Bucegi 22-23.09.2012

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).

Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).

Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).

Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.

Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.

Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!

La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!

E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).

Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.

Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!

Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!

Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.

Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!

Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Pornesc la vale la 14.10 si in doar o ora ajung jos in valea Poarta. Pe ultima parte de drum se formeaza un larg drum de TAF si ma intalnesc cu doi barbati imbracati in verde (dau impresia de padurari). "Nici o pustoaica, nimic cu tine?" "Nu s-a-ndurat nici una". La asa distante si  plan chiar ca nu se baga nimeni! Drumul imi aduce aminte de o tura mai veche cand unei prietene ii "tremurau" pe aici picioarele de frica ursului. Stie cineva daca masina marca Suzuki BV 12 BDY apartine vreunui ocol silvic sau vreunor padurari?

Fac pauza pentru cativa biscuiti si cativa stropi de apa cu lamaie gasiti pe fundul unei sticle si la 15.15 pornesc la vale. In 20 de minute trec de drumul de acces spre partia Bran si sun la taxi BZY sa ma duca cel putin pana in Bran. Vine masina si pana la urma merg cu el pana in Rasnov ca sa fiu sigur ca ma intorc cu trenul spre Brasov si Bucuresti. Cursa ma costa vreo 35 de lei si biletul la tren mai apoi doar 3.5 lei. Iau trenul la 16.18 spre Brasov, in Cristian se strica trenul si ne transbordam in altul si la 16.50 ajung in Brasov. La 17.20 ma urc in IR si putin inainte de ora 20.00 sunt in Bucuresti, bucuros de reusita unei ture destul de inaccesibile in Bucegi in doar doua zile! 

Ca de obicei am vazut locuri noi, am revazut locuri umblate (si chiar am intrepatruns cele doua intr-un mod placut), am cunoscut oameni de valoare si in special am putut "imbratisa" Muntele atat de plin de viata si energie!

Cu multumiri pentru lectura, va invit (cel putin virtual) si la turele ce vor urma!