Avem 400 de kilometri până la următoarea destinație. Așa că facem câteva ore până acolo.
Orașul în care trebuie să ajungem se numește Rothenburg ob den Tauer. Cred că nu au auzit prea mulți de orașul ăsta... Și e un oraș foarte frumos considerat ”cel mai german oraș din Germania”. Hitler a ordonat armatei sale să lupte până la capăt pentru el. În 31 martie 1945 a fost bombardat, câteva clădiri istorice și sute de case fiind distruse. Reprezentantul nazist local a refuzat să lupte cu armata americană (încălcând ordinul Fuhrerului), comandantul american responsabil cu atacul asupra orașului (știind de frumusețea, unicitatea și de importanța sa istorică) a hotărât ca orașul să nu fie atacat și distrus. Practic, acest micut oraș bavarez a stat în calea celui mai sângeros război din istorie, iar acest lucru, cred că ar trebui să fie suficient pentru ca orice turist să își dorească să ajungă aici.
Rothenburg ob der Tauber face parte din drumul romantic din sudul Germaniei, a fost oraș imperial liber din Evul Mediu (1274) până în 1803. Denumirea vine de la ”rot” (roșu) și ”oraș” (burg) și se datorează acoperișurilor roșii (ob der Tauber = deasupra râului Tauber). Se crede că orașul a fost locuit de celți în sec. I î. Cr. și din jurul anului 1000 se dezvoltă în jurul bisericii Sf. Iacob. Zidurile și turnurile au fost construite în sec. XIII. Se păstrează Turnul Alb și Turnul Markus cu arcada Röder. Mai multe informații puteți citi pe wikipedia.
Sunt mai multe variante de vizitare. Eu aleg pentru grupul meu urcarea pe Spitalgasse și apoi Schmiedgasse. Pentru asta din parcare intrăm în fortificații pe sub turnul Kleiner Stern (Steaua Mică) și pe strada Stelei (Sterngasse) până în strada Spitalului (Spitalgasse). Regrupare și arăt spre stânga bastionul spitalului (Spitalbastion), spitalul și capela spitalului (Spitalkirche). Urcăm până la Siebersturm (Turnul cercetașilor) și suntem în Plönlein (loc plat) de unde se vede și Poarta Kobolzeller. Multe poze arată această mică piațetă.
Tot urcăm, lăsăm pe dreapta Casa Porcarilor și ne oprim puțin la Casa Maestrului Constructor (Baumeisterhaus). Aici a lucrat arhitectul și constructorul Leonard Weidmann care a construit Bastionul Spitalului printre altele. Pe fațadă se pot observa cele șapte virtuți și cele șapte vicii (mai multe detalii aici). Ajungem în Marktplatz unde sunt mai multe obiective: Primăria formată din două părți (cea vestică albă din 1501 și cea estică, renascentistă din 1681 construită după ce partea estică a ars într-un incendiu), Casa de carne și dans (acum vedem aici Marienapoteke), Hanul consilierilor (Ratstrinkstube) cu ceasul lângă care la anumite ore apar două personaje la geam, Generalul Tully și primarul Nusch (legenda spune că primarul a salvat orașul bând trei sferturi de litru de vin dintr-o dată pentru a salva orașul de atacul generalului), fântâna Sfântului Gheorghe și Hanul Primăriei (Ratstube) unde se pot mânca niște cârnați specifici locului. Prezint puțin locurile și dau program liber grupului. Cu câțiva voi merge în plimbare.
Mergem pe la Centrul turistic, luăm ceva pliante, pe Georgengasse lăsăm la dreapta Turnul Alb (Weisserturm) și facem stânga prin Piața Bisericii (Kirchplatz) spre biserica Sfântului Iacob. Aici rog să-mi facă o colegă poză cu statuia pelerinului de pe drumul lui Iacob (Jakobweg) și pentru 2 euro colegele intră în biserică.
Trecem prin tunelul de sub Primărie (unde sunt pivnițele istorice) și revenim în Marktplatz.
Pe Hafergasse ajungem la turnul Markus (aici se poate vedea închisoarea medievală), lăsăm pe stânga fântâna Röderbrunnen, trecem pe sub Röderturm și prin Rödertor ieșim din fortificații. Pe Topplerweg și apoi Friedrich-Hörner weg coborâm la parcare la autocar.
Avem doar 120 de kilometri până la Nürnberg și facem vreo trei ore fiindcă în Nürnberg este aglomerație și mergem la pas. Știam de la colegul meu cum să fac circuitul și noi trebuie să pornim din parcarea de autocare din nord (de lângă Kaiserburg). Vorbesc cu șoferii să ne preia de la gara principală Nürnberg Haupbahnhof când voi suna eu să vină (în principiu 2 ore și jumătate).
Nürnberg este un oraș cu istorie de peste 1000 de ani și totuși evenimentele din ultimul secol l-au făcut cunoscut. Hitler considera că Nürnberg este orașul perfect pentru manifestările partidului nazist și acestea se desfășurau în fiecare an în septembrie și durau o săptămână. După război aici au avut loc procesele de la Nürnberg prin care naziștii au fost condamnați pentru crime împotriva umanității.
La sfârșitul războiului, Nürnberg a “primit” mai multe bombe. Pe 2 ianuarie, 1945 a fost un raid aerian al forțelor britanice Royal Air Force, unde 1.000 de avioane de bombardament au lansat 1.000.000 de bombe incendiare și 6.000 de bombe explozive, distrugând majoritatea orașului vechi. Au existat mai multe atacuri cu bombă după aceea, în februarie, lăsând 90% din oraș distrus.
De atunci, o mare parte din Nürnberg a fost restaurat și orașul vechi (Altstadt) a fost lent re-creat pentru a imita zilele sale de dinainte de război.
Căutăm o toaletă publică și o găsim cu greu, rezolvăm treaba și intrăm prin Vestnertorbrücke și urcăm pe terasa de la Kaiserburg (Castelul imperial). Castelul e ridicat pe un munte de gresie și e format din mai multe clădiri, cea mai veche fiind turnul cilindric din sec. XIII. Clădirea principală este Palatul utilizat pentru întâlniri oficiale și ca reședință a împăraților. De pe terasa Castelului avem o vedere panoramică asupra orașului și apoi coborâm prin Poarta Cerească (Himmelstor) spre Burgstrasse, strada principală a orașului vechi.
E mult mai ușor la vale decât să fi urcat de la Frauentor! Trecem pe lângă Muzeul Orașului și pe dreapta avem biserica Sf. Sebald. Biserica a fost construită în 1225-1275 în stil romanic și dedicată sf. Sebald din Nürnberg, un misionar din sec. VIII protector al orașului. Vis-a-vis este primăria orașului cu frumoase sculpturi deasupra ușilor masive. Curând ieșim în Hauptmarkt (Piața Principală) unde avem mai multe obiective.
Primul obiectiv este Schöner Brunnen sau Fântâna Frumoasă. A fost construită în 1385-1396, are 19 metri și multe arcade gotice. Cele 40 de figurine reprezentate formează întreaga viziune a Sfântului Imperiu Roman structurat pe patru nivele. De remarcat inelele aurite despre care se spune că îndeplinesc dorințele pe care ți le pui și apoi rotești inelul de trei ori.
Pe parte estică a pieței este biserica Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului). Eu inițial am crezut că se numește Biserica Femeilor :)! Biserica a fost construită pe locul unei sinagogi distruse în urma pogromului din 1349. A fost prima biserică gotică din Franconia și a fost comandată de Carol al IV-lea pentru ceremonii imperiale. De notat ceasul mecanic Männleinlaufen construit în 1506-1509 pentru a comemora decretul regal Bula de Aur de la 1356.
Puțin timp liber și mergem mai departe peste Museumbrücke (Podul Muzeului) de pe râul Pegnitz. Sunt două poduri importante aici: Muzeumbrücke și Fleischbrücke (Podul Cărnii; cum e ușor de bănuit aici era un târg de vite). Câteva minute ne oprim la fântâna Corabia Nebunilor pentru poze. Următoarea pauză va fi în fața bisericii Sf. Lorenz. Este una din bisericile proeminente din Bavaria, construită în jurul anului 1400 și remarcabilă prin cele două turnuri (80 de metri înălțime maximă) și prin rozariul de 9 metri diametru dintre ele.
Pe Königstrasse coborâm la pas pe lângă biserica Sfintei Klara. A fost mănăstire din 1270 până în timpul Reformei și apoi biserică protestantă, catolică și iezuită.
Mai departe trecem pe lângă Frauentor puternic legat de vechea mănăstire Klara. Turnul asigura supraveghea traficului prin Poarta Frauentor din sud-estul orașului spre Regensburg.
Prin pasajul subteran ajungem la gară și vorbesc cu șoferii să vină cu autocarul. Unul din ei se enervează că nu are cum ajunge la gară din cauza traficului și aproape că ne lasă acolo. Se calmează și vine și ne iau. O vreme voi colabora cu celălalt șofer până îi va trece.
Următorul oraș de vizitat este München. Normal în program aveam cazare în Nürnberg și agenția ne găsește cazare în Tegernheim la marginea Regensburgului. Sunt 120 de kilometri până acolo și vom fi ceva mai aproape de München. La cazare recunosc că fac o greșeală de ghid fiindcă nu primesc explicațiile suficiente de la personalul hotelului. Încurc camerele și codurile de acces. Până la urmă mă ajută băiatul de la personal și rezolvăm situația.
Somn ușor pe malul Dunării! Este o senzație de ”acasă” când știi că ai Dunărea aproape!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu