Bucegi 22-23.09.2012

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).

Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).

Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).

Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.

Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.

Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!

La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!

E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).

Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.

Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!

Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!

Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.

Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!

Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Pornesc la vale la 14.10 si in doar o ora ajung jos in valea Poarta. Pe ultima parte de drum se formeaza un larg drum de TAF si ma intalnesc cu doi barbati imbracati in verde (dau impresia de padurari). "Nici o pustoaica, nimic cu tine?" "Nu s-a-ndurat nici una". La asa distante si  plan chiar ca nu se baga nimeni! Drumul imi aduce aminte de o tura mai veche cand unei prietene ii "tremurau" pe aici picioarele de frica ursului. Stie cineva daca masina marca Suzuki BV 12 BDY apartine vreunui ocol silvic sau vreunor padurari?

Fac pauza pentru cativa biscuiti si cativa stropi de apa cu lamaie gasiti pe fundul unei sticle si la 15.15 pornesc la vale. In 20 de minute trec de drumul de acces spre partia Bran si sun la taxi BZY sa ma duca cel putin pana in Bran. Vine masina si pana la urma merg cu el pana in Rasnov ca sa fiu sigur ca ma intorc cu trenul spre Brasov si Bucuresti. Cursa ma costa vreo 35 de lei si biletul la tren mai apoi doar 3.5 lei. Iau trenul la 16.18 spre Brasov, in Cristian se strica trenul si ne transbordam in altul si la 16.50 ajung in Brasov. La 17.20 ma urc in IR si putin inainte de ora 20.00 sunt in Bucuresti, bucuros de reusita unei ture destul de inaccesibile in Bucegi in doar doua zile! 

Ca de obicei am vazut locuri noi, am revazut locuri umblate (si chiar am intrepatruns cele doua intr-un mod placut), am cunoscut oameni de valoare si in special am putut "imbratisa" Muntele atat de plin de viata si energie!

Cu multumiri pentru lectura, va invit (cel putin virtual) si la turele ce vor urma!

Bucegi 15-16.09.2012

Bucegi 15-16.09.2012

Colegi de tura: Iulia Stroe, Cezar Partheniu

Alt we dedicat Bucegilor, alte trasee strabatute! Cum eu plec in fiecare we, daca vrea sa vina cineva cu mine chiar ma bucur ca nu merg singur. Pe de alta parte, singur imi pot stabili eu pauzele de poze, de masa, de apa! Deci independenta totala! Dar uite acum cu Iulia am mers in acelasi ritm foarte bun si am reusit sa parcurgem foarte multe trasee cu viteza mare!

Ziua 1 - sambata, 15.09.2012

Cu ruta stabilita plec cu IR la 6.15 din Bucuresti, cam pe la 7.30 urca Iulia din Campina si la ora 8.00 fara cateva minute debarcam in Sinaia. Nu avem prea mult timp de stat si pornim la drum pe langa parc si apoi pe scarile pe care mai urcasem pe 24 august cu Emil. Scurtam drumul pana la restaurantul Furnica si putin mai sus in sensul giratoriu  vom intra pe banda rosie BR. In dreapta giratoriului se coboara spre palatul Pelisor (pentru cine are acces!), in dreapta troitei merge drumul auto spre Cota 1400 si in stanga vom urca noi pe scurtaturi.

Traversam de cateva ori drumul de Cota, scurtam prin padure cat de mult ne permite marcajul si putin dupa ora 9.00 ajungem la cabana Bradet de la cota 1300. Povestim una-alta, ne bucuram de fereastra data de linia de telegondola si in suntem intampinati la cabana de o intreaga haita de catei nu tocmai simpatici. Ei de fapt isi apara locul, dar nu e nevoie sa se dea la noi! Continuam pe poteca in sus si la 9.20 ajungem pe platforma de la cota 1400. Aici sunt statia intermediara de telecabina, statia finala de telegondola, statia inferioara de telescaun, hotelul "Cota 1400", o terasa mai veche si alta nou aparuta, restaurantul "La Sami" (cred ca ilegal dupa cum citisem pe www.buceginatura2000.wordpress.com) si un mic monstrulet de cabana a Salvamontului. Parca ies cabanele astea ca ciupercile dupa ploaie! Se ascund multe in spatele acestor "baze" Salvamont! Nu zabovim prea mult si in 5 minute pornim in sus pe BR spre cabana "Valea cu Brazi" de la cota 1500. Doar urc pana pe terasa cabanei, mangai Saint-Bernard-ul de acolo si ceilalti catelusi si pornim mai departe pe marcajul BR. Acesta merge prin padure pe varianta de iarna pe sub stana Tarle. Vara se merge pe partia "Drumul de vara" pe care eu nu tin minte sa fi vazut marcaje. In fine mai cercetez aspectul asta! Urcam putin pana la stana Tarle care este inchisa, dar aspectul imi aduce aminte de frumusetea statiunilor alpine, revenim in poteca si continuam pe BR in sus cam pana pe la cota 1650 cand iesim in "Drumul de vara" (cca 10.20).

De aici taiem doua serpentine ale partiei urmand stalpii indicatori, trecem pe sub Piatra Turcului, lasam in stanga marcajul PR ce merge spre saua si valea Vanturis si ajungem deasupra Pietrei Turcului in saua unde e fosta cabana "Varful cu Dor" (acum o ruina cu un schelet metalic deasupra) si statia inferioara a fostului telescaun de pe Varful cu Dor. De aici schimbam marcajul: BR si TG urca in saua Dorului si apoi sub cabana "Valea Dorului" se despart spre saua Laptici si Padina, respectiv Bolboci si noi vom merge pe BG spre Piatra Arsa, Babele si Omu. Sfatuim doi turisti cum sa ajunga cel mai rapid/cel mai usor spre Scropoasa unde e tinta lor si pornim mai departe spre Miorita unde ajungem in circa 10 minute. Tare m-am bucurat aseara (4.10.2012) cand m-am intalnit cu tipul respectiv si am povestit despre urmarile acelei ture (pentru ei si pentru noi!). Stam doar cateva secunde sa ne punem pe noi cate o haina de vant si sa ben cateva guri de apa. Urcam ca acceleratul pana la statia de telecabian de la cota 2000 si apoi in sus pe Furnica (si aici exista o varianta de iarna si una de vara!). Dupa varf (pe care sunt o borna geodezica, o statie meteo si un punct de paza vechi!) coboram pana in saua Calugarului unde un grup mai putin echipat ne intreaba pe unde e mai usor sa ajunga la telecabina. Desi le-am indicat varianta de vara pe sub muntele Furnica, i-am vazut in spatele nostru ca urca spre varf. Decizia lor! Noi continuam pe curba de nivel prin estul varfului Piatra Arsa, curand vedem BA care vine pe piciorul Pietrei Arse, trecem de intersectia cu acest marcaj mai jos de terenul de atletism si ajungem la complexul sportiv printre zecile de masini parcate aici (cca 12.15). Mancam cate o ciorbita si cate un papanas, luam apa si pornim mai departe la drum (12.40) pe BG. As fi vrut sa fac o mica iesire pana la Cantonul Schill, dar nu am gasit intrarea in marcajul TRIUNGHI ALBASTRU (nu triunghi rosu cum apare pe harti!). Veti vedea mai jos ca pana la urma am ajuns pe acest traseu duminica. Vorbim de toate fiindca avem ce povesti si parca nici nu ne dam seama cand ajungem la PA care coboara spre cabana Caraiman. Facem aceasta scurta iesire de 20 de minute pana la cabana Caraiman (restanta dintr-o tura recenta!) si ne bucuram de abruptul Caraimanului si de adancimea vaii Jepilor langa crucea din spatele cabanei.

Revenim in BG scurtand un pic poteca pe care am venit si la 14.30 ajungem pe marcajul principal la statia de telecabina Babele. Chiar daca mai fusesem si saptamana trecuta pe la Monumentul Eroilor, planul nostru acum e mult mai lung si avem sufucient timp pana se insereaza. Asa ca pornim pe CR pe curba de nivel si din vorba-n vorba ajungem pe curba de nivel de sub vf Caraiman pana deasupra platformei Crucii. Asa frumoasa era zona asta plina de flori de colt! Coboram pana in seuta dinaintea Crucii si consideram ca meritam o scurta pauza de masa si de patrundere spre valea Alba pe partea nemarcata a Branei Caraimanului.

Stiu ca pe aici au fost de cateva ori colegii de la "Floare de Colt" Bucuresti si nu am reusit sa merg cu ei din diferite motive. Acum doar coboram cateva zeci de metri pe brana, ne clatim ochii cu abrupturile ce se arunca de sub noi in Valea Alba si pe partea cealalta (cel putin mie!) imi fug ochii spre traseele celebre din peretele Vaii Albe si spre jumatatea sudica a BMC pe care nu am parcurs-o inca. Ne intoarcem la rucsacii lasati in saua Crucii, urcam pe platoul varfului Caraiman si facem o pauza de cateva secunde la intrarea in Valea Alba (16.35) (rememorez cateva ture facute pe aceasta vale). Continuam pe CR pe poteca si apoi pentru o scurta distanta pe drumul ce urca la releul Costila, vad in dreapta spre creasta Morarului vaile Priponului si Caldarilor si in stanga valea Sugarilor. Retin in aparatul foto "baba" si "sfinxul" de pe Spinarea Costilei si coboram rapid pana in saua Sugarilor unde intalnim marcajul BG dintre Babele si Omu.

Saua Sugarilor sta la obarsia vaii omonime si a vaii Caldarilor. Sper sa le parcurg pe amandoua cat de curand fiindca am inteles ca nu sunt deloc grele, dimpotriva! Urcam pana la inceputuli Cerdacului si pe curba de nivel mergem pe varianta de vara a BG pe sub peretele de stanca. Exact cand sa iesim in sa, niste valuri de ceata se ridica spre noi din valea Cerbului. E vremea perfecta pentru zona asta si urcam pana sub varful Gavanele pentru a merge pe BR exact din punctul unde aceasta se uneste cu BG (varianta de iarna).

E ora 18.15 si noi abia acum pornim spre refugiul Batrana. Stim ca nu e departe si drumul e lejer. Norii nabadaiosi se tot joaca in spatele si in jurul nostru dandu-ne impresia ca vor sa ne inconjoare! Vedem prin ferestre de lumina franturi din valea Gaura, din valea Obarsiei, din muntele Obarsia, din muntii Scara si Gaura, din culmea pe care coboram. Trecem pe sub calcarele ce formeaza creasta sudica a vaii Gaura si urcam usor pe varful Doamnele. Fiindca e un varf cu oarsece legende, tin sa urc si pana langa "trepiedul" metalic de pe varf. De aici vedem fereastra Tiganestilor si Turnul Scarii in toata frumusetea si albeata lui calcaroasa. Revenim in traseul marcat, coboram in saua Doamnele unde lasam in stanga marcajul PR pe care vom urca maine, ocolim varful Gutanu acoperit de o mare de jnepeni. Patrundem la apus in mare si in dungile rosii ale lasarii serii ajungem in saua Batrana la refugiu. Suntem fericiti ca am reusit sa ajungem aici pe lumina. Pana sa ne schimbam cu haine uscate si sa mancam in refugiu, oprim clipa apusului in superbe dungi si nuante ce ar face invidios orice pictor! Undeva in jurul orei 22.00 ne bagam in saci si adormim repede fiindca avem ceva drum de facut in ziua urmatoare.

Ziua 2 - duminica 16.09.2012

Asa cum ne propusesem de aseara, ne trezim destul de matinal (nu foarte!) pe la ora 7.30, mancam, strangem toate bagajele si ceva pungi cu gunoi lasate de altii in refugiu (ca parca aici ar veni lucratorii de la vreo firma de salubrizare!) si cam peste o ora ne urnim la drum. Asta fiindca avem ceva de mers astazi! Afara ne trezim intr-o mare de ceata in care cunosc bine directia! Coboram pe sub varful Batrana (2181m) pe est si ajungem in cateva minute la stalpul unde lasam BR spre Strunga si noi vom cobori pe TG in stanga pe valea Doamnele. Era sa imi uit aici unul din bete cand mi-am pus manusile! Pe poteca clara si suficient de bine marcata coboram pe curba de nivel pana in firul vaii si de aici in jos spre valea Obarsiei. Putin sub 2000 de metri iesim din patura albicioasa si facem o mica pauza de merisoare. Iulia aduna cu multa dragoste o punga de merisoare pentru nepoatele ei Ana si Alexandra, niste mici ingerasi de care te indragostesti la prima vedere! Mai coboram un pic, din stanga primim firul sec al vaii Tapului si pana in intersectia cu valea Spinarii, gasim vechea stana din valea Doamnele.

Duc o craca de jneapan pentru acoperis si ne miram/bucuram de biletelul de la stana (nu sunt chiar cuvintele de acolo, dar ideea este): "Dear shepard! Thank you for staying in your beautiful home. With love" semnat de de un grup de evrei! Sunt probabil cei cu care s-a intalnit Iulia de curand in Fagaras!
La unirea vaii Spinarii cu valea Doamnele (in stanga-fata, spre nord) se formeaza culmea Doamnele pe care urcam putin mai incolo! Coboram tot pe firul vaii si marcajele ne coboara prin marea de jnepeni pe un culoar pietros peste treapta glaciara in care gasim cascada Doamnele. Pe versantul drept al vaii ajungem sub cascada, mai ne uitam o data in spate ("Acolo in ceata aia vom urca acum?"), ne intrebam unde duce drumul forestier in dreapta vaii (logica imi va fi curand confirmata: la stana din Horoabe!), trecem apa Doamnelor si coboram pana sub stana la noul indicator (9.50).

Aici incepe partea noua si pentru mine, si pentru Iulia. Nu vom cobori (deocamdata) cum e normal la Pestera, ci vom urca pe noul traseu marcat de Salvamont Dambovita pe culmea Doamnele! Schimbam marcajului in PR si urcam direct pe langa stana (la circa 50 de metri amonte de stana) dirct pe linia marcajelor. Se vede ca e poteca noua ca nu este batuta!

Marcajele se furiseaza prin dreapta primelor stanci, face apoi o serpentina la stanga pana intr-o sa pentru a relua directia crestei pana in a doua sa mai larga. De aici iarasi in stanga ajungem la marignea platoului alpin la curba de nivel de 2000 de metri.

 De aici panta scade si tot ami avem ceva de urcat. Imediat recunosc in dreapta hornurile ce cad direct in valea Obarsiei si parca-parca m-ar tenta o incercare pe vreme buna. Nu acum caci umezeala incepe sa se simta. Iulia isi dorea dintr-o tura recenta pe Obarsie sa mearga pe deasupra acestor pereti! Unde se mai linisteste panta alege sa simta mai bine energia muntilor si pentru o perioada de timp merge in picioarele goale! Am zis ca fac si eu asta pe o panta lina de la baza vaii Obarsiei, dar acolo nu m-a mai lasat viteza mersului!

Dupa circa o ora si jumatate de la plecarea de la intersectie ajungem la intersectia cu BR pe care o vazusem aseara (11.30). Concluzia: un traseu nou frumos si relaxant! Mai avem de coborat pe valea Obarsiei! Avem parte de o noua bucurie! Valea Gaura cu muntii Gaura, Scara si Omu sunt in soare si putem sa admiram crestele lor in voie!

E prea frumoasa Gaura sa plecam de aici! Ceata se ridica totusi spre noi si pornim mai departe pe drumul cunoscut de ieri (si nu numai) pana sub vf Gavanele la stalpul indicator. Ne cam bate vantul si ceata si nu stam prea mult pe ganduri. Bem doar cateva guri de limonada, punem inca o haina pe noi si la vale! Pe indicatorul asta scrie BA si acelasi timp ca prin toata zona: doua ore pana la Pestera! Fiindca vremea nu ne indeamna la nimic, coboram la vale cu mult elan si intr-o jumatate de ora trecem pragul cascadei Obarsiei. Stiu ca e secata si Iulia imi arata un alt prag unde ar fi cascada. De fapt singura cascada e formata acum pe paraul Sistoaca (sursa: www.aradeanca.com) si e ascunsa in ceata. Coboram prin marea turma de oi de pe versantul stang al vaii pe cel drept, revenim pe cel stang si balaurim printre o gramada de "pietricele" aruncate parca de niste titani ca zarurile de la table.

Inainte sa iesim pe ultima culme inierbata (cea pe care ziceam eu sa merg descult), vedem un cerc din pietre cu inscriptia Kogayon langa ea. Pana la urma care e Kogayonul dacilor: Gugu, Omu sau Toaca?
Coboram pe panta lina si inierbata linistind niste turisti care sperau sa ajunga la Omu: doar aici e asa lin, mai sus incepe mai abrupt! La 13.30 ajungem la drumul auto pentru stana unde e stalpul cu indicator spre TR si PR. Iulia se odihneste un pic si ciugileste ceva si eu ma duc pana la indicatorul de separare a TR si PR. Fiindca sunt semne noi, vroiam sa parcurg integral toate traseele! Revin la Iulia si coboram amandoi pe sub piciorul Babelor pana inainte de hotelul Pestera pe langa o intreaga cireada de vaci (Milka doar in alb si negru!!!). Dintr-o tura recenta (cred ca de prin august) Iulia imi spune ca a coborat cu Cristi pe aici si au venit pe drumul de TAF. E si in spatele hotelului in semn, dar nu e sigura ca e semnul bun. Urcam pe drumul de TAF prin tristul cimitir (defrisare) si dam de primele marcaje. Intr-adevar o banda albastra venea pe un culoar dinspre hotel (n.r. am verificat pe 14.10.2012 si pe aici e traseul oficial). Mai urcam cateva zeci de metri pe drum si facem stanga pentru a scapa de cimitirul padurii. Taieri controlate...povesti de adormit naivii! Prin padure facem dreapta, traversam Plaiul lui Pacala prin partea superioara si pe curba de nivel ajungem cam pe la 15.20 la limita platoului. mai avem cateva zeci de metri pe curba de nivel pentru a iesi la capatul drumului asfaltat spre Piatra Arsa. Ma intriga faptul ca desi e semn interzis, vin ceva masini dinspre Babele. Nu apuc sa scot aparatul si sunt un pic dezamagit de viteza mea de reactie scazuta. Ajungem la Piatra Arsa la 16.00, stam cateva minute si pe TA in 15 minute suntem langa cantonul Schill. Eu mai vreau sa mai fac un mic traseu ramas restant si Iulia ramane sa ma astepte aici. Pe asa zisul TR bag viteza spre BG dintre Piatra Arsa si Babele. De unde TR ca doar triunghiul de pe primul stalp e rosu! Restul sunt triunghiuri ALBASTRE! Intreb un cioban daca aista-i drumul bun si ma asigura ca da si ca sunt doua drumuri intre Piatra Arsa si Babele: unul inainte de dealul din fata spre valea Urlatorii Mari si altul dupa deal spre valea Izvorului Dorului (cel ce merge spre saua Vanturis!). Ajung in primul drum la indicator, mai fac vreo suta de metri pana la al doilea si ma intorc rapid la Iulia, nu inainte de a strange un pic oile ciobanului. E tare suparat ca stapanul ii pune sa urce cu oile acum sus ca jos nu mai au ce manca si ce bea! Cam la 16.45 pornim in jos pe TA pe valea Urlatorii. Coboram in viteza destul de mare toata zona cu cabluri, depasim o pereche in adidasi (sunt fericit cand ii vad in gara ca au scapat de traseul greu pentru ei), aproape alergam printre firele Comorilor si pe sub firul vaii Seci a Jepilor. La 18.05 suntem jos la punctul de pornire pe CA pe valea Jepilor. Pentru mine e un timp record pentru care o felicit pe Iulia! Pe scurtatura "prin cimitir" si pe la piata ajungem la gara la timp sa ne luam bilete si la 18.47 sa pornim spre Bucuresti.

Stiu ca am mers ceva in tura asta, am vazut locuri noi, le-am revazut pe altele vechi si ne-am bucurat de tot ceea ce ne poate oferi Muntele! Multumim, dragi Bucegi pentru darurile pe care ni le-ati oferit!

Bucegi 8-9.09.2012

Bucegi 8-9.09.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Incepand de miercuri, gandesc si stabilesc traseul pentru we. Vor fi doua zile lungi in care planuiesc sa parcurg multe poteci marcate in dragii si interminabilii Bucegi. Stiu ca nu am ajuns si nu cred ca voi mai parcurge alta data traseul din Rasnov spre poiana "7 izvoare" si apoi Malaiesti fiindca e foarte incomod daca nu ai masina. Stiu ca traseele de scurtatura intre BG (intre Piatra Arsa si Babele) si cantonul Jepi (TA) sau cabana Caraiman (PA) nu imi par deloc importante! In fine ma bucur ca obtin masina de serviciu si astfel am sansa de a parcurge mai usor cei 10 km din Rasnov pana la bariera de pe valea Malaiesti. Ma bucur si mai mult cand Ilinca imi spune ca vine cu mine, desi traseul este lung si nu stie daca poate face fata! Si si-a depasit propriile limite! Bravo, Ilinca!

