Am două săptămâni de când am coborât din Bucegi și îmi este dor de lumea de sus. Așa că îmi fac plan să urc mai devreme, eventual să rămân o noapte la prietenii de la Omu. Așa că fac o scurtă oprire de suflet la Biserica Călătorului de pe DN1. E ușa închisă, mulțumesc în gând și cer binecuvântare pentru drumul ce îl am de fâcut azi și mâine. Spre Bucegi se vede ceva furtună...
Urmez DN1 până la Sinaia, apoi peste șaua Dichiu și cobor la Bolboci. Am nevoie de o scurtă pauză să admir luciul fain al lacului dintre munți (sau mai bine zis din centrul Bucegilor) și chiar când fac ceva poze începe să picure puțin. Hm, asta nu e bine! Înseamnă că merg spre furtună.
Aleg drumul de pe stânga lacului (geografic) fiindcă nu mai fusesem de multă vreme pe el. Uitasem cât este de îngust și că de multe ori trebuie să ieși puțin din asfalt când te întâlnești cu altă mașină. Și trec și prin câteva rafale zdravene care mă fac să mă gândesc dacă urc la Omu azi, așa cum este planul inițial. Opresc la turăria Bolboci și văd că e un anunț că este închisă pentru înnoirea podețelor. Știu despre acțiunea asta de pe contul ”Om pe munte” (desigur, colaborare cu Salvamont Dâmbovița) și nu mă alertez prea mult. Merg atât cât este sigur (câteva zeci de metri pe fiecare parte a potecii cu podeț de lemn) și revin la mașină. Sper să reușească băieții să refacă structura cât mai curând fiindcă este tare interesantă turbăria!
Încă un episod sau două de ploaie și ajung la stația de telecabină Peștera. Merg la baza Salvamont din apropiere ca să cer sfat pentru drum. Cunosc bine valea Obârșiei, dar tot e bine să cer părerea specialiștilor: e cazul să urc azi la Omu? E de serviciu Jojo și îmi recomandă să rămân la ei și să urc mâine dimineață. Încă se anunță posibile oraje. Aș putea dormi în mașină și îmi spune că nici nu se pune problema: dorm la ei și mâine la deal! Mulțumesc! E un lux față de mașină! Povestim de toate, de-ale muntelui fiindcă este lumea noastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu