dirijez de multe ori!
Cu autocarul plecăm spre Bruges, orașul-bijuterie al Belgiei. Găsim parcarea gratuită pe Bargeweg pe o insuliță. Negociez cu grupul timpul disponibil pentru vizita orașului. Ca o paranteză, vreau să vă spun că de pe prima străduță m-am îndrăgostit de orașul ăsta. E fascinant! Și, chiar dacă nu pare de la parcare, orașul are un centru istoric foarte, foarte fain. Chiar anticipez spunând că un domn din grup mi-a spus la un moment dat că ar fi dat bani pe croazieră pe canalele Bruges-ului în defavoarea celei din Amsterdam!
Bruges sau Brugge (franceză, respectiv olandeză) este ”oraș” din 1128, își trage numele de la Bryggja (pod, punte, chei) și a fost în Evul Mediu membru și pentru o perioadă capitală a Ligii Hanseatice. Centrul istoric de peste 430 ha este declarat monument UNESCO din 2000 și încântă la fiecare pas prin clădirile din cărămidă roșie.
Descoperim centrul după ce trecem pe Bargebrug și traversăm Minnewaterpark. Pe Arsenaalstraat dăm de primele calești turistice (mare atenție la ele când le întâlnești pe mijlocul străzii!) care au altă rezonanță față de caleștile elegante din Viena. Lăsăm un beguinage pe stânga, mergem până la Katelijnestraat și facem stânga spre centru. Tot povestim una-alta și ne împrăștiem ca grup pe o distanță destul de mare. Probabil merg eu repede, caut să scad viteza, nu prea mult că altfel nu mai avem timp de vizită (!). Printre multe magazine și restaurante trecem de un Carrefour (pe stânga) și ajungem la Onze Lieve Vrouw Brugge. Istoria bisericii începe în 875 cu o capelă carolingiană care aparținea Domului din Utrecht. Biserica actuală este de la 1230. Turnul de 115 metri este a doua clădire din cărămidă ca înălțime din Europa și a fost refăcut între 1270 și 1340, vârful fiind adăugat în sec. XV și completat în sc. XIX. Biserica este faimoasă pentru sculptura din marmură albă a lui Michelangelo ”Madona cu pruncul”.
Fiindcă lumea e nerăbdătoare, stabilesc punctul de întâlnire pentru întoarcere aici, pe colț, lângă muzeul de aerheologie și turiștii mei au timp liber. Cum e normal (!), unii din grup nu vor reveni la punctul ăsta și îi vom avea de așteptat la autocar.. Bănuiesc unde au ratat străduța corectă.
Cu câțiva din grup merg pe Mariastraat până în piațeta Stevinplein unde e magazinul de ciocolată The Chocolate Line. Intrăm pentru ceva suveniruri dulci și mai avem ceva timp liber. Cu doi domni din grup mai explorăm puțin orașul. Mi se va reproșa că nu am dus grupul mai departe prin oraș și a trebuit să exploreze singuri. Oricum faci nu e bine: dacă mergi cu ei, mergi prea repede, dacă îi lași liberi, de ce nu ai mers cu ei, dacă mergi încet nu mai ai timp de vizită și îți spun că nu ai atins toate obiectivele...
Pe Steenstraat ajungem în Markt, piața principală a orașului, cu obelisc în mijloc și pe laterale cu Provinciaal Hof (prefectura neogotică din 1878 pe locul punctului central al portului din Bruges Waterhalle de 95 de metri lungime și 30 de metri înălțime, 1294), Muzeul berii și turnul Belfort (construit între 1240 și 1822, 86 de metri, accesibil contracost pe o scară cu 366 de trepte, punct de supraveghere pentru incendii).
Pe Breidelstraat mergem în De Burg, o altă piață importantă a centrului istoric dominată de Primăria Orașului care găzduiește muzeul de istorie a orașului și de Bazilica Sfântului Sânge (se obervă prin culoarea neagră și prin statuile aurite). Se spune că aici se află o fiolă cu sângele lui Iisus. O vizităm și sunt surprins de masivitatea ei. Mă ”pierd” aici și cei doi colegi mă vor aștepta la ieșire pentru o pauză de toaletă :).
Găsim pasajul Blinde Ezelstraat care ne trece pe pod peste canal și prin piața turistică Huidenvettersplein ajungem pe canalul Dijver. De aici pornesc tururile cu barca. Mai sus vă spuneam că ar fi fost o opțiune pentru canale... Mai avem puțin timp și pe Rozenhoedkaai și Dijver ajungem la punctul de întâlnire de lângă Onze Lieve. Mai așteptăm turiștii rătăciți din grup, pe unii încerc să îi dirijez prin telefon și tot un grup va rămâne în urmă. Consider că sunt adulți și după sfertul academic pornim înapoi spre autocar.