Ziua 1 - sambata 8.09.2012

La 6.30 pornim din Bucuresti pe noua autostrada A3 pana la Ploiesti (vedem un rasarit foarte fain), apoi Comarnic (o alta pauza sa luam niste covrigi mari cu susan de la magazinul de paine situat vis-a-vis de gara), Sinaia, Busteni, Azuga si inainte de Predeal facem stanga pe DN73A spre Paraul Rece si Rasnov. In zadar cautam pe stanga BA pe care ar trebui sa ne intoarcem maine! Din Rasnov facem stanga pe drumul de pe valea Paraului Mare/Ghimbavului (marcat cu BA) si nu gasim uzina electrica inlocuita acum de un saivan si cateva baraci muncitoresti. Urcam pe valea Malaiesti, lasam in stanga drumul auto spre Diham si dupa vreo 2 kilometri ne oprim la bariera de pe valea Malaiesti (10 km din Rasnov): end of the road! Va trebui maine sa coboram pana aici in caz ca uzina e mai sus! Ne intoarcem pe acelasi drum pana in Predeal si lasam masina in benzinaria de langa gara. De aici luam un microbuz (11.30; 4.5 lei/persoana) pana in Busteni in dreptul strazii Telecabinei. La 12.05 trecem pe langa statia de telecabina, fotografiez progamul si pretul pentru dati urmatoare (7.45-17.00 zilnic cu revizie marti dimineata intre 7.45 si 10.30 si pret 32 de lei pana la Babele)! Ma intriga faptul ca la bilet dus-intors nu da pic de reducere macar pentru "fidelitate"! Nu ca as merge eu prea mult cu cabina ;)! In 20 de minute suntem la inceputul vaii Jepilor si vom urma marcajul CA pana la statia de cabina de langa Babele. Conform placutelor puse de Salvamont, traseul este deosebit de periculos si este inchis circulatiei turistice intre 1 noiembrie si 30 aprilie. Sa nu aduc aminte aici de expresiile "traseu inchis"/"traseu nerecomandat"... Lasam in stanga PR spre cascada Urlatoarea si TA spre cantonul Jepi pe valea Urlatorii (peste o saptamana vom cobori pe aici!) si pornim in sus (4-4 1/2 ore pe indicator pana la Babele!). Urcam cateva minute pe poteca printre radacini, apoi vreo suta de metri pe un drum de TAF si il lasam pe aceasta sa coboare spre apa Jepilor si apoi in dreapta spre cabana Salvamont de la baza vaii Spumoase.

Urcam pe versantul drept geografic (stang la urcare!) folosindu-ne de patru cabluri, o scara de lemn si un pod de lemn pret de vreo ora si ceva. Poteca ne duce in final dupa o ora si 10 minute pana la firul sec al Jepilor pe care il traversam spre versantul stang (tot geografic).

Dupa 50 de minute de urcat serios prin padure, timp in care vorbim intr-o mica pauza cu doi turisti ce urca si ei spre Caraiman si Babele, iesim pa prima poiana alpina unde gasim si un cablu ceva mai serios. Imi aduc aminte prin treapta metalica instalata pe stanca de treapta mai larga cu lemn.

In stanga noastra avem Claile Jepilor cu ale lor vai si in dreapta peretii Caraimanului care au o intrerupere in Brana Mare a Caraimanului. In 20 de minute trecem iarasi pe versantul drept, mai urcam putin si facem o pauza de "cedare de prioritate" la cei care coboara pe hornul echipat cu lant. Ne place extrem de mult o fetita de cel mult cinci anisori care coboara cu tatal ei. Ii e mereu frica si o incurajam sa se tina de lant si sa coboare. Asa simpatica este un pic fricoasa si totusi indrazneata! Urcam pe horn, lasam in partea lui superioara poteca nemarcata ce merge spre braul lui Raducu, trecem pe partea stanga a vaii si curand ajungem la scarile de beton echipate cu lant. Simplu mai pare vara!

Continuam urcusul printre cabluri pana ajungem in dreptul capatului de jos al cascadai Caraiman. De fapt al fostei cascade ca acum e secat totul! Doar urma ruginie de pe stanca da de gol locul in care apa se arunca de la inaltime!

Urcam un pic spre firul vaii si in fata dam de o saritoare pe care nu se poate urca cu echipament turistic obsnuit! Poate cu echipament de alpinism, da! poteca noastra face dreapta (spre nord) pe o brana care iarna pune mari probleme datorita inclinarii (repet ca iarna traseul nu este recomandat/este inchis!). Uitandu-ma in spate in capatul branei imi spun in gand: iarasi am ratat intrarea in Braul Portitei! Trecem peste o insiruire de lanturi si cu ultimele priviri in spate ajungem sub panta finala dinainte de platforma cabanei Caraiman. Urcam in serpentine una dupa alta pana ce iesim in fata cabanei la stalpul indicator (16.50). Spre cabana Piatra Arsa si spre Monumentul Eroilor avem marcaj PUNCT ALBASTRU, nu punct rosu (spre Crucea Eroilor) cum apare pe harti!

Bem cateva ceaiuri fierbinti, intreb detalii despre trasee la cabana (nu stiu de ce, dar mi se pare evident sa nu primesc raspunsuri clare de aici!) si la 17.35 pornim in sus spre Babele. Urcam pe firul principal al vaii pe malul stang (geografic), peste 15 minute trecem un prag stancos si apoi pe malul drept ajungem la statia de telecabina (30 de minute de urcare). Nu mai tineam eu minte bine sau traseele ajungeau inainte fix la cabana? Mergem pana la cabana, vrem sa lasam rucsacii la "Floare de colt" si nu ii gasim pe Gina si Ginel, la cabana mi se spune cu raceala ca ei la 21.00 inchid sala de mese si nu mai avem de unde sa luam rucsacii (18.20) (de retinut ca vom reveni dupa 21.30 si sala de mese inca e deschisa!) si primim recomandarea de a lasa rucsacii la baza Salvamont Baba Mare. Aici Gumita e mult mai de treaba si accepta sa lasam bagajele pentru a face un circuit in continuare fara bagaje (18.45). La 19.00 (inca lumina!) ii spun Ilincai sa o ia inainte spre cruce fiindca eu vreau sa merg pe tot traseul marcat incepand de la statia de telecabina. Recuperez repede distanta si pana in capatul de sus al firului vaii Jepilor o ajung pe Ilinca si vom merge impreuna. In spatele nostru soarele se duce in culori de penel dupa orizont!

Urmam curba de nivel care ne duce pe deasupra peretilor Branei pana sub varful Caraiman. Coboram cu atentie pe niste trepte stancoase si la 20.55 suntem langa Monumentul Eroilor. E a doua oara pentru Ilinca cand ajunge la Crucea Eroilor. A mai fost aici acum opt ani! Bustenii incep sa se vada in luminile noptii si nu avem prea mult timp de pierdut aici. Ne intoarcem cu fata spre vf Caraiman si facem stanga pe PA pe Brana Caraimanului (zona marcata). Poteca este lejera (vara) si cu putina atentie, nu ridica absolut deloc probleme. Coboram cam jumatate din brana pana vedem cabana Caraiman si se intuneca de-a binelea. Mie frontala imi face figuri si se tot stinge si folosesc lanterna de la telefonul mobil (risc sa ma repet spunand ca lanternuta asta slaba mi-a salvat de cateva ori viata!). O indrum pe Ilinca cu atentie pe fiecare treapta stancoasa de pe brana si o rog sa faca o mica pauza ca sa ma duc pana pe pintenul inierbat si ingust de pe care se vede o si mai frumoasa panorama a vaii Prahovei. Ah, sa nu uit elementul esential: inainte de acest pinten vedem pe poteca trei umbre negre. Se uita la noi, ne uitam la ele... Sunt trei capre negre care nu ne vad si nu ne simt mirosul inca (probabil datorita vantului!). Cam la 10-15 metri ne simt si o iau la fuga in jos pe pantele inierbate. Le vom vedea si saptamana viitoare de pe platforma crucii de langa cabana Caraiman! Cam in jurul orei 21.00 ajungem la cabana si intram pentru inca un ceai fierbinte si dulce! Poate am exagerat eu un pic cu planul de traseu si cu graba, dar iau decizia finala: renunt la PA spre Piatra Arsa acum si voi merge alta data (saptamana viitoare). Acum urcam pe unde am venit pe CA pana la statia de telecabina si apoi pe BG la cabana Babele. Dezamagiti de usa de la sala de mese deschisa, nici macar nu mai oprim, lasam in stanga CA spre Pestera si Babele, mergem pana la Sfinx si apoi pe BG ajungem la baza Salvamont Baba Mare. Cumpar de la baieti o sticla de apa minerala (fiindca in planul nostru maine abia la Glajarie mai gasim apa!), ne instalam cortul putin mai sus de baza Salvamont spre Baba Mare, ne schimbam cu haine uscate, mancam niste supa calda si ceva uscaciuni si pe la ora 23.00-23.15 ne bagam in saci la somn. Asta nu inainte de a lua Ilinca o aspirina pentru febra musculara, ca altfel a doua zi nu ar mai fi putut merge! Noapte buna!

Ziua 2 - duminica 9.09.2012

Stim ca avem o zi lunga in fata si de aceea ceasul suna pe la ora 7.00. Sunt cateva grade afara si soarele abia s-a ridicat deasupra orizontului. Iesim din saci, mancam bine de dimineata, strangem cortul si rucsacii intr-o adiere nu foarte palcuta de platou si la 8.00 suntem gata de drum. Fiindca nu fusesem niciodata pana acum pe Baba Mare, ma duc in cateva minute pana la baza ei si apoi mergem pe clasica si prea umbta poteca marcata cu BG spre Omu. Chiar daca e asa de dimineata, cateva grupuri de turisti chiar ne-o luasera in fata cu elan muncitoresc spre cea mai inalta cabana din Romania!

Mergem intr-un ritm normal (nu cel al "maratonistului" Cezar :D) si intr-o ora si jumatate ajungem in Saua Sugarilor. Pana aici am vazut noi cate ceva in jurul nostru, de aici intram in ceata specifica Omului. Facem cateva minute pauza langa baraca metalica unde se despart variantele de vara si de iarna pe sub si peste Cerdac si vom urca in 15 minute pe treapta de deasupra peretelui stancos de sub vf Coltul Obarsiei. In loc sa ma gandesc ca aici este un drum de masina (pe unde doar tractorul vine pentru alimentarea statiei meteorologice de la Omu!), imi vin in minte imaginea intrarii in pestera din Obarsia si piciorul de ciuta vazut in alta tura din 2008. Inca 10 minute si suntem la capatul de sus al hornului cu conducta de gaze ce ne coboara in Saua Obarsiei (mai bine zis la intersectia cu varianta de vara de sub Cerdac).

Ce fain s-ar vedea daca ni s-ar ridica ceata din fata ochilor! Asa nu avem ce face si urcam pe drumul de vara pana la Omu. Asa stiam ca se numeste si ca de aici avem BG pe cele doua variante! Cand colo vad ca s-au mai schimbat marcajele: BA pe drumul de vara si BG si BG pe drumul de iarna pe sub vf Gavanele. Nu-i bai, locurile sa le cunoastem! La 11.25 ajungem la cabana Omu unde intram pentru o ciorba calda si cateva ceaiuri. Eu nu prea am rabdare sa stau la caldurica (Ilinca prefera vreo doua ore de caldura cetii de afara!), o las pe ea in cabana si ies pentru o mica plimbare. Ocolesc Varful Ocolit/Bucura Dumbrava (2503m) (pe care am fost cu doua we in urma!) pe vest pe BR, ajung in saua dinainte de vf Gavanele (2472m), cobor pana deasupra Seii Sugarilor si revin la cabana pe drumul de vara. Cativa turisti se mira cum de vin eu prin ceata de sus din Gavanele cand ei abia urca pe drumul de vara! Ii depasesc in ritm de accelerat, ajung din urma un grup de cehi bine echipati si trec pe langa ei in graba. Ii salut si ma uit la ei cu respect. Toti au echipament bun, rucsaci, haine de vant si ceata si merg in ritm incet si constant asa cum trebuie sa faci pentru a nu obosi. Si cel mai fain, asa cum am vazut peste tot pe afara, toti merg cu bete de trekking! Fac o scurta vizita la prietenii Corina si Cipirian de la statia meteo si la 12.30 pornim mai departe caci mai avem cale lunga de strabatut. Prin spatele statie mergem pe BR 5 minute si facem dreapta pentru a cobori in saua Bucsoiului. Treapta stancoasa ne ridica problmeme mai putin decat ceata si tare imi doresc sa se ridice un pic patura alba ca sa putem vedea si noi in jur. Imi spusese Ciprian ca este posibil ca pe Brana Caprelor sanu mai avem alb in jurul nostru. Si asta s-a intamplat chiar inainte de intrarea in Brana! In saua Bucsoiului avem o fereastra de cer spre valea Caprelor si spre valea Malaiesti. Lasam in dreapta capatul vaii Bucsoiului si in 12 minute de urcat suntem pe varful Bucsoiului la 2492m altitudine. Stam cateva minute pentru cateva guri de apa, ne bucuram ca suntem aici inca o data si pornim la vale pe BR. Coboram continuu incurajand grupurile care urca spre ceata. "Mai aveti cam 20 de minute pana in varf si circa o ora pana la Omu!" Cam pe la 2330 de metri norii se ridica definitiv in spatele nostru si tare ma bucur fiindca astfel Ilinca poate vedea frumusetea Branei Caprelor. Mai coboram cateva zeci de metri cu grija la fiecare pas, ii arat Ilincai pe unde sa puna pasii inainte de saua Branei si la ora 14.00 suntem in punctul cel mai de sus al acesteia (2265m). Parasim marcajul Carpatilor (BR) si pornim pe imensele TA pe Brana. E uscat si simt ca pasii imi zburda din piatra in piatra. Caut totusi sa nu ma grabesc prea mult fiindca nu vreau sa o las pe Ilinca in urma. Doar am venit impreuna!

In 40 de minute termina Brana propriu-zisa si facem dreapta spre valea Malaestilor. Avem un intreg picior pe care coboram in curbe de nivel stranse. Caut sa nu ma departez prea mult de Ilinca si ma uit in stanga si-n dreapta la toata stancaraia Bucsoiului. In stanga mea admir turnul Malaiesti unde sunt catva vechi trasee de catarare. La hornul cu lant o astept pe Ilinca si o indrum la fiecare pas. Ea coboara si eu o ghidez unde sa puna fiecare pas. Ma simt asa de bine pe post de "echipa de suport" :)!
Sub hornul cu cablu, coboram la distanta pe serpentinele consecutive pana in caldarea a doua a vaii Malaiesti unde e stalpul indicator. De aici intram pe BA pe care o vom urmari pana aproape de Rasnov. Eu vreau sa ajung pana la baza Hornului mare si o las pe Ilinca sa coboare direct la cabana peste treapta glaciara ce desparte caldarea a doua de cea de-a treia caldare din care se intra in padure. Urc pana in capatul caldarii in care suntem acum, las rucsacul sub o piatra si in 20 de minute de la intersectie ajung sub Hornul Mare in locul unde se despart variantele de vara si de iarna spre Omu (branele Bucsoiului, respectiv Hornul Mare) (16.00). Revin in alte 20 de minute la stalp si la 16.40 aterizez pe platforma cabanei Malaiesti. Stiu ca Ilinca m-a asteptat ceva timp, dar chiar trebuia sa ajung pana in capatul de sus al vaii. Imi e greu sa imi incalc planul, dar nu am ce face, e prea tarziu: renunt la bucata de traseu din Take Ionescu dintre Malaiesti si Prepeleac! La 17.20 pornim la vale dupa cateva ceaiuri calde si ciocolata energizanta!

Taiem primele serpentine ale potecii, pe firul sec al vaii trecem pe dreapta pe poteca orizontala unde iarna zapada are undeva pe la 50 de grade inclinatie, coboram pe rand prin cele trei poieni ale vaii Malaiesti (daca nu ma insel eu in ultima poiana a fost prima cabana Malaiesti luata de avalansa), parcurgem micul canion al vaii si iesim langa fir in locul unde ar trebui sa fie un izvor. Acum totul e secat! Prin culoarul de brazi (in care intr-o tura mai de demult am urcat cu Marian Murgu la lumina lunii) ajungem la masa de lemn si apoi la locul de panorama asupra vaii Malaiesti. "Uite acolo  jos trebuie sa ajungem noi!" ii arat Ilincai spre valea Ghimbavului. In coborare destul de rapida pe culoarul de nisip si pamant trecem pe langa crucea doctorului primar Vladimir Ciobanu ramas in munte la varsta de 49 de ani si ajungem la 18.30 la intersectia din poiana "Sapte izvoare" sau "Malaiesti Izvor" de unde CA coboara in valea Glajariei si urca apoi la cabana Diham. De aici, pentru prima oara in viata mea de bucegean, fac stanga pe BA spre Rasnov. Si coboram lejer pe langa poiana amintita mai sus si in 20 de minute ajungem in valea Malaiesti unde dam de apa. Si inca un mare suvoi! E si o bancuta pentru odihna pe care noi nu o vrem acum! Continuam in dreapta pe piciorul ce formeaza versantul drept al vaii si in 15 minute de coboras abrupt ajungem in firul vaii Malaiesti pe care este un drum forestier. Cu ceva murdarie pe bocanci si oboseala in picioare, coboram cu viteza ceva mai mare pe drum pana ce acesta se tot largeste. Vrem cu nerabdare sa ajungem la bariera fiindca de acolo stim in principiu cat mai avem! Trecem prin poiana Bunacu unde e construita si imprejmuita o casa (legala?) si in cateva minute ajungem usurati la bariera.

Cateva sute de metri mai departe lasam in dreapta drumul de masina spre cabana Diham (mai precis spre valea Frasinetului) si coboram cautand fosta uzina electrica acum inlocuita de un saivan de animale. Macar atata lucru ne spusese cabanierul Ion de la Malaiesti. Ca altfel ne spusese ca pe Valea lui Dobre in sus marcajul e bun spre curbele de sub Paraul Rece! Nu spun cu suparare, dar cred ca omul nu a fost deloc sau a fost acum foarte mult timp pe aici. Ajungem la niste baraci si intrebam un muncitor de valea lui Dobre. Ne confirma de la un batran din zona, dar ne avertizeaza ca dupa ce se termina drumul (pana in sa) nu mai avem marcaje. Chiar alti turisti s-au intors tot pe aici! Incercam si noi sperand sa ne descurcam. Abia zaresc pe podetele drumului vreo doua marcaje foarte vechi si sterse. Si cand se termina drumul, nema marcaje! Vad saua Runcului in fata si continui sa merg pe potecile vizibile cu GPS-ul in mana. Simt ceva nemultumire din partea Ilincai crezand ca ne-am ratacit. Eu am siguranta in GPS si in instinct si stiu ca vom iesi bine din toata treaba asta chiar daca se intuneca. Urc din poteca in poteca prin arbusti si prin tufe dese si urmaresc ca Ilinca sa fie tot timpul aproape. Ajungem in Saua Runcului dupa ce pierdusem deja ultimele marcaje. De aici nu putem sa coboram prin padure asa direct cum arata unele harti si trebuie sa iau decizia. Hai pe drumul asta in sus! Tot urcam pe culmea Piatra Arsa pe un drum de TAF mai mult sau mai putin evident. E noapte si Ilincai incepe sa ii fie teama ca nu mai ajungem la un drum si ca dormim prin padure. Eu sunt linistit fiindca GPSul imi arata directia buna, in dreapta vad abrupturile Bucsoiului si nu se simte nici urma de nor sau de vreme rea. Rautatea insa ni se arata in fata: drumul e blocat de sute de copaci taiat isi lasati in drum ascunsi de vazul lumii pe Piscul lui Iepure si pe culmea Orbanu. Sarim de pe un trunchi pe altul, intram prin noroaie (pana la glezna!), bodoganim pe cei care au facut aceasta crima (pentru asta trebuie purtat doliu, eventual chiar declarata zi de doliu national!) si tare sunt multumit cand iesim din poiana cu trunchiuri haotice si intram in padure tot pe drum. Si totusi unde mergem? Urmam drumul cu convingerea ca directia e buna si pe primul drum de TAF facem stanga si urcam spre DN73A. Tot se deschide padurea in fara noastra si sunt fericit cand dam de o urma de asfalt! Imi aduc aminte perfect de acest asfalt de cand am urcat odata demult dinspre drumul de Forban direct spre Belvedere. Tot pe aici am iesit in sosea! Rasuflu relaxat si imi creste inima in piept! Mergem cateva sute de metri pe fostul asfalt si iesim in DN73A la ora 22.00. Ce bine! Chiar nu conteaza cat de tarziu este fiindca acum suntem la asfalt si speram sa ne ia vreo ocazie. Dar cum imi e obiceiul, desi suntem obositi, mergem spre Predeal fiindca nu stim cand va binevoi primul sofer sa ne ia. Dupa circa 500 de metri vedem in dreapta marcajul PR de la Diham si de aici mai avem 6 km pana in gara Predeal (nici nu mai stiu de cate ori am facut acest drum pe jos!). Din vorba in vorba trecem de CA ce urca peste Fetifoiu (1292m), de sanatoriul de barbati, de cel de femei si de unitatea de pregatire a echipei Steaua si tot facand cu mana opreste un iesean care merge in Busteni. Il rugam sa ne duca pana la intersectia cu DN1 si ii multumim nespus pentru acei 2 kilometri pe care ne-a dus. Ne-a ajutat enorm. De aici face spre nord pe DN1 si in tot felul de amintiri despre Predeal ajungem la benzinaria unde lasasem masina. Ne schimbam bocancii cu sandalele si la ora 0.00 plecam spre casa. Drumul e liber si in doua ore reusesc sa intru in Bucuresti pe noua bucata de autostrada A3. O las pe Ilinca acasa si pana in ora trei sunt si eu acasa si in pat obosit si multumit de tot ceea ce am facut in doar doua zile. La cat am mers parca ar f itrecut o vesnicie in care muntele ne-a rupt de "rautacismele" orasului! Vom reveni curand in linistea ta, drag Munte plin de viata!