Pe Mariastraat și Katelijnestraat mai găsesc niște clădiri vechi pe care nu le observasem și facem dreapta pe Arsenaalstraat pentru a ne întoarce prin parc la autocar. Cel mai probabil cei din spate au ratat strada la stânga și au continuat până la Gentpoortwest (sau mai bine zis pe străduțe pe la Astridpark au ajuns direct la Gentpoort, una din porțile medievale încă în picioare). În fine vin toți din grup și plecăm mai departe.
Mie mi-a intrat în suflet Bruges-ul, mă voi mai întoarce aici să vizitez pe îndelete!
Mai departe ne îndreptăm spre Gent la o distanță de aproximativ 50 de kilometri.
Gent/Ghent/Gand (neerlandeză/engleză/franceză) este capitala Flandrei de est și un puternic centru universitar (peste 40.000 de studenți). Numele vine din latinul ”Candia” sau ”Gandia” care înseamnă ”pământ la confluența râurilor” sau cuvintele gal ”condate” sau proto-indo-european ”gan” cu semnificație asemănătoare sau celt ”Ganda” (deltă). Istoria orașului începe cu anii 400 când francii l-au câștigat de sub conducerea romană. A avut o istorie zbuciumată dată de poziția la confluența râurilor Escaut și Lys (Se poate găsi ușor pe internet, nu are rost să dau copy-paste aici!).
Parcarea pentru autocare este în apropierea gării Gent Dampoort. Aici ne vor aștepta colegii șoferi. Cum în program avem doar trei obiective și ne cam grăbim, mergem direct acolo. Pe Gandastraat ajungem în parcul Coyendanspark care ascunde Abația Sfântului Bavo, trecem prin turnul Herbert Macharius și pe Slachthuisbrug traversăm canalul navigabil Portus Ganda. Pe canalul Reep ajungem în Bisdomplein (bisdom=dioceză) și Maaseikstraat suntem aproape de obiectivele noastre. Niște colegi îmi fac poze la statuia lui Hubert Van Eyck și avem ceva timp liber (după mine mereu insuficient). Sunt de văzut catedrala Sfântului Bavo, Belfort (clopotnița, foișor și turn de pază din sec. XIV) și Biserica gotică Sf. Nicolae.
Eu voi vizita doar catedrala Sfântului Bavo. În sec. XII aici era o biserică romanică distrusă la construcția catedralei. Catedrala găzduiește multe lucrări de artă, cea mai rară fiind ”Adorarea Mielului Mistic” pictată de Hubert și Jan van Eyck în 1432. Îți trebuie ceva răbdare ca să o găsești! Este pe galeria din dreapta altarului principal, închisă cu cheie și vizitabilă contra-cost. Dacă știi cum să faci poze, se poate vedea și fără plată!
Ne adunăm și pe același drum ne întoarcem la autocar. Cred că e prima dată când ajungem la timp cu toții. Asta fiindcă practic nu am vizitat mare lucru!
Inițial trebuia să avem cazare în Bruxelles seara. Agenția a găsit un hotel în Waterloo, la 15 kilometri de Bruxelles. Au fost ceva nemulțumiri pe tema asta, dar eu m-am bucurat că astfel am mai scos ceva din programul zilei de mâine. Care oricum va fi destul de aglomerat! Așa că mergem la monumentul luptei de la Waterloo!
Avem parcare chiar lângă monument și vizităm, pe îndelete și doar pe exterior (e închis muzeul). În 18 iunie 1815 a avut loc lupta între Primul Imperiu Francez condus de Napoleon Bonaparte și Coaliția celor șapte condusă de ducele de Wellington (armata anglo-saxonă) și de feldmareșalul von Blücher (armata prusacă). Armata lui Napoleon a fost dominată numeric (73.000 versus 118.000 de militari) și strategic (Wellington a primit ajutorul prusac și a reușit să încercuiască armata franceză). Napoleon abdică patru zile mai târziu, încearcă să fugă în America, este oprit de Armata Navală Regală și se predă în 15 iulie 1815. Louis XVIII este adus la tronul Franței și Napoleon este exilat în insula Sf. Elena unde moare în 1821. Tratatul de pace a fost semnat la 20 noiembrie 1815 (sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Waterloo).
Senzațiile personale sunt mai greu de descris. Oricum nu se apropie de duritatea nazistă (mă refer la Auschwitz). Și că tot ziceam de naziști, fac o comparație între Napoleon și Hitler: amândoi au vrut foarte mult, au câștigat multe țări și au pierdul fiindcă nu au știut unde să se oprească! Și, din câte știu eu, ambii erau mici de înălțime (1.69 respectiv 1.75 metri)!
Seara mănânc cu șoferii niște paste sau pizza, bem o bere și la somn. Ca ghid trebuie să mă înțeleg și cu turiștii și cu șoferii ca să meargă treaba bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu